CAPITOLUL 1
Ioan trimite urari de bine la sapte Biserici. In Patmos are cereasca aratare. El vede pe Fiul Omului intre sapte sfesnice, avand in mana dreapta sapte stele.
1. Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se petreaca in curand, iar El, prin trimiterea ingerului Sau, a destainuit-o robului Sau Ioan,
2. Care a marturisit cuvantul lui Dumnezeu si marturia lui Iisus Hristos, cate a vazut.
3. Fericit este cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele proorociei si pastreaza cele scrise in aceasta! Caci vremea este aproape.
4. Ioan, celor sapte Biserici, care sunt in Asia: Har voua si pace de la Cel ce este si Cel ce era si Cel ce vine si de la cele sapte duhuri, care sunt inaintea scaunului Lui,
5. Si de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel intai nascut din morti, si Domnul imparatilor pamantului. Lui, Care ne iubeste si ne-a dezlegat pe noi din pacatele noastre, prin sangele Sau,
6. Si ne-a facut pe noi imparatie, preoti ai lui Dumnezeu si Tatal Sau, Lui fie slava si puterea, in vecii vecilor. Amin!
7. Iata, El vine cu norii si orice ochi Il va vedea si-L vor vedea si cei ce L-au impuns si se vor jeli, din pricina Lui, toate semintiile pamantului. Asa. Amin.
8. Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul.
9. Eu Ioan, fratele vostru si impreuna cu voi partas la suferinta si la imparatia si la rabdarea in Iisus, fost-a in insula ce se cheama Patmos, pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Iisus.
10. Am fost in duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trambita,
11. Care zicea: Ceea ce vezi scrie in carte si trimite celor sapte Biserici: la Efes, si la Smirna, si la Pergam, si la Tiatira, si la Sardes, si la Filadelfia, si la Laodiceea.
12. Si m-am intors sa vad al cui este glasul care vorbea cu mine si, intorcandu-ma, am vazut sapte sfesnice de aur.
13. Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, imbracat in vesmant lung pana la picioare si incins pe sub san cu un brau de aur.
14. Capul Lui si parul Lui erau albe ca lana alba si ca zapada, si ochii Lui, ca para focului.
15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse in cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16. In mana Lui cea dreapta avea sapte stele; si din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, iar fata Lui era ca soarele, cand straluceste in puterea lui.
17. Si cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca un mort. Si El a pus mana dreapta peste mine, zicand: Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma,
18. Si Cel ce sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului.
19. Scrie, deci, cele ce ai vazut si cele ce sunt si cele ce au sa fie dupa acestea.
20. Taina celor sapte stele, pe care le-ai vazut in dreapta Mea, si a celor sapte sfesnice de aur este: Cele sapte stele sunt ingerii celor sapte Biserici, iar sfesnicele cele sapte sunt sapte Biserici.
CAPITOLUL 2
Porunca data lui Ioan de Domnul, ca sa scrie ingerilor, adica episcopilor Bisericilor din: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira. Poruncile Domnului, lipsurile bisericilor.
1. Scrie ingerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce tine cele sapte stele in dreapta Sa, Cel care umbla in mijlocul celor sapte sfesnice de aur:
2. Stiu faptele tale si osteneala ta si rabdarea ta si cum ca nu poti suferi pe cei rai si ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli si nu sunt si i-ai aflat mincinosi;
3. Si starui in rabdare si ai suferit pentru numele Meu si nu ai obosit.
4. Dar am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta cea dintai.
5. Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste si fa faptele de mai inainte; iar de nu, vin la tine curand si voi misca sfesnicul tau din locul lui, daca nu te vei pocai.
6. Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu.
7. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu.
8. Iar ingerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice Cel dintai si Cel de pe urma, Cel care a murit si a inviat:
9. Stiu necazul tau si saracia ta, dar esti bogat, si hula din partea celor ce zic despre ei insisi ca sunt iudei si nu sunt, ci sinagoga a satanei.
10. Nu te teme de cele ce ai sa patimesti. Ca iata diavolul va sa arunce dintre voi in temnita, ca sa fiti ispititi, si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii.
11. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieste nu va fi vatamat de moartea cea de-a doua.
12. Iar ingerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascutita de amandoua partile:
13. Stiu unde salasluiesti: unde este scaunul satanei; si tii numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, in zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieste satana.
14. Dar am impotriva ta cateva lucruri, ca ai acolo pe unii care tin invatatura lui Balaam, cel ce invata pe Balac sa puna piatra de poticneala inaintea fiilor lui Israel, ca sa manance care jertfita idolilor si sa se dea desfranarii.
15. Astfel ai si tu pe unii care, de asemenea, tin invatatura nicolaitilor.
16. Pocaieste-te deci, iar de nu, vin la tine curand si voi face cu ei razboi, cu sabia gurii Mele.
17. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului ii voi da din mana cea ascunsa si-i voi da lui o pietricica alba si pe pietricica scris un nume nou, pe care nimeni nu-l stie, decat primitorul.
18. Iar ingerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Carui ochi sunt ca para focului si picioarele asemenea aramei stralucitoare:
19. Stiu faptele tale si dragostea si credinta si slujirea si rabdarea ta si stiu ca faptele tale cele de pe urma sunt mai multe decat cele dintai.
20. Dar am impotriva ta faptul ca lasi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocita, de invata si amageste pe robii Mei, ca sa faca desfranari si sa manance cele jertfite idolilor.
21. Si i-am dat timp sa se pocaiasca si nu voieste sa se pocaiasca de desfranarea ei.
22. Iata, o arunc pe ea bolnava la pat si pe cei ce se desfraneaza cu ea, in mare stramtorare, daca nu se vor pocai de faptele lor.
23. Si pe fiii ei cu moarte ii voi ucide si vor cunoaste toate Bisericile ca Eu sunt Cel care cercetez ranunchii si inimile si voi da voua, fiecaruia, dupa faptele voastre.
24. Iar voua si celorlalti din Tiatira cati nu au invatatura aceasta, ca unii care n-au cunoscut adancurile satanei, dupa cum spun ei, va zic: nu pun peste voi alta greutate.
25. Insa, ceea ce aveti, tineti pana voi veni.
26. Si celui ce biruieste si celui ce pazeste pana la capat faptele Mele, ii voi da lui stapanire peste neamuri.
27. Si le va pastori pe ele cu toiag de fier si ca pe vasele olarului le va sfarama, precum si eu am luat putere de la Tatal Meu.
28. Si-i voi da lui steaua cea de dimineata.
29. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
CAPITOLUL 3
Epistola a cincea catre Biserica din Sardes; a sasea catre Biserica din Filadelfia. Numele noului Ierusalim. Epistola a saptea catre Biserica din Laodiceea.
