Vechiul testament

CAPITOLUL 51  
Multumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu si cele din urma indemnuri.  

l. Marturisi-ma-voi tie, Doamne Imparate, si Te voi lauda pe Tine, Dumnezeule, Izbavitorul meu. 

2. Marturisescu-ma numelui Tau, ca acoperitor si ajutor Te-ai facut mie si ai mantuit trupul meu de la pieire. 
3. Si m-ai scapat din latul limbii ocaratoare si de buzele celor care graiesc minciuna, si Te-ai facut mie ajutor impotriva vrajmasilor mei. 
4. Si m-ai izbavit pe mine dupa multimea milei si a numelui Tau, de la cei care racneau gata sa ma manance; 
5. Din mana celor care cautau sufletul meu, din multe necazuri care le-am avut; 
6. Din inecaciunea fumului de primprejur si din mijlocul focului pe care nu-l aprinsesem eu; 
7. Din adancul pantecelui locuintei mortilor si de limba necurata si de cuvantul mincinos si de limba cea nedreapta cu para la imparat. 
8. S-a apropiat pana la moarte sufletul meu si viata mea era aproape de fundul imparatiei mortii. 
9. M-au inconjurat de toate partile si nu era cine sa-mi ajute, am cautat ajutorul oamenilor si nu era. 
10. Si mi-am adus aminte de mila Ta, Doamne, si de lucrarea Ta cea din veac. 
11. Ca mantuiesti pe cei care Te asteapta pe Tine si-i izbavesti din mana vrajmasilor. 
12. Si am inaltat pe pamant rugaciunea mea si m-am rugat pentru mantuirea mea din moarte. 
13. Am chemat pe Domnul, Tatal Domnului meu, ca sa nu ma lase fara de ajutor in zilele necazului si in vreme de jale grea. 
14. Voi lauda numele Tau neincetat si-l voi canta intru marturisire si s-a auzit rugaciunea mea. 
15. Ca m-ai izbavit pe mine din pieire si m-ai scos din vreme rea. 
16. Pentru aceea ma voi marturisi si Te voi lauda si bine voi cuvanta numele Domnului. 
17. Cand eram mai tanar, mai inainte pana a nu rataci, am cautat sa am intelepciunea intru rugaciunea mea. 
18. Inaintea sfantului locas m-am rugat pentru ea si pana la cele de pe urma o voi cauta pe ea. 
19. Ca de fata strugurelui copt, asa s-a veselit inima mea de ea. 
20. A umblat piciorul meu intru dreptate; din tineretile mele am cautat-o. 
21. Am plecat putin urechea mea, si am primit, si multa invatatura am aflat. 
22. Mare folos am avut de la ea; Celui care mi-a dat intelepciune Ii voi da slava. 
23. Ca am cugetat ca s-o urmez si am ravnit binele si nu ma voi rusina. 
24. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru ea si intru toata fapta mea sarguitor am fost. 
25. Mainile mele le-am intins spre inaltime si, cand n-am stiut-o, m-am tanguit. 
26. Sufletul meu l-am indreptat la ea si, intru curatie stand, inima mea mi-am lipit de ea din inceput. 
27. Pentru aceea nu ma voi lipsi de ea. 
28. Si launtrul meu s-a tulburat cautand-o, pentru aceea buna comoara mi-am agonisit. 
29. Mi-a dat Domnul drept plata limba si cu ea Il voi lauda. 
30. Apropiati-va catre mine, cei neinvatati, si ramaneti in casa invataturii! 
31. Pentru ce intarziati la acestea, desi sufletele voastre inseteaza foarte? 
32. Am deschis gura mea si am grait: Agonisiti-va, fara de argint. 
33. Supuneti cerbicea voastra sub jug, si sa primeasca sufletul vostru invatatura; aproape este de cei care o cauta. 
34. Vedeti cu ochii vostri ca putin m-am ostenit si multa odihna mi-am aflat. 
35. Luati invatatura, ca mult argint si mult aur veti castiga cu ea. 
36. Sa se veseleasca sufletul vostru de mila Domnului si sa nu va rusinati de lauda Lui. 
37. Lucrati lucrul vostru mai inainte de vreme, si El va da plata voastra la timpul potrivit. 
 

