Vechiul testament

CAPITOLUL 10  
Lauda stapanirii intelepte. Despre ferirea de semetie. Sa nu se necinsteasca saracul cel drept, nici sa se laude bogatul cel pacatos.  

l. Conducatorul intelept indrumeaza bine pe poporul sau, si carmuirea omului priceput este cu buna randuiala. 

2. Dupa cum este judecatorul poporului, asa sunt si slujitorii lui si cum este mai-marele cetatii, asa sunt toti cei ce locuiesc in ea. 
3. Un rege neinvatat va pierde pe poporul sau, si cetatea sporeste prin intelepciunea mai-marilor ei. 
4. In mana Domnului este stapanirea pamantului si la vremea sa va ridica pe cel folositor la carmuire. 
5. In mana Domnului este izbanda omului si Domnul este Cel Care pune marirea Sa pe fruntea stapanitorului. 
6. Sa nu te manii pentru orice nedreptate pe aproapele si nimic nu face cu patima si cu nechibzuinta. 
7. Urata este inaintea Domnului si inaintea oamenilor trufia, caci fata de amandoi ea este pacatul nedreptatii. 
8. Imparatia de la un neam trece la alt neam, pentru strambatati si pentru semetii si pentru avutii. 
9. Pentru ce se trufeste cel ce este pamant si cenusa, cand in viata el le leapada mereu dinauntrul sau? 10. Boala indelungata o taie doctorul si imparatul astazi este si maine va muri. 
11. Ca murind, omul va mosteni serpi si fiare si viermi. 
12. Inceputul trufiei omului este a parasi pe Dumnezeu si a-si intoarce inima sa de la Cel care l-a facut. 
13. Inceputul pacatului este trufia, si cel care staruieste in ea este ca si cand i-ar ploua uraciune. 
14. Pentru aceea, minunate certari a adus Domnul si i-a surpat pe ei pana in sfarsit. 
15. Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul si a pus pe cei blanzi in locul lor. 
16. Radacinile neamurilor le-a smuls Domnul si a rasadit pe cei smeriti in locul lor. 
17. tarile neamurilor le-a surpat Domnul si le-a stricat pana la temeliile pamantului. 
18. A slabit pe multi dintre ei si i-a pierdut si a facut sa inceteze de pe pamant pomenirea lor. 
19. Nu s-a harazit oamenilor trufia, nici urgia maniei celor care se nasc din femei. 
20. Care este neamul vrednic de cinste? Neamul omenesc. 
21. Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul. 
22. Care este neamul fara de cinste? Tot neamul omenesc. 
23. Care este neamul fara de cinste? Neamul care nu tine poruncile. 
24. Intre frati, povatuitorul lor cinstit este, si cei ce se tem de Domnul sunt la fel inaintea ochilor Lui. 
25. Lauda celui bogat si a celui cinstit si a celui sarac este frica Domnului. 
26. Nu este drept a batjocori pe saracul cel intelept si nu se cuvine a mari pe omul cel pacatos. 
27. Cel mare si judecatorul si cel puternic se vor mari, dar nici unul dintre ei nu este mai mare decat cel care se teme de Domnul. 
28. Robului intelept ii vor sluji cei slobozi si barbatul intelept nu va carti cand este dojenit. 
29. Nu te face intelept cand faci lucrul tau, nu te mari in vremea necazului tau. 
30. Mai bun este cel care lucreaza intru toate, decat cel care umbla sau se mareste si este lipsit de paine. 
31. Fiule, intru smerenie mareste sufletul tau si ii da lui cinste dupa vrednicia lui. 
32. Pe cel care pacatuieste asupra sufletului sau, cine-l va indrepta? Si cine va cinsti pe cel care isi face de ocara viata sa? 
33. Saracul este cinstit pentru stiinta sa si cel bogat este cinstit pentru avutiile sale. 
34. Iar cel care este de lauda intru saracie, cu cat mai mult ar fi de cinste daca ar ajunge bogat? Si cel dispretuit intru avutie, in saracie cu cat mai mult va fi dispretuit? 

CAPITOLUL 11  
Urmarile intelepciunii.  