1. Iar ingerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort.
2. Privegheaza si intareste ce a mai ramas si era sa moara. Caci n-am gasit faptele tale depline inaintea Dumnezeului Meu.
3. Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta.
4. Dar ai cativa oameni in Sardes, care nu si-au manjit hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine imbracati in vesminte albe, fiindca sunt vrednici.
5. Cel ce biruieste va fi astfel imbracat in vesminte albe si nu voi sterge deloc numele lui din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea parintelui Meu si inaintea ingerilor Lui.
6. Cel ce are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
7. Iar ingerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide si nimeni nu va inchide si inchide si nimeni nu va deschide:
8. Stiu faptele tale; iata, am lasat inaintea ta o usa deschisa, pe care nimeni nu poate sa o inchida, fiindca, desi ai putere mica, tu ai pazit cuvantul Meu si nu ai tagaduit numele Meu.
9. Iata, iti dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata, ii voi face sa vina si sa se inchine inaintea picioarelor tale si vor cunoaste ca te-am iubit.
10. Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, si Eu te voi pazi pe tine de ceasul ispitei ce va sa vina peste toata lumea, ca sa incerce pe cei ce locuiesc pe pamant.
11. Vin curand; tine ce ai, ca nimeni sa nu ia cununa ta.
12. Pe cel ce biruieste il voi face stalp in templul Dumnezeului Meu si afara nu va mai iesi si voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, - al noului Ierusalim, care se pogoara din cer, de la Dumnezeul Meu - si numele Meu cel nou.
13. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
14. Iar ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu:
15. Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
16. Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.
17. Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol!
18. Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.
19. Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste.
20. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.
21. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui.
22. Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.
CAPITOLUL 4
Privelistea cereasca. Tronul lui Dumnezeu cu douazeci si patru de batrani si cu patru heruvimi.
1. Dupa acestea, m-am uitat si iata o usa era deschisa in cer si glasul cel dintai - glasul ca de trambita, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici si iti voi arata cele ce trebuie sa fie dupa acestea.
2. Indata am fost in duh; si iata un tron era in cer si pe tron sedea Cineva.
3. Si Cel ce sedea semana la vedere cu piatra de iasp si de sardiu, iar de jur imprejurul tronului era un curcubeu, cu infatisarea smaraldului.
4. Si douazeci si patru de scaune inconjurau tronul si pe scaune douazeci si patru de batrani, sezand, imbracati in haine albe si purtand pe capetele lor cununi de aur.
5. Si din tron ieseau fulgere si glasuri si tunete; si sapte faclii de foc ardeau inaintea tronului, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu,
6. Si inaintea tronului, ca o mare de sticla, asemenea cu cristalul. Iar in mijlocul tronului si imprejurul tronului patru fiinte, pline de ochi, dinainte si dinapoi.
7. Si fiinta cea dintai era asemenea leului, a doua fiinta asemenea vitelului, a treia fiinta avea fata de om, iar a patra fiinta era asemenea vulturului care zboara.
8. Si cele patru fiinte, avand fiecare din ele cate sase aripi, sunt pline de ochi, de jur imprejur si pe dinauntru, si odihna nu au, ziua si noaptea, zicand: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era si Cel ce este si Cel ce vine.
9. Si cand cele patru fiinte dadeau slava, cinste si multumita Celui ce sade pe tron, Celui ce este viu in vecii vecilor,
10. Atunci cei douazeci si patru de batrani, cazand inaintea Celui ce sedea pe tron, se inchinau Celui ce este viu in vecii vecilor si aruncau cununile lor inaintea tronului, zicand:
11. Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea, caci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au facut.
CAPITOLUL 5
Cartea cu sapte peceti este data Mielului. Mielul este laudat cu cantari ceresti.
1. Am vazut apoi, in mana dreapta a Celui ce sedea pe tron, o carte scrisa inauntru si pe dos, pecetluita cu sapte peceti.
2. Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca toate pecetile ei?
3. Dar nimeni in cer, nici pe pamant, nici sub pamant nu putea sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
4. Si am plans mult, fiindca nimeni n-a fost gasit vrednic sa deschida cartea, nici sa se uite in ea.
5. Si unul dintre batrani mi-a zis: Nu plange. Iata, a biruit leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei.
6. Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul.
7. Si a venit si a luat cartea, din dreapta Celui ce sedea pe tron.
8. Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.
9. Si cantau o cantare noua, zicand: Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul;
10. Si I-ai facut Dumnezeului nostru imparatie si preoti, si vor imparati pe pamant.
11. Si am vazut si am auzit glas de ingeri multi, de jur imprejurul tronului si al fiintelor si al batranilor, si era numarul lor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii,
12. Zicand cu glas mare: Vrednic este Mielul cel injunghiat ca sa ia puterea si bogatia si intelepciunea si taria si cinstea si slava si binecuvantarea.
13. Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si toate cate sunt in acestea le-am auzit, zicand: Celui ce sade pe tron si Mielului fie binecuvantarea si cinstea si slava si puterea, in vecii vecilor!
14. Si cele patru fiinte ziceau: Amin! Iar batranii cazura si se inchinara.
CAPITOLUL 6
Desfacerea celor dintai sase peceti. Imparatii si domnii lumii se ascund in pesteri si in crapaturile stancilor.
1. Si am vazut cand Mielul a deschis pe cea dintai din cele sapte peceti, si am auzit pe una din cele patru fiinte zicand cu glas ca de tunet: Vino si vezi.
2. Si m-am uitat si iata un cal alb si cel care sedea pe el avea un arc; si i s-a dat lui cununa si a pornit ca un biruitor ca sa biruiasca.
3. Si cand a deschis pecetea a doua, am auzit, zicand, pe a doua fiinta: Vino si vezi.
4. Si a iesit alt cal, rosu ca focul; si celui ce sedea pe el i s-a dat sa ia pacea de pe pamant, ca oamenii sa se junghie intre ei; si o sabie mare i s-a dat.
5. Si cand a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinta, zicand: Vino si vezi. Si m-am uitat si iata un cal negru si cel care sedea pe el avea un cantar in mana lui.
6. Si am auzit, in mijlocul celor patru fiinte, ca un glas care zicea: Masura de grau un dinar, si trei masuri de orz un dinar. Dar de untdelemn si de vin sa nu te atingi.
7. Si cand a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiintei a patra, zicand: Vino si vezi.
8. Si m-am uitat si iata un cal galben-vanat si numele celui ce sedea pe el era: Moartea; si iadul se tinea dupa el; si li s-a dat lor putere peste a patra parte a pamantului, ca sa ucida cu sabie si cu foamete, si cu moarte si cu fiarele de pe pamant.
9. Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
10. Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant?
11. Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.