 

ISTORIA SUSANEI

CAPITOLUL 1  Doi batrani umbla sa pacatuiasca cu Susana; judecata mortii asupra Susanei; izbavirea ei prin Daniel.  l. Era un om cu numele Ioachim, care locuia in Babilon.  2. Si si-a luat femeie, al carui nume era Susana, fiica lui Hilchia, frumoasa foarte si cu frica lui Dumnezeu.  3. Si parintii ei, drepti fiind, au invatat pe fiica lor dupa legea lui Moise.  4. Si era Ioachim foarte bogat si avea gradina aproape de casa.  5. Si se adunau la el Iudeii; pentru ca era mai in cinste decat toti.  6. Si au fost randuiti doi batrani din popor judecatori in anul acela, de care zisese Domnul, "ca a iesit faradelegea din Babilon, din batranii judecatori, care se parea ca ocarmuiesc poporul".  7. Acestia ramaneau la casa lui Ioachim, si veneau la ei toti cei care voiau sa aiba judecata.  8. Cand pleca poporul la amiaza, iesea si Susana in gradina barbatului ei.  9. Si au vazut-o cei doi batrani in toate zilele iesind si umbland, si s-au aprins cu pofta asupra ei.  10. Au razvratit gandul, si-au abatut ochii dinspre cer, si nici nu si-au adus aminte de judecatile cele drepte.  11. Si erau amandoi infierbantati pentru ea si n-a spus unul altuia zbuciumul lor, ca le era rusine a-si spune pofta, ca voiau sa se impreuneze cu ea.  12. Si pazeau cu nevointa in toate zilele s-o vada. Si a zis unul catre altul: "Sa mergem acasa, ca este vremea pranzului".  13. Si iesind, s-au despartit unul de altul si, intorcandu-se, au venit la acelasi loc si, intrebandu-se unul pe altul pricina, isi marturisira pofta.  14. Si amandoi impreuna au hotarat vremea cand o vor putea afla singura.  15. Si pe cand pandeau ei o zi prielnica, ea a intrat ca de obicei cu doua fete sa se scalde in, gradina, ca era foarte cald.  16. Si nimeni nu era acolo, afara de cei doi batrani ascunsi, care o pandeau.  17. Si a zis fetelor: "Aduceti-mi untdelemn si sapun si inchideti portile gradinii ca sa ma scald".  18. Si au facut cum le-a zis; au inchis usile gradinii si, iesind pe alaturi ca sa aduca cele ce le-a poruncit, n-au vazut pe batrani ascunsi.  19. Si dupa ce au iesit fetele, s-au sculat cei doi batrani si au alergat asupra ei si au zis: "Iata usile gradinii sunt inchise si nimeni nu ne vede, si suntem aprinsi cu pofta asupra ta.  20. Pentru aceea binevoieste si te culca cu noi; iar de nu, vom marturisi asupra ta ca a fost cu tine un tanar si pentru aceea ai trimis fetele de la tine".  21. Si a suspinat Susana si a zis: "Sunt stramtorata din toate partile;  22. Ca de voi face aceasta, moarte imi este; iar de nu voi face, nu voi scapa din mainile voastre.  23. Mai bine este pentru mine sa nu fac si sa cad in mainile voastre decat sa pacatuiesc inaintea Domnului".  24. Si a strigat Susana cu glas mare, si au strigat si cei doi batrani asupra ei, si alergand unul a deschis usile gradinii.  25. Daca auzira cei din casa strigatul in gradina, sarira inauntru pe usa cea din dos sa vada ce i s-a intamplat.  26. Si, dupa ce au grait batranii cuvintele lor, s-au rusinat slugile foarte, ca niciodata nu s-a grait cuvant ca acesta despre Susana.  27. Si a doua zi, dupa ce s-a adunat poporul la Ioachim, barbatul ei, au venit si cei doi batrani plini de cuget rau asupra Susanei, ca sa o omoare.  28. Si au zis inaintea poporului: "Trimiteti la Susana, fata lui Hilchia, femeia lui Ioachim", si ei au trimis.  29. Si a venit ea si parintii ei si fiii ei si toate rudeniile ei.  30. Susana era gingasa si frumoasa.  31. Acesti batrani nelegiuiti au poruncit ca ea sa se descopere, ca era acoperita, ca sa se sature de frumusetile ei.  32. Si plangeau cei care erau langa ea si toti cei care o stiau.  