CAPITOLUL 1 Baruh vesteste si citeste poporului din Ierusalim cartea primita de la Evreii din Babilon care, facand marturisiri, cer rugaciuni si jertfe de ispasire.
1. Acestea sint cuvintele cartii pe care a scris-o Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, fiul lui Asadia, fiul lui Helchie, in Babilon,
2. In anul al cincilea, in luna a saptea, in vremea in care au luat Caldeii Ierusalimul si l-au ars cu foc.
3. Si a citit Baruh cuvintele cartii acesteia inaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege in Iuda, si inaintea a tot poporul, care venise sa auda cartea.
4. Si inaintea dregatorilor, si a fiilor regelui, si inaintea batranilor si inaintea a tot poporul, de la cel mic pana la cel mare, a tuturor celor ce locuiau in Babilon, pe malul raului Sud,
5. Care plangeau si posteau si se rugau inaintea Domnului.
6. Si a adunat argint dupa cit a putut da mana fiecaruia.
7. Si a trimis in Ierusalim la Ioiachim, fiul lui Helchie, fiul lui Salom preotul, si la preoti si la tot poporul, care s-a aflat cu el in Ierusalim,
8. Cand a luat el vasele templului Domnului, care s-au scos din templu, sa se intoarca in pamantul lui Iuda in ziua a zecea a lunii Sivan, vase de argint, pe care le-a facut Sedechia, fiul lui Iosie, regele lui Iuda,
9. Dupa ce a scos Nabucodonosor, regele Babilonului, din Ierusalim ca robi, pe Iehonia cu capeteniile, cu faurarii, cu dregatorii si cu poporul de rand, si i-a dus in Babilon,
10. Si a zis: Iata am trimis la voi argint, cu care sa cumparati arderi de tot si jertfe pentru pacat si tamaie, si faceti miresme si aduceti-le pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru.
11. Si va rugati pentru viata lui Nabucodonosor, regele Babilonului, si pentru viata lui Belsatar, fiul lui, ca sa fie zilele lor ca zilele cerului pe pamant.
12. Si va da Domnul putere, si va lumina ochii nostri, si vom trai sub umbra lui Nabucodonosor, regele Babilonului, si sub umbra lui Belsatar, fiul lui, si vom sluji lor zile multe, si vom afla har inaintea lor.
13. Si va rugati pentru noi catre Domnul Dumnezeul nostru, fiindca am pacatuit impotriva Domnului Dumnezeului nostru, si nu s-a intors mania Domnului si urgia Lui de la noi pana in ziua aceasta.
14. Si veti citi cartea aceasta, pe care am trimis-o la voi, ca sa o cititi in templul Domnului, la sarbatoarea corturilor si in zilele de adunare la templu,
15. Si veti grai: A Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, iar a noastra, rusinea felelor, cum se arata in ziua aceasta omului iudeu si celor ce locuiesc Ierusalimul,
16. Si regilor nostri si mai-marilor nostri, si preotilor nostri si proorocilor nostri si parintilor nostri.
17. Caci am pacatuit inaintea Domnului si n-am ascultat de Dansul.
18. N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca sa umblam intru poruncile Lui, pe care le-a dat inaintea fetei noastre.
19. Din ziua in care a scos Domnul pe parintii nostri din pamantul Egiptului si pana in ziua aceasta, am fost neascultatori de Domnul Dumnezeul nostru si ne-am lenevit, ca sa nu auzim glasul Lui.
20. Si s-au lipit de noi rautatile si blestemul pe care le-a poruncit Domnul slujitorului Sau Moise, in ziua in care a scos pe parintii nostri din tara Egiptului, ca sa ne dea noua pamant in care curge lapte si miere, precum este in ziua aceasta.
21. Si n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru dupa toate cuvintele proorocilor, pe care i-a trimis la noi.
22. Si am mers fiecare intru cugetul inimii sale celei rele, pentru a lucra dumnezeilor straini si a face rele inaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru.