12. Si m-am uitat cand a deschis pecetea a sasea si s-a facut cutremur mare, soarele s-a facut negru ca un sac de par si luna intreaga s-a facut ca sangele,
13. Si stelele cerului au cazut pe pamant, precum smochinul isi leapada smochinele sale verzi, cand este zguduit de vijelie.
14. Iar cerul s-a dat in laturi, ca o carte de piele pe care o faci sul si toti muntii si toate insulele s-au miscat din locurile lor.
15. Si imparatii pamantului si domnii si capeteniile ostilor si bogatii si cei puternici si toti robii si toti slobozii s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor,
16. Strigand muntilor si stancilor: Cadeti peste noi si ne ascundeti pe noi de fata Celui ce sade pe tron si de mania Mielului;
17. Ca a venit ziua cea mare a maniei lor, si cine are putere ca sa stea pe loc?
CAPITOLUL 7
Pecetluirea a o suta si patruzeci si patru de mii din semintia lui Israel.
1. Dupa aceasta am vazut patru ingeri, stand la cele patru unghiuri ale pamantului, tinand cele patru vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vant pe pamant, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2. Si am vazut un alt inger care se ridica de la Rasaritul Soarelui si avea pecetea Viului Dumnezeu. Ingerul a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa vatame pamantul si marea,
3. Zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana ce nu vom pecetlui, pe fruntile lor, pe robii Dumnezeului nostru.
4. Si am auzit numarul celor pecetluiti: o suta patruzeci si patru de mii de pecetluiti, din toate semintiile fiilor lui Israel:
5. Din semintia lui Iuda, douasprezece mii de pecetluiti; din semintia lui Ruben, douasprezece mii; din semintia lui Gad, douasprezece mii;
6. Din semintia lui Aser, douasprezece mii; din semintia lui Neftali, douasprezece mii; din semintia lui Manase, douasprezece mii;
7. Din semintia lui Simeon, douasprezece mii; din semintia lui Levi, douasprezece mii; din semintia lui Isahar, douasprezece mii;
8. Din semintia lui Zabulon, douasprezece mii; din semintia lui Iosif, douasprezece mii; din semintia Veniamin, douasprezece mii de pecetluiti.
9. Dupa acestea, m-am uitat si iata multime multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile, stand inaintea tronului si inaintea Mielului, imbracati in vesminte albe si avand in mana ramuri de finic.
10. Si multimea striga cu glas mare, zicand: Mantuirea este de la Dumnezeul nostru, Care sade pe tron, si de la Mielul.
11. Si toti ingerii stateau imprejurul tronului batranilor si al celor patru fiinte, si au cazut inaintea tronului pe fetele lor si s-au inchinat lui Dumnezeu,
12. Zicand: Amin! Binecuvantarea si slava si intelepciunea si multumirea si cinstea si puterea si taria fie Dumnezeului nostru, in vecii vecilor. Amin!
13. Iar unul dintre batrani a deschis gura si mi-a zis: Acestia care sunt imbracati in vesminte albe, cine sunt si de unde au venit?
14. Si i-am zis: Doamne, Tu stii. El mi-a raspuns: Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vesmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului.
15. Pentru aceea sunt inaintea tronului lui Dumnezeu, si Ii slujesc ziua si noaptea, in templul Lui, si Cel ce sade pe tron ii va adaposti in cortul Sau.
16. Si nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici nu va mai cadea soarele peste ei si nici o arsita;
17. Caci Mielul, Cel ce sta in mijlocul tronului, ii va paste pe ei si-i va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.
CAPITOLUL 8
A saptea pecete. Sapte ingeri cu sapte trambite.
1. Si cand Mielul a deschis pecetea a saptea, s-a facut tacere in cer, ca la o jumatate de ceas.
2. Si am vazut pe cei sapte ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu si li s-a dat lor sapte trambite.
3. Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
4. Si fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor.
5. Si ingerul a luat cadelnita si a umplut-o din focul altarului si a aruncat pe pamant; si s-au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur.
6. Iar cei sapte ingeri, care aveau cele sapte trambite, s-au gatit ca sa trambiteze.
7. Si a trambitat intaiul inger, si s-a pornit grindina si foc amestecat cu sange si au cazut pe pamant; si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.
8. A trambitat, apoi, al doilea inger, si ca un munte mare arzand in flacari s-a prabusit in mare si a treia parte din mare s-a prefacut in sange;
9. Si a pierit a treia parte din fapturile cu viata in ele, care sunt in mare, si a treia parte din corabii s-a sfaramat.
10. Si a trambitat al treilea inger, si a cazut din cer o stea uriasa, arzand ca o faclie, si a cazut peste izvoarele apelor.
11. Si numele stelei se cheama Absintos. Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul si multi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru ca se facusera amare.
12. Si a trambitat al patrulea inger; si a fost lovita a treia parte din soare, si a treia parte din luna, si a treia parte din stele, ca sa fie intunecata a treia parte a lor si ziua sa-si piarda din lumina a treia parte, si noaptea tot asa.
13. Si am vazut si am auzit un vultur, care zbura spre inaltul cerului si striga cu glas mare: Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pamant, din pricina celorlalte glasuri ale trambitei celor trei ingeri, care sunt gata sa trambiteze!
CAPITOLUL 9
Trambita a cincea si a sasea. Cele ce se intampla dupa ce au sunat. Cei patru ingeri de la Eufrat.
1. Si a trambitat al cincilea inger, si am vazut o stea cazuta din cer pe pamant si i s-a dat cheia fantanii adancului.
2. Si a deschis fantana adancului si fum s-a ridicat din fantana, ca fumul unui cuptor mare, si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii.
3. Si din fum au iesit lacuste pe pamant si li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pamantului.
4. Si li s-a poruncit sa nu vatame iarba pamantului si nici o verdeata si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntile lor.
5. Si nu li s-a dat ca sa-i omoare, ci ca sa fie chinuiti cinci luni; si chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, cand a intepat pe om.
6. Si in zilele acelea vor cauta oamenii moartea si nu o vor afla si vor dori sa moara; moartea insa va fugi de ei.
7. Iar infatisarea lacustelor era asemenea unor cai pregatiti de razboi. Pe capete aveau cununi ca de aur, si fetele lor erau ca niste fete de oameni.
8. Si aveau par ca parul de femei si dintii lor erau ca dintii leilor.
9. Si aveau platose ca platosele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei multimi de care si de cai, care alearga la lupta.
10. Si aveau cozi si bolduri asemenea scorpiilor; si puterea lor e in cozile lor, ca sa vatame pe oameni cinci luni.
11. Si au ca imparat al lor pe ingerul adancului, al carui nume, in evreieste, este Abaddon, iar in elineste are numele Apollion.
12. Intaiul "vai" a trecut; iata vine inca un "vai" si inca unul, dupa acestea.
13. Si a trambitat al saselea inger. Si am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este inaintea lui Dumnezeu,
14. Zicand catre ingerul al saselea, cel ce avea trambita: Dezleaga pe cei patru ingeri care sunt legati la raul cel mare, Eufratul.