33. Si sculandu-se batranii in mijlocul poporului, pusera mainile pe ea.  34. Ea, plangand, cauta la cer, ca inima ei era nadajduind spre Domnul.  35. Si au zis batranii: "Umbland noi in gradina, a intrat ea cu doua slujnice si a inchis usa, dandu-le drumul.  36. Si a venit la ea un tanar care fusese ascuns si s-a culcat cu ea.  37. Noi fiind in coltul gradinii, vazand faradelegea, am alergat asupra-le.  38. Si vazandu-i impreunandu-se, pe el nu l-am putut opri, ca era mai tare ca noi, si deschizand usile a fugit.  39. Si prinzand-o pe ea, am intrebat-o cine era tanarul acela, si n-a vrut sa ne spuna.  40. Aceasta marturisim".  41. Si i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niste batrani ai poporului si judecatori, si au judecat-o spre moarte.  42. Si strigand cu glas mare Susana a zis: "Dumnezeule cel Vesnic, Cunoscatorul celor ascunse, Care stii toate mai inainte de a se face, Tu stii ca minciuni au spus ei asupra mea.  43. Si iata mor, nefacand nimic din cele ce au viclenit acestia asupra mea".  44. Si a auzit Dumnezeu glasul ei si, cand o duceau sa o piarda, a desteptat duhul intr-un prunc tanar, caruia ii era numele Daniel.  45. Si a strigat pruncul cu glas mare: "Curat sunt eu de sangele acesteia".  46. S-a intors tot poporul la el, si a zis: "Ce inseamna aceasta?"  47. Si el, stand in mijlocul lor, a zis: "Oare asa de nebuni sunt toti fiii lui Israel?  48. Caci necercetand, nici adevarul cunoscand, ati osandit pe fata lui Israel.  49. Intoarceti-va la judecata, pentru ca minciuni au spus ei asupra ei".  50. Si s-a intors tot poporul degraba si i-au zis lui batranii: "Vino de sezi in mijlocul nostru si ne spune noua ca ti-a dat Dumnezeu cinstea batranetilor".  51. Si a zis catre ei Daniel: "Despartiti-i unul de altul si-i voi intreba".  52. Si dupa ce s-au despartit unul de altul, a chemat pe unul din ei si a zis catre el: "Invechitule in zile rele! Acum au venit pacatele tale, pe care le faceai mai inainte, facand judecati strambe, si pe cei nevinovati invinuind, si pe cei vinovati slobozind, de vreme ce Domnul zice: Pe cel nevinovat si pe cel nedrept sa nu-l omori.  53. Si de ai vazut pe aceasta femeie cu acel tanar, spune sub ce copac i-ati prins in fapt?" El a zis: "Sub mesteacan".  54. Zis-a Daniel: "Drept ai mintit asupra capului tau.  55. Acum ingerul lui Dumnezeu, luand porunca de la El, te va spinteca in doua".  56. Si punandu-l alaturi, a poruncit sa aduca pe celalalt si i-a zis: "Samanta lui Canaan si nu a lui Iuda, frumusetile te-au inselat si pofta a razvratit inima ta.  57. Asa faceai fetelor lui Israel care, de frica, se impreunau cu voi; ci n-a suferit fata lui Iuda faradelegea voastra.  58. Acum spune-mi sub ce copac i-ati prins?" Iar el a zis: "Sub salcam".  59. Si i-a zis Daniel lui: "Drept ai mintit si tu asupra capului tau.  60. Caci asteapta ingerul lui Dumnezeu, avand sabie, sa te taie in doua, ca sa va piarda de tot pe voi".  61. Si a strigat toata adunarea cu glas mare si a binecuvantat pe Dumnezeu, Cel care izbaveste pe cei care nadajduiesc in El.  62. Si s-a sculat asupra celor doi batrani, ca i-a dovedit Daniel din cuvintele lor, ca au marturisit stramb si le-a facut dupa legea lui Moise, precum cu viclesug gandit-au sa faca aproapelui lor, si i-a omorat si a scapat sangele cel nevinovat in ziua aceea.  63. Iar Hilchia si femeia lui au laudat pe Dumnezeu pentru Susana, fiica lor, impreuna cu Ioachim, barbatul ei, si cu toate rudele ei, pentru ca nu s-a aflat intru ea lucru urat.  64. Si Daniel s-a facut mare inaintea poporului din ziua aceea si de aci inainte.