1. Intelepciunea inalta capul celui smerit si-l face sa sada intre cei mari. 

2. Sa nu lauzi pe om pentru frumusetea lui si sa nu te scarbesti de om pentru chipul lui. 
3. Mica este intre cele zburatoare albina, dar rodul ei intrece orice dulceata. 
4. Cu imbracamintea hainelor sa nu te lauzi, nici in ziua maririi sa nu te trufesti, ca minunate sunt lucrurile Domnului si ascunse faptele Lui intre oameni. 
5. Multi tirani au cazut pe pamant, iar cel la care nu se gandea nimeni a purtat stema. 
6. Multi puternici au fost necinstiti foarte si cei mareti au fost dati in mainile altora. 
7. Mai inainte de a cerceta, nu huli; cunoaste intai si atunci dojeneste. 
8. Mai inainte de a nu auzi, nu raspunde; si nu taia nimanui sirul cuvintelor. 
9. Pentru lucrul care nu-ti este de folos, nu te certa si la judecata pacatosilor sa nu stai impreuna cu ei. 
10. Fiule! Nu te amesteca in multe lucruri, 
11. Ca de te vei amesteca in multe lucruri, nu vei fi fara de vina. 
12. Si de vei alerga, nu vei prinde, si de vei fugi, nu vei scapa. 
13. Este cate un om care se osteneste si munceste si se sarguieste si cu atat mai mult este sarac. 
14. Este cate un om slab si fara de ajutor, lipsit de putere si impovarat de saracie, 
15. Si ochii Domnului au cautat spre el cu bine si l-au ridicat din smerenia lui si au inaltat capul lui, si s-au mirat de el multi. 
16. Cele bune si cele rele, viata si moartea, saracia si avutia de la Domnul sunt. 
17. Darul Domnului ramane la cei binecredinciosi si bunavointa Lui in veac bine va spori. 
18. Este cate un om care se imbogateste prin multa grija si zgarcenie si aceasta este partea ostenelilor lui, 
19. Zicand: Am aflat odihna si acum voi manca din bunatatile mele, 
20. Si nu stie ca vremea trece si va muri si le va lasa altora. 
21. Stai in ce te-ai fagaduit tu si intru aceea indeletniceste-te si petrece, si intru lucrul tau sporeste. 
22. Nu te mira de lucrarile pacatosului; nadajduieste in Domnul si ramai intru osteneala ta. 
23. Ca lesne este inaintea Domnului a imbogati pe cel sarac degraba si fara de veste. 
24. Binecuvantarea Domnului este plata celui credincios si intr-un ceas, degraba, rasare binecuvantarea Lui. 
25. Sa nu zici: De ce am nevoie? Si de acum, care va fi averea mea? 
26. Sa nu zici: Am destule, pentru ce sa ma mai necajesc de acum: 
27. In ziua bunatatilor este uitarea rautatilor si in ziua rautatilor nu este pomenirea bunatatilor. 
28. Ca lesne este inaintea Domnului, in ziua sfarsitului, sa dea omului dupa caile lui. 
29. Vremea de restriste aduce uitarea desfatarilor si la sfarsitul omului se vor descoperi lucrurile lui. 
30. Mai inainte de sfarsit pe nimeni sa nu-l socotesti fericit, ca in fiii sai se va cunoaste omul. 
31. Nu baga pe tot omul in casa ta, ca multe sunt mestesugirile celui viclean. 
32. Potarniche inchisa in cosnita, asa este inima trufasului, si ca iscoada priveste caderea. 
33. Ca cele bune le intoarce cu viclenie in rele si pentru cele bune te va huli. 
34. Dintr-o scanteie de foc se inmulteste jarul, si omul pacatos pandeste sangele. 
35. Pazeste-te de cel raufacator, ca rele mestesugeste, ca nu cumva sa te faca sa fii pururea de batjocura. 
36. Daca lasi pe cel strain sa locuiasca la tine, el iti va face tulburari si te va instraina de la ale tale. 

CAPITOLUL 12  
Binefacerile intelepciunii. Recunoasterea prietenului si a dusmanului.  