15. Si au fost dezlegati cei patru ingeri, care erau gatiti spre ceasul si ziua si luna si anul acela, ca sa omoare a treia parte din oameni.
16. Si numarul ostilor era de douazeci de mii de ori cate zece mii de calareti, caci am auzit numarul lor.
17. Si asa am vazut, in vedenie, caii si pe cei ce sedeau pe ei, avand platose ca de foc si de iachint si de pucioasa; iar capetele cailor semanau cu capetele leilor si din gurile lor iesea foc si fum si pucioasa.
18. De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iesea din gurile lor, a fost ucisa a treia parte din oameni.
19. Pentru ca puterea cailor este in gura lor si in cozile lor; caci cozile lor sunt asemenea serpilor, avand capete, si cu acestea vatama.
20. Dar ceilalti oameni care nu au murit de plagile acestea, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se mai inchine idolilor de aur si de argint si de arama si de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble.
21. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de fermecatoriile lor, nici de desfranarea lor, nici de furtisagurile lor.
CAPITOLUL 10
Un inger se arata, tinand in mana o carte deschisa. Porunca lui Ioan sa inghita aceasta carte.
1. Si am vazut alt inger puternic, pogorandu-se din cer, invaluit intr-un nor si pe capul lui era curcubeul, iar fata lui stralucea ca soarele si picioarele lui erau ca niste stalpi de foc,
2. Si in mana avea o carte mica, deschisa. Si a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stang pe pamant,
3. Si a strigat cu glas puternic, precum racneste leul. Iar cand a strigat, cele sapte tunete au slobozit glasurile lor.
4. Si cand au vorbit cele sapte tunete, voiam sa scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieste cele ce au spus cele sapte tunete si nu le scrie.
5. Iar ingerul pe care l-am vazut stand pe mare si pe pamant, si-a ridicat mana dreapta catre cer,
6. Si s-a jurat pe Cel ce este viu in vecii vecilor, Care a facut cerul si cele ce sunt in cer si pamantul si cele ce sunt pe pamant si marea si cele ce sunt in mare, ca timp nu va mai fi,
7. Ci, in zilele cand va grai al saptelea inger - cand va fi sa trambiteze - atunci va fi savarsita taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Sai, proorocilor.
8. Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarasi a vorbit cu mine, zicand: Mergi de ia cartea cea deschisa din mana ingerului, care sta pe mare si pe pamant.
9. Si m-am dus la inger si i-am zis sa-mi dea cartea. Si mi-a raspuns: Ia-o si mananc-o si va amari pantecele tau, dar in gura ta va fi dulce ca mierea.
10. Atunci am luat cartea din mana ingerului si am mancat-o; si era in gura mea dulce ca mierea, dar, dupa ce-am mancat-o pantecele meu s-a amarat.
11. Si apoi mi-a zis: Tu trebuie sa proorocesti, inca o data, la popoare si la neamuri si la limbi si la multi imparati.
CAPITOLUL 11
Masurarea templului. Doi martori ucisi de fiara inviaza si se inalta la cer. Trambita a saptea. Cantarea. Templul lui Dumnezeu in cer.
1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicand: Scoala-te si masoara templul lui Dumnezeu si altarul si pe cei ce se inchina in el.
2. Iar curtea cea din afara a templului, scoate-o din socoteala si n-o masura, pentru ca a fost data neamurilor, care vor calca in picioare cetatea sfanta patruzeci si doua de luni.
3. Si voi da putere celor doi martori ai mei si vor prooroci, imbracati in sac, o mie doua sute si saizeci de zile.
4. Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului.
5. Si daca voieste cineva sa-i vatame, foc iese din gura lor si mistuieste pe vrajmasii lor; si daca ar voi cineva sa-i vatame, acela trebuie ucis.
6. Acestia au putere sa inchida cerul, ca ploaia sa nu ploua in zilele proorociei lor, si putere au peste ape sa le schimbe in sange si sa bata pamantul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi.
7. Iar cand vor ispravi cu marturia lor, fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei, si-i va birui si-i va omori.
8. Si trupurile lor vor zacea pe ulitele cetatii celei mari, care se cheama, duhovniceste, Sodoma si Egipt, unde a fost rastignit si Domnul lor.
9. Si din popoare, din semintii, din limbi si din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile si jumatate si nu vor ingadui ca ele sa fie puse in mormant.
10. Iar locuitorii de pe pamant se vor bucura de moartea lor si vor fi in veselie si isi vor trimite daruri unul altuia, pentru ca acesti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pamant.
11. Si dupa cele trei zile si jumatate, duh de viata de la Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicat pe picioarele lor si frica mare a cazut peste cei ce se uitau la ei.
12. Si din cer au auzit glas puternic, zicandu-le: Suiti-va aici! Si s-au suit la cer, in nori, si au privit la ei dusmanii lor.
13. Si in ceasul acela s-a facut cutremur mare si a zecea parte din cetate s-a prabusit si au pierit in cutremur sapte mii de oameni, iar ceilalti s-au infricosat si au dat slava Dumnezeului cerului.
14. Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iata, vine degraba.
15. Si a trambitat al saptelea inger si s-au pornit, in cer, glasuri puternice care ziceau: Imparatia lumii a ajuns a Domnului nostru si a Hristosului Sau si va imparati in vecii vecilor.
16. Si cei douazeci si patru de batrani, care sed inaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au cazut cu fetele la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu,
17. Zicand: Multumim Tie, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti si Cel ce erai si Cel ce vii, ca ai luat puterea Ta cea mare si imparatesti.
18. Si neamurile s-au maniat, dar a venit mania Ta si vremea celor morti, ca sa fie judecati, si sa rasplatesti pe robii Tai, pe prooroci si pe sfinti si pe cei ce se tem de numele Tau, pe cei mici si pe cei mari, si sa pierzi pe cei ce prapadesc pamantul.
19. Si s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, si s-a vazut in templul Lui chivotul legamantului Sau, si au fost fulgere si vuiete si tunete si cutremur si grindina mare.
CAPITOLUL 12
Femeia care naste si balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmareste pe femeie si pe cei din samanta ei.
1. Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele.
2. Si era insarcinata si striga, chinuindu-se si muncindu-se ca sa nasca.
3. Si alt semn s-a aratat in cer: iata un balaur mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti.
4. Iar coada lui tara a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant. Si balaurul statu inaintea femeii, care era sa nasca, pentru ca sa inghita copilul, cand se va naste.
5. Si a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu si la tronul Lui,
6. Iar femeia a fugit in pustie, unde are loc gatit de Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea, acolo, o mie doua sute si saizeci de zile.
7. Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui.