CAPITOLUL 2 Evreii in robie marturisesc ca pentru pacatele lor li s-au intamplat relele si cer mila de la Dumnezeu.
l. Si a implinit Domnul cuvantul Sau, pe care l-a rostit impotriva noastra si a judecatorilor nostri, care au judecat pe Israel si impotriva regilor nostri si a conducatorilor nostri si impotriva oamenilor din Israel si din Iuda,
2. Ca sa aduca asupra noastra greutati mari, care nu s-au facut sub tot cerul, asa cum a facut in Ierusalim, dupa cele ce sint scrise in legea lui Moise,
3. Ca sa manance omul carnurile fiului sau si carnurile fiicei sale.
4. Si i-a dat supusi tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre ocara si spre pustiire, printre popoarele dimprejur, la care i-a risipit Domnul.
5. Si in loc sa fie stapani, ei au fost supusi, pentru ca am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului nostru, neascultand glasul Lui.
6. Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iar noua si parintilor nostri, rusinea fetelor, cum este in ziua aceasta.
7. Toate relele, pe care le-a rostit Domnul impotriva noastra, acestea au venit peste noi.
8: Si nu ne-am rugat fetei Domnului ca sa se intoarca fiecare de la cugetele inimii sale celei rele.
9. Si a privegheat Domnul asupra celor rai si i-a adus Domnul peste noi, ca drept este Domnul in toate lucrurile Sale, pe care ni le-a poruncit.
10. Si n-am ascultat glasul Lui, ca sa umblam dupa poruncile Domnului, pe care le-a dat inaintea fetei noastre.
11. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul Tau din pamantul Egiptului cu mana tare si cu brat inalt, cu semne si cu minuni si cu putere mare, si ti-ai facut nume mare pana in ziua de azi,
12. Am pacatuit, am fost nelegiuiti, am fost nedrepti, Doamne Dumnezeul nostru, in toate poruncile Tale;
13. Intoarca-se mania Ta de la noi, ca am ramas putini intre neamuri, unde ne-ai risipit.
14. Asculta, Doamne, rugaciunea noastra si cererea noastra si ne scoate pentru Tine si ne da har inaintea fetei celor ce ne-au instrainat.
15. Ca sa cunoasca tot pamantul ca Tu esti Domnul Dumnezeul nostru, ca numele Tau s-a chemat peste Israel si peste neamul lui.
16. Doamne, cauta din locasul Tau cel sfant si ia aminte spre noi; pleaca Doamne, urechea Ta si auzi,
17. Si deschide ochii Tai, Doamne, si vezi ca nu cei morti care sint in locuinta mortilor, de la care s-a luat duhul din cele dinauntru ale lor, vor da slava si dreptate Domnului,
18. Ci sufletul cel mahnit peste masura, cel ce merge garbovit si fara putere, ochii cei slabiti si sufletul cel flamand iti vor da slava si dreptate, Doamne.
19. Ca nu pentru dreptatile parintilor nostri si ale regilor nostri cerem mila catre noi inaintea fetei Tale, Doamne Dumnezeul nostru;
20. Ci pentru ca ai slobozit mania si iutimea Ta peste noi, precum ai grait prin glasul slugilor Tale, proorocilor, zicand:
21. Asa zice Domnul: Plecati sub jug umarul vostru si lucrati regelui. Babilonului, ca astfel sa locuiti in pamantul pe care l-am dat parintilor vostri.
22. Si de nu veti asculta glasul Domnului, ca sa lucrati regelui Babilonului,
23. Voi face sa amuteasca, din cetatile lui Iuda si din preajma Ierusalimului, glasul bucuriei si glasul miresei si tot pamantul va ajunge o paragina, fara locuitori.
24. Si noi n-am ascultat glasul Tau, ca sa lucram regelui Babilonului si ai intarit cuvintele Tale pe care le-ai grait prin glasul slugilor Tale, proorocii, ca vor scoate oasele regilor si oasele parintilor nostri din locul lor.