1. De faci bine, sa stii cui faci, si vei avea multumire pentru fapta ta buna. 

2. Fa bine celui binecredincios si vei afla rasplatire, daca nu de la el, de la Cel Preainalt. 
3. Nu este bine pentru cel care pururea petrece in rautati si nu da milostenie. 
4. Da celui binecredincios, si sa nu ajutorezi pe cel pacatos. 
5. Fa bine celui smerit, si nu da celui nelegiuit. 
6. Tine painile lui si nu-i da, ca nu cumva acela sa se intareasca asupra ta. 
7. Ca indoite rautati vei afla in toate bunatatile pe care i le vei face. 
8. Caci si Cel Preainalt a urat pe cei pacatosi, si celor nelegiuiti va rasplati cu pedeapsa. 
9. Da celui bun, si nu ajuta pe cel pacatos. 
10. Nu se arata fin fericire cel care este prieten, nici in cele rele nu se ascunde vrajmasul. 
11. Cand ii merge bine omului, vrajmasii lui se intristeaza, iar cand ii merge rau, si prietenul se fereste de el. 
12. Nu te increde in vrajmasul tau in veci; ca in ce chip arama cocleste, asa si rautatea lui. 
13. Si de se va smeri sa umble plecat, fii cu luare aminte si te pazeste de el. 
14. Si sa fii fata de el ca si cel care sterge oglinda, si vei cunoaste ca n-a lepadat toata rugina. 
15. Nu-l pune sa stea langa tine, ca sa nu te impinga pe tine si sa stea el in locul tau. 
16. Sa nu-l pui sa sada de-a dreapta ta, ca nu cumva sa caute scaunul tau, si mai pe urma vei cunoaste cuvintele mele si de graiurile mele te vei umili. 
17. Cui ii va fi mila de descantatorul cel muscat de sarpe si de toti cei care se apropie de fiare? 
18. Asa si de cel care merge la omul pacatos si se invaluie cu pacatele lui. 
19. Un ceas va ramane cu tine, iar de te clatini, nu va ramane cu tine. 
20. Cu buzele sale te va indulci vrajmasul si multe iti va sopti si iti va grai bune, 
21. Dar in inima va sfatui sa te surpe in groapa. Cu ochii va lacrima vrajmasul, 
22. Dar de va afla vreme, nu se va satura de sange. 
23. De ti se vor intampla rele, il vei afla pe el acolo inaintea ta; cu ochii sai va lacrima vrajmasul, si, ca si cum ti-ar ajuta, va sapa sub picioarele tale. 
24. Va clatina capul sau si va bate in palmele sale, si multe va sopti, si va schimba fata sa. 

CAPITOLUL 13  
Primejdioasa este unirea cu cel mandru, bogat si puternic. Iubirea de Dumnezeu si de aproapele, purtarea bogatului cu cel sarac.  

l. Cel care se atinge de smoala se va manji si cel care se insoteste cu cel trufas asemenea lui va fi. 