8. Si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer.
9. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala pe toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el.
10. Si am auzit glas mare, in cer, zicand: Acum s-a facut mantuirea si puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Sau, caci aruncat a fost parasul fratilor nostri, cel ce ii para pe ei inaintea Dumnezeului nostru, ziua si noaptea.
11. Si ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte.
12. Pentru aceasta, bucurati-va ceruri si cei ce locuiti in ele. Vai voua, pamantule si mare, fiindca diavolul a coborat la voi avand manie mare, caci stie ca timpul lui e scurt.
13. Iar cand a vazut balaurul ca a fost aruncat pe pamant, a prigonit pe femeia care nascuse pruncul.
14. Si femeii i s-au dat cele doua aripi ale marelui vultur, ca sa zboare in pustie, la locul ei, unde e hranita acolo o vreme si vremuri si jumatate de vreme, departe de fata sarpelui.
15. Si sarpele a aruncat din gura lui, dupa femeie, apa ca un rau ca s-o ia apa.
16. Si pamantul i-a venit femeii intr-ajutor, caci pamantul si-a deschis gura sa si a inghitit raul pe care-l aruncase balaurul, din gura.
17. Si balaurul s-a aprins de manie asupra femeii si a pornit sa faca razboi cu ceilalti din semintia ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus.
18. Si a stat pe nisipul marii.
CAPITOLUL 13
Fiara, care se ridica din mare, defaimeaza pe Dumnezeu si da razboi sfintilor. O alta fiara, proorocul mincinos, se ridica din pamant. Numele celei dintai: 666.
1. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara, care avea zece coarne si sapte capete si pe coarnele ei zece cununi imparatesti si pe capetele ei: nume de hula.
2. Si fiara pe care am vazut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gura de leu. Si balaurul i-a dat ei puterea lui si scaunul lui si stapanire mare.
3. Si unul din capetele fiarei era ca injunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecata si tot pamantul s-a minunat mergand dupa fiara.
4. Si s-au inchinat balaurului, fiindca i-a dat fiarei stapanirea; si s-au inchinat fiarei, zicand: Cine este asemenea fiarei si cine poate sa se lupte cu ea?
5. Si i s-a dat ei gura sa graiasca semetii si hule si i s-a dat putere sa lucreze timp de patruzeci si doua de luni.
6. Si si-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca sa huleasca numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer.
7. Si i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul.
8. Si i se vor inchina ei toti cei ce locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului celui injunghiat.
9. Daca are cineva urechi - sa auda!
10. Cine duce in robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis de sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor.
11. Si am vazut o alta fiara, ridicandu-se din pamant, si avea doua coarne asemenea mielului, dar graia ca un balaur
12. Si toata stapanirea celei dintai fiare ea o pune in lucrare, in fata ei. Si face pamantul si pe locuitorii de pe el sa se inchine fiarei celei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata.
13. Si face semne mari, incat si foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor,
14. Si amageste pe cei ce locuiesc pe pamant prin semnele ce i s-au dat sa faca inaintea fiarei, zicand celor ce locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei care a fost ranita cu sabia si a ramas in viata.
15. Si i s-a dat ei sa insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei sa si graiasca si sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei.
16. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte.
17. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei.
18. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.
CAPITOLUL 14
Mielul si cei rascumparati salasluiesc in Sion. Trei ingeri vestesc judecatile lui Dumnezeu. Secerisul si culesul viei.
1. Si m-am uitat si iata Mielul statea pe muntele Sion si cu El o suta patruzeci si patru de mii, care aveau numele Lui si numele Tatalui Lui, scris pe fruntile lor.
2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe si ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce canta cu alautele lor.
3. Si cantau o cantare noua, inaintea tronului si inaintea celor patru fiinte si inaintea batranilor; si nimeni nu putea sa invete cantarea decat numai cei o suta patruzeci si patru de mii, care fusesera rascumparati de pe pamant.
4. Acestia sunt care nu s-au intinat cu femei, caci sunt feciorelnici. Acestia sunt care merg dupa Miel ori unde se va duce. Acestia au fost rascumparati dintre oameni, parga lui Dumnezeu si Mielului.
5. Iar in gura lor nu s-a aflat minciuna, fiindca sunt fara prihana.
6. Si am vazut apoi alt inger, care zbura prin mijlocul cerului, avand sa binevesteasca Evanghelia vesnica celor ce locuiesc pe pamant si la tot neamul si semintia si limba si poporul,
7. Zicand cu glas puternic: Temeti-va de Dumnezeu si dati Lui slava, ca a venit ceasul judecatii Lui, si va inchinati Celui ce a facut cerul si pamantul si marea si izvoarele apelor.
8. Si un al doilea inger a venit, zicand: A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul furiei desfranarii sale.
9. Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui,
10. Va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.
11. Si fumul chinului lor se siue in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei.
12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.
13. Si am auzit un glas din cer, zicand: Scrie: Fericiti cei morti, cei ce acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei,
14. Si am privit si iata un nor alb si Cel ce sedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avand pe cap cununa de aur si in mana secera ascutita.
15. Si iata un alt inger a iesit din templu, strigand cu glas mare Celui ce sedea pe nor: Trimite secera si secera, ca a venit ceasul de secerat, fiindca s-a copt secerisul pamantului.
16. Si Cel ce sedea pe nor a aruncat pe pamant secera lui si pamantul a fost secerat.
17. Si un alt inger a iesit din templul cel ceresc, avand si el un cutitas ascutit.
18. Si inca un inger a iesit din altar, avand putere asupra focului, si a strigat cu glas mare celui care avea cutitasul ascutit, zicand: Trimite cutitasul tau cel ascutit si culege ciorchinii viei pamantului, caci s-au copt.
19. Si ingerul a aruncat, pe pamant, cutitasul lui si a cules via pamantului si strugurii i-a aruncat in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.
20. Si teascul a fost calcat afara din cetate si a iesit sange din teasc, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.
CAPITOLUL 15
Cantarea biruitorilor fiarei. Sapte ingeri cu sapte cupe ale maniei.
1. Am vazut, apoi, in cer, alt semn, mare si minunat: sapte ingeri avand sapte pedepse - cele de pe urma - caci cu ele s-a sfarsit mania lui Dumnezeu.
2. Si am vazut ca o mare de cristal, amestecata cu foc, si pe biruitorii fiarei si ai chipului ei si ai numarului numelui ei, stand in picioare pe marea de cristal si avand alautele lui Dumnezeu.
3. Si ei cantau cantarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cantarea Mielului, zicand: Mari si minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor!
4. Cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slavi numele Tau? Ca tu singur esti sfant si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale s-au facut cunoscute.