25. Si iata sint lepadate la caldura zilei si la inghetul noptii, iar parintii nostri au murit in suferinte grele, in foamete si in sabie si in robie.
26. Si ai adus templul, in care s-a chemat numele Tau, la starea in care este in ziua aceasta, pentru rautatea casei lui Israel si a casei lui Iuda.
27. Si ai facut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, dupa toata bunatatea Ta si dupa toata indurarea Ta cea mare,
28. Cum ai grait prin glasul slujitorului Tau Moise in ziua in care i-ai poruncit sa scrie legea Ta inaintea fiilor lui Israel zicand:
29. "De nu veti asculta glasul Meu cu adevarat, acest neam mare si mult se va intoarce micsorat la neamurile intru care ii voi risipi.
30. Ca am cunoscut ca nu Ma vor asculta, ca este popor tare la cerbice, ci se vor intoarce in inima lor in pamantul instrainarii lor.
31. Si vor cunoaste ca Eu sint Domnul Dumnezeul lor; si le voi da inima si urechi de auzit;
32. Si Ma vor lauda in pamantul instrainarii lor si vor pomeni numele Meu.
33. Si se vor intoarce de la cerbicia lor cea tare si de la lucrurile lor cele rele, ca isi vor aduce aminte de calea parintilor lor, care au pacatuit inaintea Domnului.
34. Si ii voi intoarce in pamantul despre care M-am jurat parintilor lor, lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, si-l vor stapani, si ii voi inmulti, si nu se vor imputina.
35. Si le voi intari vesnica legatura ca sa le fiu Dumnezeu si ei Imi vor fi popor si nu voi mai misca pe poporul Meu Israel din tara pe care le-am dat-o".
CAPITOLUL 3 Israel robit pentru parasirea intelepciunii lui Dumnezeu. Proorocie despre Mesia.
1. Doamne atottiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel stramtorat si duhul cel necajit striga catre Tine.
2. Asculta, Doamne, si ne miluieste, ca am pacatuit inaintea Ta.
3. Tu domnesti in veci, iar noi pierim fara incetare.
4. Doamne atottiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugaciunea celor ce au murit ai lui Israel, si a fiilor celor care au pacatuit inaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tau, Dumnezeul lor, si s-au lipit de noi relele.
5. Nu-ti aduce aminte de nedreptatile parintilor nostri, ci adu-ti aminte de mana Ta si de numele Tau in vremea aceasta.
6. Ca Tu esti Domnul Dumnezeul nostru, si Te vom lauda pe Tine, Doamne,
7. Ca pentru aceea ai dat frica Ta in inimile noastre, ca sa chemam numele Tau si sa Te laudam intru instrainarea noastra ca am abatut de la inima noastra toata nedreptatea parintilor nostri, care au pacatuit inaintea Ta.
8. Iata noi astazi suntem inca intru instrainarea noastra, unde ne-ai risipit spre ocara si spre blestem, si spre pedeapsa cuvenita tuturor nedreptatilor parintilor nostri, care s-au departat de la Domnul Dumnezeul lor.
9. Auzi, Israele, poruncile vietii si ia in urechi a cunoaste intelepciunea.
10. Ce este, Israele, ca esti in pamantul vrajmasilor? Te-ai invechit in pamant strain.
11. Te-ai pangarit impreuna cu cei morti, te-ai socotit cu cei ce se coboara in locuinta mortilor.
12. Parasit-ai izvorul intelepciunii.
13. In calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace in veci.
14. Invata unde este intelepciunea, unde este taria, unde este puterea intelegerii, pentru a cunoaste de asemenea, unde este lungimea zilelor si viata, unde este lumina ochilor si pacea!
15. Cine a aflat locul ei si cine a intrat in vistieriile ei?
16. Unde sint capeteniile neamurilor si cei ce stapanesc fiarele pamantului?
17. Cei ce cu pasarile cerului se joaca si strang argint si aur, in care nadajduiesc oamenii si a caror avere era fara sfarsit?