 

ISTORIA OMORARII BALAURULUI SI A SFARAMARII LUI BEL (LUATA DE LA SFARSITUL CARTII LUI DANIEL)

CAPITOLUL 1  Slujba idolilor. Moartea balaurului si izbavirea lui Daniel din groapa leilor.  1. Si regele Astiag s-a adaugat la parintii sai si a luat Cirus Persul imparatia lui.  2. Si a vietuit Daniel impreuna cu regele acesta si a intrecut cu marirea pe toti prietenii lui.  3. Si era un idol la Babiloneni, pe care il chema Bel, si se cheltuia la el in toata ziua faina de grau douasprezece masuri, patruzeci de oi si sase vedre de vin.  4. Si regele il cinstea pe el si mergea in toate zilele de i se inchina; iar Daniel se inchina Dumnezeului sau.  5. Si a zis regele: Pentru ce nu te inchini lui Bel?  6. Iar el a zis: Pentru ca nu cred in idolii facuti de maini, ci in Dumnezeul cel viu, Care a facut cerul si pamantul si are stapanire peste tot trupul.  7. Si i-a zis regele: Dar nu ti se pare tie, ca Bel este dumnezeu viu? Nu vezi cate mananca si bea in toate zilele?  8. Si a zis Daniel razand: Nu te insela, stapania ta; acesta este de lut inauntrul lui, si in afara de arama, nici nu mananca si nici nu bea vreodata.  9. Si maniindu-se regele, a chemat pe preotii lui si le-a zis: De nu-mi veti spune cine este cel care mananca jertfa aceasta, veti muri.  10. Iar de-mi veti arata ca Bel mananca acestea, Daniel va muri, pentru ca a hulit pe Bel.  11. Si a zis Daniel regelui: Asa sa fie, dupa cuvantul tau.  12. Si erau preotii lui Bel saptezeci, afara de femei si de prunci.  13. Si a venit regele cu Daniel in templul lui Bel.  14. Si au zis preotii lui Bel: Iata noi iesim afara, iar tu, rege, pune bucatele si vinul si inchide usa si o pecetluieste cu inelul tau.  15. Si dimineata cand vei veni, de nu vei afla toate mancate de Bel, sa murim noi sau, dimpotriva, Daniel cel care a mintit asupra noastra.  16. Iar ei ziceau asa, pentru ca facusera pe sub masa intrare ascunsa si printr-aceea intrau totdeauna si mancau acelea.  17. Si dupa ce au iesit ei si regele a pus bucatele inaintea lui Bel, a poruncit Daniel slugilor sale si au adus cenusa si au presarat-o in tot templul, in fata regelui.  18. Si, iesind, a inchis usa si au pecetluit-o cu inelul regelui si s-au dus;  19. Iar preotii au venit noaptea, dupa obiceiul lor, si femeile lor si pruncii lor, si au mancat si au baut.  20. Si a venit dimineata regele si Daniel impreuna cu el.  21. Si a zis regele: Intregi sunt pecetile Daniele? Iar el a zis: Intregi, stapane.  22. Si indata ce s-a deschis usa, uitandu-se pe masa, regele a strigat cu glas mare: Mare esti Bel. Si nu este la tine nici un viclesug.  23. Si a ras Daniel si a oprit pe rege ca sa nu intre inauntru, si a zis: Vezi fata pamantului si cunoaste ale cui sunt urmele acestea.  24. Si a zis regele: Vad ca sunt urme de barbati, de femei si de prunci.  