5. Si dupa aceasta, m-am uitat si s-a deschis templul cortului marturiei din cer.
6. Si au iesit din templu cei sapte ingeri cu cele sapte pedepse, imbracati in vesmant de in curat, luminos, si incinsi, pe la piept, cu cingatori de aur.
7. Si una din cele patru fapturi dadu celor sapte ingeri cele sapte cupe de aur pline de mania lui Dumnezeu, Cel ce este viu in vecii vecilor.
8. Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu si din puterea Lui, si nimeni nu putea sa intre in templu, pana ce se vor sfarsi cele sapte urgii ale celor sapte ingeri.
CAPITOLUL 16
Varsarea celor sapte cupe ale maniei si cele sapte urgii ce vin asupra pamantului.
1. Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor sapte ingeri: Duceti-va si varsati pe pamant cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu.
2. Si s-a dus cel dintai si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei.
3. Si al doilea inger a varsat cupa lui in mare, si marea s-a prefacut in sange ca de mort, si orice suflare de viata a murit, din cele ce sunt in mare.
4. Iar cel de al treilea a varsat cupa lui in rauri si in izvoarele apelor si s-au prefacut in sange.
5. Si am auzit pe ingerul apelor, zicand: Drept esti Tu, Cel ce esti si Cel ce erai, Cel Sfant, ca ai judecat acestea:
6. Fiindca au varsat sangele sfintilor si al proorocilor, tot sange le-ai dat sa bea. Vrednici sunt!
7. Si am auzit din altar, graind: Da, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, adevarate si drepte sunt judecatile Tale!
8. Si al patrulea inger a varsat cupa lui in soare si i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui.
9. Si oamenii au fost dogoriti cu mare arsita si au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, si nu s-au pocait ca sa-I dea slava.
10. Si al cincilea inger a varsat cupa lui pe scaunul fiarei si in imparatia ei s-a facut intuneric si oamenii isi muscau limbile de durere.
11. Si au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor si a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocait.
12. Si al saselea inger a varsat cupa lui in raul cel mare Eufrat si apele lui au secat, ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui.
13. Si am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niste broaste.
14. Caci sunt duhuri diavolesti, facatoare de semne si care se duc la imparatii lumii intregi, sa-i adune la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul.
15. Iata, vin ca un fur. Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui!
16. Si i-au strans la locul ce se cheama evreieste Harmaghedon.
17. Si al saptelea inger a varsat cupa lui in vazduh si glas mare a iesit din templul cerului, de la tron, strigand: S-a facut!
18. Si s-au pornit fulgere si vuiete si tunete si s-a facut cutremur mare, asa cum nu a fost, de cand este omul pe pamant, un cutremur atat de puternic.
19. Si cetatea cea mare s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit, si Babilonul cel mare a fost pomenit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i dea paharul vinului aprinderii maniei Lui.
20. Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara.
21. Si grindina mare, cat talantul, se pravali din cer peste oameni. Si oamenii hulira pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindina, caci urgia ei era foarte mare.
CAPITOLUL 17
Desfranata cea mare, numita Babilonul, umbla beata de sange ca o fiara cu sapte capete si cu zece coarne.
1. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe, si a grait catre mine, zicand: Vino sa-ti arat judecata desfranatei celei mari, care sade pe ape multe,
2. Cu care s-au desfranat imparatii pamantului si cei ce locuiesc pe pamant s-au imbatat de vinul desfranarii ei.
3. Si m-a dus, in duh, in pustie. Si am vazut o femeie sezand pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avand sapte capete si zece coarne.
4. Si femeia era imbracata in purpura si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare, avand in mana un pahar de aur, plin de uraciunile si de necuratiile desfranarii ei.
5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfranatelor si a uraciunilor pamantului.
6. Si am vazut o femeie, beata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Iisus, si vazand-o, m-am mirat cu mirare mare.
7. Si ingerul mi-a zis: De ce te miri? Eu iti voi spune taina femeii si a fiarei care o poarta si care are cele sapte capete si cele zece coarne.
8. Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si va sa se ridice din adanc si sa mearga spre pieire. Si se vor mira cei ce locuiesc pe pamant ale caror nume nu sunt scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, vazand pe fiara ca era si nu este, dar se va arata.
9. Aici trebuie minte care are intelepciune. Cele sapte capete sunt sapte munti deasupra carora sade femeia.
10. Dar sunt si sapte imparati: cinci au cazut, unul mai este, celalalt inca nu a venit, iar cand va veni are de stat putina vreme.
11. Si fiara care era si nu mai este - este al optulea imparat si este dintre cei sapte si merge spre pieire.
12. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut sunt zece imparati, care inca n-au luat imparatia, dar care vor lua stapanire de imparati, un ceas, impreuna cu fiara.
13. Acestia au un singur cuget si puterea si stapanirea lor o dau fiarei.
14. Ei vor porni razboi impotriva Mielului, dar Mielul ii va birui, pentru ca este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor si vor birui si cei impreuna cu El - chemati si alesi si credinciosi.
15. Si mi-a zis: Apele pe care le-ai vazut si deasupra carora sade desfranata, sunt popoare si gloate si neamuri si limbi.
16. Si cele zece coarne pe care le-ai vazut si fiara vor uri pe desfranata si o vor face pustie si goala si carnea ei o vor manca si pe ea o vor arde in foc.
17. Caci Dumnezeu a pus in inimile lor sa faca voia Lui si sa se intalneasca intr-un gand si sa dea fiarei imparatia lor, pana se vor implini cuvintele lui Dumnezeu.
18. Iar femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare care are stapanire peste imparatii pamantului.
CAPITOLUL 18
Vestea caderii Babilonului. Poporul Domnului sa iasa din cetate! Cei care se intristeaza si cei care se bucura de caderea ei.
1. Dupa acestea, am vazut un alt inger, pogorandu-se din cer, avand putere mare, si pamantul s-a luminat de slava lui,
2. Si a strigat cu glas puternic si a zis: A cazut! A cazut Babilonul cel mare si a ajuns locas demonilor, inchisoare tuturor duhurilor necurate, si inchisoare tuturor pasarilor spurcate si urate.
3. Pentru ca din vinul aprinderii desfranarii ei au baut toate neamurile si imparatii pamantului s-au desfranat cu ea si negutatorii lumii din multimea desfatarilor ei s-au imbogatit.
4. Si am auzit un alt glas din cer, zicand: Iesiti din ea, poporul meu, ca sa nu va faceti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti de pedepsele sortite ei;
5. Fiindca pacatele ei au ajuns pana la cer si Dumnezeu Si-a adus aminte de nedreptatile ei.
6. Dati-i inapoi, precum v-a dat si ea si, dupa faptele ei, cu masura indoita, indoit masurati-i; in paharul in care v-a turnat, turnati-i de doua ori.