2. Povara mai grea decat poti sa nu ridici; asa si cu cel mai tare decat tine si mai bogat nu te insoti. 
3. Cum se va intovarasi oala de pamant cu caldarea? Caldarea va izbi oala, si oala se va sparge. 
4. Bogatul a facut strambatate, si tot el s-a maniat. 
5. Celui sarac i s-a facut strambatate si el se roaga pentru iertare. 
6. Pana ii vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei ajunge sarac te va parasi. 
7. De ai, va trai cu tine, si te va saraci si nu-i va fi mila. 
8. Daca are nevoie de tine, te va lingusi cu fel de fel de vorbe si-ti va zambi si-ti va da nadejde. 
9. Va grai tie cele bune si va zice: Ce-ti trebuie? Si te va indatora cu ospetele sale pana ce-ti va goli punga de doua, trei ori si mai pe urma va rade de tine. 
10. Dupa aceea te va vedea si te va parasi si va da din cap in fata ta. 
11. Ia aminte sa nu te inseli si sa nu te copleseasca veselia ta. 
12. Cand te cheama cel puternic, fa-te ca si cum te-ai feri si cu atat mai mult te va chema. 
13. Nu te vari, ca sa nu fii dat afara, nici nu sta departe, ca sa nu fii uitat. 
14. Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui. 
15. Ca te va ispiti cu vorba cea multa si, ca si cum ar rade, te va intreba. 
16. Nemilostiv este cel care nu-si tine cuvintele, si nu vei scapa de rau si de legaturi. 
17. Pazeste-te si foarte bine ia seama, fiindca umbli spre caderea ta. 
18. Tot dobitocul iubeste pe cel asemeni siesi si tot omul pe aproapele sau. 
19. Tot trupul se insoteste cu cel de felul sau si omul se va insoti cu cel asemenea lui. 
20. Oare se va insoti lupul cu mielul? Asa si cel pacatos cu cel cuvios. 
21. Ce pace are leoaica cu cainele? Si ce pace are cel bogat cu cel sarac? 
22. Vanatul leilor sunt asinii salbatici in pustiu; asa si pasunea celor bogati sunt saracii. 
23. Urata este trufasului smerenia; tot asa si bogatului ii este urat saracul. 
24. Pe bogat, cand se clatina, il reazima prietenii; iar cel sarac, cand cade, este respins de prietenii sai. 
25. Bogatul, cand aluneca, multi sunt care il sprijina; cand spune cuvinte nebunesti, ii dau dreptate. 
26. Cel smerit a gresit, si toii il cearta pe el; grait-a intelepteste, si nu este bagat in seama. 
27. Bogatul a vorbit, si toti au tacut, si cuvantul lui pana la nori l-a inaltat. 
28. Saracul a grait, si zic: Cine este acesta? Si de se impiedica, il rastoarna pe el. 
29. Buna este avutia la cel care este fara de pacat si rea este saracia in gura celui nelegiuit. 
30. Inima omului schimba fata lui ori spre bune, ori spre rele. 
31. Fata vesela este semn ca inima intru cele bune petrece; iar aflarea intelepciunii cere cugetare cu osteneala. 

CAPITOLUL 14  
Intrebuintarea bunurilor vremelnice. Stapanirea limbii si deprinderea intelepciunii.  

l. Fericit barbatul care n-a alunecat cu gura sa si nu se raneste cu amaraciunea pacatului. 

2. Fericit este cel pe care nu-l invinovateste sufletul lui si care n-a cazut de la nadejdea sa. 
3. Barbatului zgarcit nu-i sunt bune avutiile, si omul pizmataret ce intelege din averea sa? 
4. Cel care aduna, lipsindu-se pe sine, altora aduna si cu bunatatile lui altii se vor desfata. 
5. Cel care este rau pentru el insusi cui va fi bun? Si nu se va veseli cu averile sale. 
6. Nimic nu este mai rau decat cel care se pizmuieste pe sine; si aceasta este rasplatirea rautatii lui. 
7. Si de face bine, din uitare face; iar mai pe urma arata rautatea sa. 
8. Rau este cel care pizmuieste cu ochiul, Si cel care isi intoarce fata, si cel care trece cu vederea sufletele. 
9. Ochiul lacomului nu se satura cu partea sa si nedreptatea celui rau usuca sufletul. 
10. Ochiul rau pizmuieste pentru paine si la masa sa va fi lipsit. 
11. Fiule! Cat vei putea fa-ti bine tie si adu Domnului prinoase vrednice. 
12. Adu-ti aminte ca moartea nu zaboveste si hotararea mortii nu ti s-a aratat. 
13. Mai inainte de a muri fa bine prietenului si dupa cat poti intinde si da lui. 
14. Nu lasa nici o zi buna sa treaca fara folos si partea ta din bucuria cuviincioasa sa nu te treaca. 
15. Oare nu altora vei lasa averea ta si bunurile tale nu vor fi impartite la sorti? 
16. Da si ia si sfinteste-ti sufletul; ca in seol nu este a cauta desfatari. 
17. Tot trupul ca o haina se invecheste, ca legatura din veac este cu moarte a muri. 
18. Ca frunzele cele ce inverzesc in capac des, unele cad, altele rasar, 
19. Asa este rodul trupului si al sangelui: unul moare si altul se naste. 
20. Tot lucrul ce se strica se sfarseste, si cel ce-l face se va duce cu el. 
21. Fericit barbatul care intru intelepciune se va sfarsi si care va vorbi cu pricepere; 
22. Cel care socoteste caile ei in inima sa si cele ascunse ale ei le gandeste; 
23. Cel care alearga dupa ea ca un iscoditor si la caile ei privegheaza; 
24. Cel care se uita pe ferestrele ei si la usile ei asculta. 
25. Cel care salasluieste aproape de casa ei va implanta tarusii in peretii ei, va intinde cortul sau in preajma ei si se va salaslui intru odihna bunatatilor. 
26. Va pune pe fiii sai sub acoperamantul ei, si sub ramurile ei va petrece. 
27. Va scapa sub ea de fierbinteala si intru marirea ei se va odihni. 