18. Cei ce lucrau argintul si se straduiau ca lucrarile lor sa fie neintrecute?
19. S-au stins si in locuinta mortilor coborand, altii s-au sculat in locul lor.
20. Cei mai tineri au vazut lumina si au locuit pe pamant, si calea stiintei n-au cunoscut.
21. Nici n-au inteles cararile ei, nici nu s-au tinut de ea; fiii lor s-au indepartat de la calea lor.
22. Nici nu s-a auzit de ea in Canaan, nici nu s-a vazut in Teman.
23. Nici fiii Agarei, cei ce cauta intelepciunea cea de pe pamant, nici negutatorii Madianului si ai Temanului si povestitorii de pilde, si cei ce cauta priceperea n-au cunoscut calea intelepciunii, nici nu si-au adus aminte de cararile ei.
24. O, Israele! Cat este de mare templul lui Dumnezeu si cit de intins locul stapanirii Lui!
25. Mare este si n-are sfarsit, inalt si nemasurat!
26. Acolo au fost uriasii cei vestiti, inalti la statura si iscusiti in razboi.
27. Nu pe acestia i-a ales Dumnezeu, nici calea stiintei nu le-a dat;
28. Pierit-au pentru ca n-au avut intelepciune; pierit-au prin nebunia lor.
29. Cine s-a suit in cer si a luat intelepciunea si a coborat-o din nori?
30. Cine a trecut marea ca s-o descopere si s-o cumpere in schimbul aurului curat?
31. Nu este nimeni care sa stie calea ei sau sa cuprinda cararea ei;
32. Ci Cel care stie toate o stie pe ea si o afla cu intelepciunea Lui, El Care a zidit pamantul pentru vesnicie si 1-a umplut de dobitoace.
33. El Care trimite lumina si merge si o cheama pe ea, si ea Il asculta cu cutremur.
34. Din pricina Caruia stelele stralucesc la locul lor si se veselesc.
35. Chematu-le-a, si ele au raspuns: "Iata-ne!" Ele stralucesc cu bucurie pentru Cel care le-a facut.
36. Acesta este Dumnezeul nostru, si nimeni altul nu este asemenea Lui.
37. Aflat-a toata calea stiintei si a dat-o lui Iacob, sluga Sa, si lui Israel, cel iubit de Dansul.
38. Dupa aceasta pe pamant S-a aratat si cu oamenii impreuna a locuit.
CAPITOLUL 4 Ierusalimul deplange pustiirea sa. Indemn spre rabdare. Proorocie despre mantuire.
l. Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu si legea care dainuieste in veac; toti cei ce o tin vor trai, iar cei ce au parasit-o vor pieri.
2. Intoarce-te, Iacove, si te teme de ea, umbla prin stralucire in preajma luminii ei.
3. Nu da altuia marirea ta si cele de folos tie, celui de alt neam.
4. Fericiti suntem, Israele, ca cele ce Ii plac lui Dumnezeu ni s-au aratat.
5. Indrazneste, poporul meu, pomenirea lui Israel.
6. Vandutu-v-ati neamurilor nu spre pieire, ci, pentru ca ati maniat pe Dumnezeu, v-ati dat vrajmasilor.
7. Pentru ca ati intaratat pe Cel care v-a facut, jertfind demonilor, si nu lui Dumnezeu.
8. Si ati uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Vesnic, si ati intristat Ierusalimul care v-a hranit.
9. Vazut-a el mania care v-a venit de la Dumnezeu si a zis: Auziti, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus intristare mare,
10. Ca am vazut robirea fiilor mei si a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Vesnic.
11. Ca i-am hranit cu bucurie si i-am slobozit cu plangere si cu jale.
12. Nimeni sa nu se bucure de mine, care sint vaduva si parasita de multi; am fost pustiita pentru pacatele copiilor mei, abatuti de la legea lui Dumnezeu.