25. Si maniindu-se regele, atunci a prins pe preoti si pe femei si pe fiii lor; si i-au aratat lui usile cele ascunse prin care intrau si mancau cele de pe masa.  26. Si i-a omorat pe ei regele, si pe Bel l-a dat lui Daniel, si l-a stricat pe el si capistea lui.  27. Si era un balaur mare intr-un loc si-l cinsteau pe el Babilonenii.  28. Si a zis regele catre Daniel: Oare vei zice ca si acesta este de arama?  29. Acesta este viu si mananca si bea, nu vei mai putea zice ca si acesta nu este dumnezeu viu; deci inchina-te lui.  30. Si a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu ma voi inchina, ca Acela este Dumnezeu viu; iar tu, o, rege, da-mi slobozenie si voi omori balaurul fara de sabie si fara de toiag.  31. Si a zis regele: ti-l dau tie. Si a luat Daniel rasina si seu si par si le-a fiert la un loc si a facut cocoloase si le-a aruncat in gura balaurului si, mancand, a plesnit balaurul.  32. Si a zis Daniel: Iata inchinaciunile voastre.  33. Si cand au auzit Babilonenii, s-au mahnit foarte si s-au pornit impotriva regelui.  34. Si au zis: Iudeu s-a facut regele; pe Bel I-a stricat, pe balaur l-a omorat si pe preoti i-a taiat.  35. Si venind la rege, i-au zis: Da-ne noua pe Daniel;  36. Iar de nu, te vom ucide pe tine si casa ta.  37. Si vazand regele ca se pornise asupra lui foarte, si silit fiind, a dat lor pe Daniel.  38. Iar ei l-au aruncat intr-o groapa cu lei, si a fost acolo sase zile.  39. Si erau in groapa sapte lei, si le da lor pe zi doua trupuri de osanditi si doua oi; iar atunci nu le-au dat lor nimic, ca sa manance pe Daniel.  40. Si era atunci Avacum prooroc in  tara Iudeilor si acela fiersese fiertura, si a pus paine in scafa, si mergea la camp sa duca seceratorilor.  41. Si a zis ingerul Domnului catre Avacum: Du pranzul care-l ai, in Babilon, lui Daniel, in groapa leilor.  42. Si a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am vazut si groapa n-o stiu unde este!  43. Si l-a luat ingerul Domnului de crestet si, tinandu-l de parul capului sau, l-a pus in Babilon deasupra gropii, intru repeziciunea duhului sau.  44. Si a strigat Avacum zicand: Daniele! Daniele! Ia mancarea pe care ti-a trimis-o tie Dumnezeu.  45. Si a zis Daniel: O, Ti-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, si n-ai parasit pe cei care Te cauta si Te iubesc pe Tine!  46. Si s-a sculat Daniel si a mancat; iar ingerul Domnului indata a dus pe Avacum la locul sau.  47. Iar regele a purces a saptea zi sa planga pe Daniel, si a venit la groapa, s-a uitat inauntru, si iata Daniel sedea.  48. Si a strigat regele cu glas mare, zicand: Mare esti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Si nu este altul afara de Tine.  49. Si l-a scos pe el din groapa;  50. Iar pe cei care voisera pieirea lui, i-a aruncat in groapa, si i-au mancat leii dinaintea lui.