CAPITOLUL 15  
Despre folosul temerii de Dumnezeu si al intelepciunii. Vointa omului.  

1. Cel care se teme de Domnul va face cele bune, si cel care tine legea o va cuprinde pe ea. 

2. Si-l va intampina ca o mama si ca femeia tineretilor il va primi. 
3. Il va hrani cu painea intelegerii, si cu apa intelepciunii il va adapa. 
4. Rezema-se-va intru ea si nu se va clatina; se va tine de ea si nu se va rusina. 
5. Si il va inalta pe el mai mult decat pe cei de aproape ai lui si in mijlocul adunarii va deschide gura lui. 
6. Desfatare si cununa de bucurie si nume vesnic va mosteni. 
7. Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde intelepciunea si barbatii cei pacatosi nu o vor vedea; 
8. Departe este de trufie si oamenii cei mincinosi nu-si vor aduce aminte de ea. 
9. Nu este frumoasa lauda in gura pacatosului, ca nu este de la Domnul trimisa lui. 
10. Ca intru intelepciune se va grai lauda si Domnul o va indrepta pe ea. 
11. Sa nu zici: Domnul m-a departat, ca cele ce El le-a urat nu le va face. 
12. Sa nu zici: El m-a inselat; n-are El lipsa de omul pacatos. 
13. Toata uraciunea o uraste Domnul, si nu este iubita celor care se tem de Dansul. 
14. El din inceput a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. 
15. De vei vrea, vei tine poruncile si credinta si vei face cele bine-placute. 
16. Pus-a inaintea ta foc si apa, si ori la care vei vrea, vei intinde mana ta. 
17. Inaintea oamenilor este viata si moartea si oricare le va placea li se va da, 
18. Ca multa este intelepciunea Domnului; tare este El intru putere si vede toate. 
19. Si ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, si El va cunoaste tot lucrul omului. 
20. Si nimanui n-a poruncit sa lucreze nelegiuit si nimanui n-a dat libertate sa pacatuiasca. 

CAPITOLUL 16  
Cresterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredinciosilor.  