13. Si judecatile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat in caile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cararile invataturii in dreptatea Lui n-au mers.
14. Veniti, vecinele Sionului, si va aduceti aminte de robirea fiilor si a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Vesnic.
15. Ca a adus peste ei neam de departe, neam fara de rusine si de alta limba.
16. Ca nu s-au rusinat de cel batran, nici nu le-a fost mila de prunc si au luat pe cei iubiti ai vaduvei, si pe mine m-au lasat singura, fara de fiice.
17. Si eu cu ce v-as putea ajuta?
18. Ca Cel care v-a adus relele va va scoate din mana vrajmasilor vostri.
19. Duceti-va, fiilor, duceti-va, ca eu am ramas pustie.
20. Dezbracatu-m-am de vesmantul pacii si m-am imbracat cu sacul rugaciunii mele, si voi striga catre Cel Vesnic in zilele mele:
21. Indrazniti, fiilor, strigati catre Dumnezeu si El va va scoate din silnica robie si din mana vrajmasilor.
22. Ca eu de la Cel Vesnic am nadajduit izbavirea voastra si mi-a venit bucurie de la Cel Sfant, pentru milostenia care va veni voua degrab de la El.
23. Ca v-am trimis cu plangere si cu jale, si va va intoarce catre mine Dumnezeu, cu bucurie si veselie in veac.
24. Ca precum au vazut acum vecinele Sionului robirea voastra, asa vor vedea curand izbavirea voastra de la Dumnezeul vostru, care va veni voua cu slava mare si cu stralucirea Celui Vesnic.
25. Fiilor! Indelung rabdati mania care v-a venit de la Dumnezeu. Vrajmasul te-a prigonit, dar vei vedea in curand pieirea lui si pe grumajii lui vei pune piciorul tau.
26. Copiii mei cei rasfatati au mers pe cai aspre, au fost ridicati ca o turma pradata de vrajmas.
27. Indrazniti, fiilor, si strigati catre Dumnezeu, ca Cel care v-a adus incercarea Isi va aduce aminte de voi.
28. Ca precum a fost cugetul vostru, ca sa va abateti de la Dumnezeu, intoarceti-va si cautati-L de zece ori mai puternic.
29. Ca Acel Care v-a adus aceste nenorociri va va aduce vesnica veselie odata cu mantuirea voastra.
30. Indrazneste, Ierusalime, te va mangaia Cel care ti-a dat un nume!
31. Vai de cei ce ti-au facut mult rau si s-au bucurat de caderea ta!
32. Vai cetatilor ai caror robi au fost copiii tai! Vai celei care a primit pe fiii tai!
33. Ca precum ea s-a bucurat de caderea ta si a fost fericita de ruina ta, asa se va mahni pentru pustiirea sa.
34. Si voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult si semetia ei va fi spre plangere.
35. Ca un foc va veni peste ea de la Cel Vesnic, pentru zile indelungate, si va fi locuita de demoni multa vreme.
36. Priveste catre rasarit, Ierusalime, si vezi bucuria care-ti vine de la Dumnezeu.
37. Iata vin fiii tai, pe care i-ai trimis, vin de la rasarit pana la apus, adunati prin cuvantul Celui Sfant, bucurandu-se de slava lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 5 Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru intoarcerea fiilor sai cu marire.
1. Dezbraca-te, Ierusalime, de haina intristarii si a suferintei tale si imbraca-te pentru totdeauna cu podoaba slavei lui Dumnezeu.
2. Imbraca vesmantul dreptatii celei de la Dumnezeu, pune cununa slavei Celui Vesnic pe capul tau,
3. Pentru ca Dumnezeu va arata tuturor celor de sub cer stralucirea ta.
4. Ca se va chema numele tau de la Dumnezeu pentru totdeauna: "Pacea dreptatii" si "Stralucirea evlaviei".
5. Ridica-te, Ierusalime, tine-te la inaltime si priveste spre rasarit, vezi pe fiii tai adunati de la apus la rasarit, prin cuvantul Celui Sfant, bucurandu-se ca Si-a adus aminte de ei.