7. Pe cat s-a marit pe sine si a fost in desfatari, tot pe atata dati-i chin si plangere. Fiindca in inima ei zice: Sed ca imparateasa si vaduva nu sunt si jale nu voi vedea nicidecum!
8. Pentru aceea intr-o singura zi vor veni pedepsele peste ea: moarte si tanguire si foamete si focul va arde-o de tot, caci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judeca.
9. Iar imparatii pamantului, care s-au desfranat cu ea si s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli si se vor bate in piept pentru ea, cand vor vedea fumul focului in care arde,
10. Stand departe de frica chipurilor ei, si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, ca intr-un ceas a venit judecata ta!
11. Si negutatorii lumii plang si se tanguiesc asupra ei, caci nimeni nu mai cumpara marfa lor,
12. Marfa de aur si de argint, pietre pretioase si margaritare, vison si porfira, matase si stofa stacojie, tot felul de lemn bine mirositor si tot felul de lucruri de fildes, de lemn de mare pret si marfa de arama si de fier si de marmura,
13. Si scortisoara si balsam si mirodenii si mir si tamaie si vin si untdelemn si faina de grau curat si grau si vite si oi si cai si carute si trupuri si suflete de oameni.
14. Si roadele cele dorite de sufletul tau s-au dus de la tine si toate cele grase si stralucite au pierit de la tine si niciodata nu le vor mai gasi.
15. Iar negutatorii de aceste lucruri, care s-au imbogatit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plangand si tanguindu-se,
16. Si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea invesmantata in vison si in porfira si in stofa stacojie si impodobita cu aur si cu pietre scumpe si cu margaritare! Ca intr-un ceas s-a pustiit atata bogatie!
17. Si toti carmacii si toti cei ce plutesc pe mare si corabierii si toti cati lucreaza pe mare stateau departe,
18. Si strigau, uitandu-se la fumul focului in care ardea, zicand: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
19. Si isi puneau tarana pe capetele lor si strigau plangand si tanguindu-se si zicand: Vai! Vai! Cetatea cea mare, in care s-au imbogatit din comorile ei toti cei ce tin corabii pe mare, ca intr-un ceas s-a pustiit!
20. Veseleste-te de ea, cerule si voi sfintilor, si voi apostolilor, si voi proorocilor, pentru ca Dumnezeu a pronuntat judecata voastra asupra ei.
21. Si un inger puternic a ridicat o piatra, mare cat o piatra de moara, si a aruncat-o in mare, zicand: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu se va mai afla.
22. Si glasul celor ce canta din chitara si din gura si din flaut si din trambita nu se va mai auzi de acum in tine si nici un mestesugar de orice fel de mestesug nu se va mai afla in tine si huruit de mori nu se va mai auzi in tine niciodata!
23. Si niciodata lumina de lampa nu se va mai ivi in tine; si glasul de mire si mireasa nu se vor mai auzi in tine niciodata, pentru ca negutatorii tai erau stapanitorii lumii si pentru ca toate neamurile s-au ratacit cu fermecatoria ta.
24. Si s-a gasit in ea sange de prooroci si de sfinti si sangele tuturor celor injunghiati pe pamant.
CAPITOLUL 19
Hristos biruieste fiara.
1. Dupa acestea, am auzit, in cer, ca un glas puternic de multime multa zicand: Aliluia! Mantuirea si slava si puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2. Pentru ca adevarate si drepte sunt judecatile Lui! Pentru ca a judecat pe desfranata cea mare, care a stricat pamantul cu desfranarea ei, si a razbunat sangele robilor Sai, din mana ei!
3. Si a doua oara au zis: Aliluia! Si fumul focului in care arde ea se ridica in vecii vecilor.
4. Iar cei douazeci si patru de batrani si cele patru fiinte au cazut si s-au inchinat lui Dumnezeu, Cel ce sade pe tron, zicand: Amin! Aliluia!
5. Si un glas a iesit din tron, zicand: Laudati pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce va temeti de El, mici si mari.
6. Si am auzit ca un glas de multime multa si ca un vuiet de ape multe si ca un bubuit de tunete puternice, zicand: Aliluia! pentru ca Domnul Dumnezeul nostru, Atottiitorul, imparateste.
7. Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam slava, caci a venit nunta Mielului si mireasa Lui s-a pregatit,
8. Si i s-a dat ei sa se invesmanteze cu vison curat, luminos, caci visonul sunt faptele cele drepte ale sfintilor.
9. Si mi-a zis: Scrie: Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului! Si mi-a zis: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu.
10. Si am cazut inaintea picioarelor lui, ca sa ma inchin lui. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, care au marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu inchina-te, caci marturia lui Iisus este duhul proorociei.
11. Si am vazut cerul deschis si iata un cal alb, si Cel ce sedea pe el se numeste Credincios si Adevarat si judeca si se razboieste intru dreptate.
12. Iar ochii Lui sunt ca para focului si pe capul Lui sunt cununi multe si are nume scris pe care nimeni nu-l intelege decat numai El.
13. Si este imbracat in vesmant stropit cu sange si numele Lui se cheama: Cuvantul lui Dumnezeu.
14. Si ostile din cer veneau dupa El, calare pe cai albi, purtand vesminte de vison alb, curat.
15. Iar din gura Lui iesea sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea. Si El ii va pastori cu toiag de fier si va calca teascul vinului aprinderii maniei lui Dumnezeu, Atottiitorul.
16. Si pe haina Lui si pe coapsa Lui are nume scris: Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.
17. Si am vazut un inger stand in soare; si a strigat cu glas puternic, graind tuturor pasarilor care zboara spre inaltul cerului: Veniti si va adunati la ospatul cel mare al lui Dumnezeu,
18. Ca sa mancati trupuri de imparati si trupuri de capetenii de osti si trupurile celor puternici, si trupurile cailor si ale calaretilor lor, si trupurile tuturor celor slobozi si celor robi, si ale celor mici si celor mari.
19. Si am vazut fiara si pe imparatii pamantului, si ostirile lor adunate, ca sa faca razboi ce Cel ce sade pe cal si cu ostirea Lui.
20. Si fiara a fost rapusa si, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce facea inaintea ei semnele cu care amagea pe cei ce au purtat semnul fiarei si pe cei ce s-au inchinat chipului ei. Amandoi au fost aruncati de vii in iezerul de foc unde arde pucioasa.
21. Iar ceilalti au fost ucisi cu sabia care iese din gura Celui ce sade pe cal, si toate pasarile s-au saturat din trupurile lor.
CAPITOLUL 20
Balaurul este legat. Sfintii se scoala la imparatia de mii de ani. Gog si Magog. Diavolul este prabusit. Judecata de apoi.