1. Nu pofti multime de fii fara de folos, nici te bucura de fiii nelegiuiti. 

2. De se vor inmulti, nu te bucura de ei, daca nu este frica lui Dumnezeu cu ei. 
3. Nu te increde in lungimea vietii lor si nu nadajdui intru multimea lor. 
4. Ca mai bun este unul decat o mie si a muri fara de fii, decat a avea fii fara de frica lui Dumnezeu. 
5. Ca un intelept va umple cetatea de locuitori; iar neamul celor nelegiuiti se va pustii. 
6. Multe ca acestea am vazut cu ochii mei, si mai tari decat acestea a auzit urechea mea. 
7. Intru adunarea pacatosilor se va atata foc; si in neamul neascultatorilor s-a aprins manie. 
8. Nu s-a milostivit spre uriasii cei de demult, care s-au departat de El prin trufia lor. 
9. N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru trufia lor. 
10. Nu i S-a facut mila de neamul pierzarii, care se inaltase intru pacatele sale. 
11. Tot asa si cu cei sase sute de mii de pedestri adunati intru invartosarea inimii lor. 
12. De va fi unul vartos la cerbice, minune va fi de se va indrepta. 
13. Ca mila si mania la El sunt; El poate sa Se milostiveasca si sa Se manie. 
14. Precum este multa mila Lui, asa este multa si certarea Lui; pe om dupa faptele lui il judeca. 
15. Nu va scapa pacatosul cu pradaciunile lui, nici va intarzia rabdarea celui binecredincios. 
16. La toata milostenia va face loc; fiecare dupa faptele sale va afla. 
17. Sa nu zici: De Domnul ma voi ascunde; oare dintru inaltime isi va aduce cineva aminte de mine? 
18. Intru popor mare nu voi fi pomenit, ca ce este sufletul meu intru atata multime de fapturi? 
19. Iata cerul si cerul cerului lui Dumnezeu, oceanul si pamantul se cutremura cand Domnul le cerceteaza. 
20. Asemenea muntii si temeliile pamantului, cand va cauta spre ele, de frica se vor cutremura. 
21. Dar la acestea nu gandeste inima omului si de caile Lui cine-si va aduce aminte? 
22. Ca viforul pe care nu-l vede omul, astfel cele mai multe lucruri ale lui Dumnezeu sunt ascunse. 
23. "Lucrurile dreptatii Lui cine le va vesti? Sau cine le va astepta? Ca departe este fagaduinta". 
24. Asa cugeta omul lipsit de intelegere; iar barbatul cel fara de minte si ratacit cugeta cele nebune. 
25. Asculta, fiul meu! Si invata stiinta si ia aminte cu inima ta la cuvintele mele. 
26. Arata-voi in cumpana invatatura si cu de-amanuntul voi vesti stiinta. 
27. Intru judecata Domnului lucrurile Lui sunt asa din inceput si de cand le-a facut a deosebit partile lor. 
28. El a randuit pentru totdeauna lucrurile Sale si a hotarat pentru vecie rastul lor; ele nu stiu de foame, nici de oboseala si nu contenesc sa-si faca datoria. 
29. Nici unul din aceste lucruri nu se ciocneste cu cel de langa el si mereu asculta de porunca Lui. 
30. Si dupa aceasta a cautat Domnul pe pamant si l-a umplut de bunatati. 
31. Cu tot felul de dobitoace vii a acoperit fata lui si in el va fi intoarcerea lor. 

CAPITOLUL 17  
Numararea binefacerilor lui Dumnezeu ti indemnarea spre pocainta.  

l. Domnul a facut din pamant pe om si iarasi l-a intors in pamant. 

2. Zile cu numar si putina vreme i-a dat lui si i-a dat stapanire peste cele ce sunt pe pamant. 
3. Dupa cuviinta l-a imbracat cu vartute si dupa chipul Sau l-a facut. 
4. Si a pus frica de om peste toata faptura si l-a facut stapan peste fiare si peste pasari. 
5. Sfat si limba, ochi, urechi si inima a dat omului ca sa cugete. 
6. Cu stiinta intelegerii i-a umplut pe oameni si le-a aratat si bune si rele. 
7. Pus-a ochiul Sau peste inimile lor, ca sa le arate marimea lucrurilor Sale. 
8. Si numele Sau cel sfant vor lauda, ca sa graiasca marimea lucrurilor Lui. 
9. Pusu-le-a stiinta si legea vietii le-a dat-o mostenire. 
10. Legatura vesnica a facut cu ei si judecatile Sale le-a aratat. 
11. Marimea slavei Sale au vazut ochii lor si marirea glasului Sau a auzit urechea lor. 
12. Si le-a zis: Feriti-va de nedreptate! Si le-a dat porunci, dand fiecaruia in grija datoriile catre aproapele sau. 
13. Caile lor inaintea Lui sunt pururea, nu se vor ascunde de la ochii Lui. 
14. Fiecarui neam a pus povatuitor si partea Domnului este Israel. 
15. Toate lucrurile lor, ca soarele sunt inaintea Lui; si ochii Lui neincetat peste caile lor. 
16. Nu sunt ascunse nedreptatile lor inaintea Lui si toate pacatele lor sunt inaintea Domnului. 
17. Milostenia omului pretuieste la Domnul ca un inel cu pecete si binefacerile omului el le pastreaza ca lumina ochiului. 
18. Apoi Domnul se va scula si le va rasplati, si rasplatirea lor in capul lor o va intoarce. 
19. Insa celor care se pocaiesc le-a dat intoarcerea, si pe cei care slabesc ii indeamna la rabdare. 
20. Intoarce-te la Domnul si paraseste pacatele, roaga-te inaintea fetei Lui si imputineaza sminteala ta. 
21. Sarguieste catre Cel Preainalt si te intoarce de la nedreptate si te scarbeste foarte de lucrul urat. 
22. Pe Cel Preainalt, cine-L va lauda in seol? In locul celor vii si al celor ce dau marturisire? 
23. De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit marturisirea. Cel viu si sanatos va lauda pe Domnul. 
24. Cat este de mare milostivirea Domnului si mila spre cei care se intorc la El! 
25. Ca nu poate desavarsirea sa fie intru oameni; ca nu este nemuritor fiul omului. 
26. Ce este mai luminos decat soarele? si totusi el se intuneca; cu atat mai mult carnea si sangele va cugeta ce este rau. 
27. El priveste puterea inaltimii cerului si toti oamenii sunt pamant si cenusa. 