6. Caci ei te parasisera mergand pe jos, sub paza de vrajmasi, dar Dumnezeu ti-i va aduce purtati intru marire ca pe fiii de rege.
7. Ca a randuit Dumnezeu sa supuna tot muntele inalt si stancile cele vesnice, iar vaile sa se umple, sa fie pamantul neted, ca sa umble Israel fara frica sub slava lui Dumnezeu.
8. Si vor face umbra lui Israel padurile si tot lemnul bine mirositor, la porunca lui Dumnezeu;
9. Pentru ca va calauzi Dumnezeu pe Israel cu veselie la lumina slavei Sale, dandu-le ca paza indurarea si dreptatea Sa.
CARTEA LUI IEREMIA
CAPITOLUL 1 Copia scrisorii pe care a trimis-o Ieremia catre cei care aveau sa fie dusi robi in Babilon de regele Babilonului, pentru a le face cunoscute sfaturile pe care Dumnezeu i le-a incredintat.
1. Din cauza pacatelor cu care ati pacatuit inaintea lui Dumnezeu, veti fi dusi robi in Babilon de Nabucodonosor, regele Babilonului.
2. Si dupa ce veti intra in Babilon, veti ramane acolo ani multi si pentru mult timp, pana la al saptelea neam; iar dupa aceea va voi scoate in pace de acolo.
3. Si veti vedea in Babilon dumnezei de argint si de aur si de lemn, purtati pe umeri si care insufla teama neamurilor.
4. Paziti-va! Nu va asemanati cu cei de alt neam si teama sa nu va cuprinda inaintea acestor dumnezei,
5. Cand veti vedea multime dinaintea si dinapoia lor, inchinandu-li-se. Ziceti mai degraba in inima voastra: tie trebuie sa ne inchinam, Stapane!
6. Caci ingerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grija de viata voastra.
7. Ca limba lor este netezita de un mester si ei sant imbracati cu aur si cu argint si sant minciuna si nu pot sa vorbeasca.
8. Si ca pentru o fecioara iubitoare de podoabe iau aur si din el fac cununi, pentru capetele dumnezeilor lor.
9. Uneori chiar preotii iau de la dumnezeii lor aur si argint si-l cheltuiesc pentru ei insisi. Ba chiar fac daruri din el si desfranatelor, in casele de desfrau.
10. Si-i impodobesc cu vesminte, ca pe niste oameni, pe acesti dumnezei de argint, de aur si de lemn; insa ei nu se pot apara nici de rugina, nici de viermi,
11. Cu toata haina de purpura pe care le-o pun. Le sterg chipurile, din pricina prafului din templu care se asaza gros pe ei.
12. Unul tine un sceptru ca un guvernator de provincie, dar n-ar putea sa ucida pe cel care l-ar jigni;
13. Altul tine in dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea sa se razboiasca si sa se apere de hoti.
14. Prin aceasta se vede lamurit ca ei nu sant dumnezei; nu va temeti de ei.
15. Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos unui om, tot asa este si cu dumnezeii lor, pe care ii asaza in temple.
16. Ochii lor sant plini de praful ridicat de picioarele celor ce intra.
17. Si precum se inchid din toate partile portile (temnitei) in urma unui om care a hulit pe rege si care va fi dus la moarte, tot asa si preotii intaresc templele acestor dumnezei cu porti, zavoare si bare, de teama ca ei sa nu fie furati de hoti.
18. Ei aprind lumini, si inca mai multe decat pentru ei insisi; acesti dumnezei nu sant in stare sa vada macar una singura din ele.
19. Ca si despre o grinda a templului, se zice ca launtrul lor este ros de viermii care ies din pamant, si ii mananca pe ei si vesmintele de pe ei, si ei nu simt.
20. Fata lor este innegrita de fumul care se ridica din templu.
21. Pe trupul lor si pe capul lor zboara liliecii, randunelele si alte pasari; sar chiar si pisici.
22. Dupa aceste semne veti recunoaste ca ei nu sant dumnezei; nu va temeti de ei!
23. Aurul cu care sant imbracati este numai pentru frumusete; dar daca nu-l freci de rugina, nu mai straluceste. Cand au fast turnati, ei n-au simtit nimic.
24. Ei au fost cumparati cu pret mare, desi in ei nu este suflare de viata.
25. Neavand picioare, sant purtati pe umeri, aratand neputinta lor rusinoasa oamenilor. Slujitorii lor sant de asemenea rusinati, caci cu ajutorul lor se ridica dumnezeii lor daca ei cad la pamant.
26. Daca ii pune cineva in picioare, ei nu se pot misca singuri; daca se apleaca, ei nu se pot indrepta; ci ca unor morti li se pun daruri inainte.
27. Preotii vand, in folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor sareaza o parte, fara a imparti ceva saracului si neputinciosului. Femei in stare de necuratie si femei lehuze indraznesc sa se atinga de jertfele acestor dumnezei.
28. Stiind deci din acestea ca ei nu sant dumnezei, nu va temeti de ei!
29. De ce dar sa fie numiti dumnezei? Fiindca femeile sant cele care aduc daruri inaintea acestor dumnezei de argint, de aur si de lemn.
30. In templele lor stau preotii cu haina rupta, cu capul si barbia rase, cu capul descoperit.
31. Si zbiara si striga inaintea dumnezeilor lor ca la ospetele pentru morti.
32. Preotii iau vesmintele dumnezeilor, ca sa imbrace cu ele pe femeile si pe copiii lor.
33. Daca li se face rau sau bine, ei nu sant in stare sa rasplateasca; ei nu sant in stare sa ridice un rege pe tron sau sa-l dea jos.
34. De asemenea nu sant in stare sa dea bogatie sau argint. Daca cineva face o fagaduinta si nu o tine, ei nu pot sa ceara socoteala de ea.
35. Ei nu pot scapa un om de la moarte, nici sa smulga pe cel slab din mana celui silnic,
36. Nici sa redea vederea unui orb nici sa scape pe un om din nevoie,
37. Nici sa aiba mila de o vaduva, nici sa fie binefacatori unui orfan.
38. Asemenea pietrelor scoase din munti sant acesti idoli de lemn, imbracati cu aur si cu argint. Cei ce slujesc lor vor fi rusinati.
39. Cum poate cineva sa gandeasca sau sa spuna ca acestia sant dumnezei?
40. Caldeii insisi ii necinstesc; daca vad un om mut, il aduc inaintea lui Bel si cer ca acest om sa vorbeasca, ca si cum dumnezeul (Bel) ar putea sa auda;
41. Ei nu sant in stare sa gandeasca ia aceasta si sa paraseasca pe acesti dumnezei, atat de mult le lipseste bunul simt!
42. Femei incinse cu funii se asaza la drumuri, ca sa arda tarate ca tamaie;
43. Cand una din ele, atrasa de vreun trecator, s-a culcat cu el, isi bate joc de vecina sa ca nu s-a invrednicit ca ea si ca funia ei a ramas nerupta.
44. Tot ce se face in jurul acestor dumnezei este minciuna. Cum poate cineva sa gandeasca sau sa spuna ca acestia sant dumnezei?
45. Facuti de tamplari si de argintari, ei nu sant nimic altceva decat ceea ce vor acesti mesteri ca ei sa fie.
46. Acesti lucratori care ii fac n-au mult de trait; cum ar putea sa fie dumnezei cele faurite de ei?
47. Ei nu vor fi lasat urmasilor lor decat minciuna si rusine.
48. Cand vin asupra oamenilor razboaie sau nenorociri, preotii se sfatuiesc unde sa se ascunda cu dumnezeii lor;
49. Cum dar nu puteti intelege ca nu sant dumnezei cei care nu se pot izbavi pe ei insisi de la razboaie sau de la nenorociri?