CAPITOLUL 18  
Milostivirea si indelunga-rabdarea lui Dumnezeu; cumpatarea in vorbe si ferirea de poftele rele.  

1. Cel care traieste in veac a zidit toate deobste. 

2. Domnul singur este drept. 
3. Nimanui n-a dat putere, ca sa vesteasca lucrurile Lui, si cine va cerca slava Lui? 
4. Puterea slavei Lui, cine o va masura? Si cine va putea grai milele Lui? 
5. Nu pot imputina, nici a adauga, nici a cerca minunile Domnului. 
6. Cand va sfarsi omul, atunci va incepe, si cand va inceta, atunci nu va fi. 
7. Ce este omul si la ce poate sa fie folositor? Care este partea lui buna si care este partea lui cea rea? 
8. Numarul zilelor omului, cel mult o suta de ani. 
9. Ca o picatura de apa din mare si ca un graunte de nisip, asa sunt de putini anii in ziua veacului. 
10. Pentru aceea indelung-rabdator este Domnul cu ei si a varsat peste ei mila Sa. 
11. Vazut-a si a cunoscut pieirea lor, ca rea este; pentru aceea a inmultit milostivirea Sa. 
12. Mila omului catre aproapele sau, iar mila Domnului peste tot trupul; 
13. Mustrand si certand si invatand, El intoarce ca un pastor turma Sa. 
14. Pe cei care primesc invatatura si pe cei care se sarguiesc spre judecatile Lui ii miluieste. 
15. Fiule, in cele bune nu da plangere, si in toata darea nu intrista cu cuvantul. 
16. Oare nu roua racoreste caldura? Asa, mai bun este cuvantul decat darea. 
17. Oare nu este mai bun cuvantul decat darea cea buna? Si amandoua sunt la omul cel darnic. 
18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui si darul celui pizmas face ochii sa lacrimeze. 
19. Mai inainte ca sa vorbesti, invata, si mai inainte de boala te ingrijeste. 
20. Mai inainte de judecata ispiteste-te pe tine, si in ceasul judecatii vei afla mila. 
21. Mai inainte de boala smereste-te, si in vremea pacatelor arata intoarcere. 
22. Nu te impiedica a implini fagaduinta in vreme buna, si nu astepta pana la moarte ca sa faci ce ai fagaduit. 
23. Mai inainte de a fagadui, pregateste-te, si nu fi ca omul care ispiteste pe Domnul. 
24. Adu-ti aminte de mania cea din ziua sfarsitului si de vremea rasplatirii, cand va intoarce Dumnezeu fata. 
25. Adu-ti aminte de foamete in timpul belsugului, si de saracie si lipsa in zilele de bogatie. 
26. De dimineata pana seara se schimba vremea si toate sunt grabnice inaintea Domnului. 
27. Omul intelept intru toate se va teme, si in zilele pacatelor se va feri de greseala. 
28. Tot cel intelegator cunoaste intelepciunea si cel care a aflat-o va da marturie. 
29. Cei intelepti la cuvinte si ei s-au inteleptit si au belsug de pilde alese. 
30. Dupa poftele tale nu merge si de la poftele tale te intoarce. 
31. De vei da sufletului tau placerea poftei, te va face pe tine bucurie vrajmasilor tai. 
32. Nu te veseli cu multa desfatare, nici te lega cu ingreunarea ei. 
33. Nu te saraci, facand ospete din imprumut, cand n-ai nimic in punga.