50. Pentru ca ei sant de lemn, imbracati cu aur sau argint, se va recunoaste mai tarziu ca ei nu sant decat minciuna; va fi limpede pentru toti, popoare si regi, ca ei nu sant dumnezei, ci lucruri de maini omenesti, si ca in ei nu se afla nici o lucrare dumnezeiasca.
51. Cui nu-i va fi, deci, lamurit, ca acestia nu sant dumnezei?
52. Caci ei nu pot sa puna un rege intr-o tara, nici sa dea oamenilor ploaie.
53. Nici sa-si faca dreptate, nici sa scape un asuprit de nedreptate; ei sant neputinciosi ca ciorile intre cer si pamant.
54. Daca focul cade pe templul acestor dumnezei de lemn, acoperiti cu aur sau cu argint, preotii lor vor fugi si vor scapa, dar ei ca niste grinzi vor arde in mijlocul flacarilor lor.
55. Ei nu se pot impotrivi nici regelui, nici vrajmasilor.
56. Cum poate cineva sa creada si sa gandeasca ca acestia sant dumnezei?
57. Nici de hoti si de talhari nu pot sa scape dumnezeii cei de lemn, imbracati cu argint si cu aur; indraznetii le vor smulge aurul si argintul si vor pleca cu imbracamintea care ii acopera; ei sunt neputinciosi sa-si dea ajutor.
58. Este mai bine a fi un rege care isi desfasoara curajul sau un vas de folos intr-o casa, de care se foloseste stapanul, decat a fi acesti dumnezei mincinosi; sau, inca, o usa la o casa, care pazeste ceea ce se gaseste inauntru, decat a fi acesti dumnezei mincinosi; sau un stalp de lemn intr-un palat, decat a fi acesti dumnezei mincinosi.
59. Soarele, luna si stelele, care stralucesc si sant oranduite spre un folos, sant ascultatoare;
60. De asemenea fulgerul este frumos de vazut cand izbucneste; de asemenea, vantul bate in toata tara.
61. Norii indeplinesc porunca pe care le-o da Dumnezeu de a strabate tot pamantul; si focul, trimis de sus sa mistuie munti si paduri, face ce i s-a poruncit.
62. Acesti dumnezei insa nu le sant asemenea nici in frumusete nici in putere.
63. De aceea nu se poate nici gandi, nici zice ca acestia sant dumnezei, fiindca nu sant in stare sa dea dreptatea si sa faca bine oamenilor.
64. Stiind deci ca acestia nu sant dumnezei, nu va temeti de ei.
65. Caci ei nu pot nici sa blesteme, nici sa binecuvanteze pe rege,
66. Nici sa arate printre popoare semne in cer; ei nu stralucesc ca soarele si nu lumineaza ca luna.
67. Fiarele pretuiesc mai mult decat ei; ele pot sa fuga intr-un adapost si sa se ajute singure.
68. In nici un chip nu ne este dovedit ca acestia sant dumnezei, deci nu va temeti de ei!
69. Ca o sperietoare intr-o bostanarie, care nu pazeste nimic, tot asa este cu dumnezeii lor de lemn, imbracati cu aur si cu argint.
70. Inca ceva: dumnezeii lor de lemn, imbracati in aur si argint, seamana cu o tufa de maracini intr-o gradina, pe care se asaza tot felul de pasari; sau cu un mort aruncat intr-un loc intunecos.
71. Dupa porfira si visonul care putrezesc pe ei, veti recunoaste ca ei nu sunt dumnezei. In cele din urma ei vor fi mancati si vor ajunge o rusine in tara.
72. Mai mult pretuieste omul drept, care n-are idoli; el nu va avea sa se teama de rusine.