1. Si am vazut un inger, pogorandu-se din cer, avand cheia adancului si un lant mare in mana lui.
2. Si a prins pe balaur, sarpele cel vechi, care este diavolul si satana, si l-a legat pe mii de ani,
3. Si l-a aruncat in adanc si l-a inchis si a pecetluit deasupra lui, ca sa nu mai amageasca neamurile, pana ce se vor sfarsi miile de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat catava vreme.
4. Si am vazut tronuri si celor ce sedeau pe ele li s-a dat sa faca judecata. Si am vazut sufletele celor taiati pentru marturia lui Iisus si pentru cuvantul lui Dumnezeu, care nu s-au inchinat fiarei, nici chipului ei, si nu au primit semnul ei pe fruntea si pe mana lor. Si ei au inviat si au imparatit cu Hristos mii de ani.
5. Iar ceilalti morti nu inviaza pana ce nu se vor sfarsi miile de ani. Aceasta este invierea cea dintai.
6. Fericit si sfant este cel ce are parte de invierea cea dintai. Peste acestia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor imparati cu El mii de ani.
7. Si catre sfarsitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din inchisoarea lui,
8. Si va iesi sa amageasca neamurile, care sunt in cele patru unghiuri ale pamantului, pe Gog si pe Magog, si sa le adune la razboi; iar numarul lor este ca nisipul marii.
9. Si s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea cea iubita. Dar s-a pogorat foc din cer si i-a mistuit.
10. Si diavolul, care-i amagise, a fost aruncat in iezerul de foc si de pucioasa, unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti acolo, zi si noapte, in vecii vecilor.
11. Si am vazut, iar, un tron mare alb si pe Cel ce sedea pe el, iar dinaintea fetei Lui pamantul si cerul au fugit si loc nu s-a mai gasit pentru ele.
12. Si am vazut pe morti, pe cei mari si pe cei mici, stand inaintea tronului si cartile au fost deschise; si o alta carte a fost deschisa, care este cartea vietii; si mortii au fost judecati din cele scrise in carti, potrivit cu faptele lor.
13. Si marea a dat pe mortii cei din ea si moartea si iadul au dat pe mortii lor, si judecati au fost, fiecare dupa faptele sale.
14. Si moartea si iadul au fost aruncate in raul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
15. Iar cine n-a fost aflat scris in cartea vietii, a fost aruncat in iezerul de foc.
CAPITOLUL 21
Cerul cel nou. Pamantul cel nou. Noul Ierusalim. Douasprezece porti si douasprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiasca in loc de soare.
1. Si am vazut cer nou si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; si marea nu mai este.
2. Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei.
3. Si am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iata, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va salaslui cu ei si ei vor fi poporul Lui si insusi Dumnezeu va fi cu ei.
4. Si va sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut.
5. Si Cel ce sedea pe tron a grait: Iata, noi le facem pe toate. Si a zis: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate.
6. Si iar mi-a zis: Facutu-s-a! Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul. Celui ce inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul apei vietii.
7. Cel ce va birui va mosteni acestea si-i voi fi lui Dumnezeu si el Imi va fi Mie fiu
8. Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua.
9. Si a venit unul din cei sapte ingeri, care aveau cele sapte cupe pline cu cele din urma sapte pedepse, si a grait catre mine zicand: Vino sa-ti arat pe mireasa, femeia Mielului.
10. Si m-a dus pe mine, in duh, intr-un munte mare si inalt si mi-a aratat cetatea cea sfanta, Ierusalimul, pogorandu-se din cer, de la Dumnezeu,
11. Avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare pret, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
12. Si avea zid mare si inalt si avea douasprezece porti, iar la porti douasprezece ingeri si nume scrise deasupra, care sunt numele celor douasprezece semintii ale fiilor lui Israel.
13. Spre rasarit trei porti si spre miazanoapte trei porti si spre miazazi trei porti si spre apus trei porti.
14. Iar zidul cetatii avea douasprezece pietre de temelie si in ele douasprezece nume, ale celor douasprezece apostoli ai Mielului.
15. Si cel ce vorbea cu mine avea pentru masurat o trestie de aur, ca sa masoare cetatea si portile ei si zidul ei.
16. Si cetatea este in patru colturi si lungimea ei este tot atata cat si latimea. Si a masurat cetatea cu trestia: douasprezece mii de stadii. Lungimea si largimea si inaltimea ei sunt deopotriva.
17. Si a masurat si zidul ei: o suta patruzeci si patru de coti, dupa masura omeneasca, care este si a ingerului.
18. Si zidaria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curata.
19. Temeliile zidului cetatii sunt impodobite cu tot felul de pietre scumpe: intaia piatra de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
20. A cincea de sardonix, a sasea de sardiu, a saptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douasprezecea de ametist.
21. Iar cele douasprezece porti sunt douasprezece margaritare; fiecare din porti este dintr-un margaritar. Si piata cetatii este de aur curat, si stravezie ca sticla.
22. Si templu n-am vazut in ea, pentru ca Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, si Mielul este templul ei.
23. Si cetatea nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul.
24. Si neamurile vor umbla in lumina ei, iar imparatii pamantului vor aduce la ea marirea lor.
25. Si portile cetatii nu se vor mai inchide ziua, caci noaptea nu va mai fi acolo.
26. Si vor aduce in ea slava si cinstea neamurilor.
27. Si in cetate nu va intra nimic pangarit si nimeni care e dedat cu spurcaciunea si cu minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea vietii Mielului.
CAPITOLUL 22
Raul si pomul vietii. Fericirea vesnica. Ioan este martorul credincios. Fagaduinta si judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.
1. Si mi-a aratat, apoi, raul si apa vietii, limpede cum e cristalul si care izvoraste din tronul lui Dumnezeu si al Mielului,
2. Si in mijlocul pietei din cetate, de o parte si de alta a raului, creste pomul vietii, facand rod de douasprezece ori pe an, in fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor.
3. Nici un blestem nu va mai fi. Si tronul lui Dumnezeu si al Mielului va fi in ea si slugile Lui Ii vor sluji Lui.
4. Si vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor.
5. Si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor imparati in vecii vecilor.
6. Si ingerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai cele ce trebuie sa se intample in curand.
7. Si iata vin curand. Fericit cel ce pazeste cuvintele proorociei acestei carti!
8. Si eu, Ioan, sunt cel ce am vazut si am auzit acestea, iar cand am auzit si am vazut, am cazut sa ma inchin inaintea picioarelor ingerului care mi-a aratat acestea.
9. Si el mi-a zis: Vezi sa nu faci aceasta! Caci sunt impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii, si cu cei ce pastreaza cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te!
10. Apoi mi-a zis: Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape.
11. Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca.
12. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui.
13. Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma, inceputul si sfarsitul.
14. Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate!
15. Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!
16. Eu, Iisus, am trimis pe ingerul Meu ca sa marturiseasca voua acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt radacina si odrasla lui David, steaua care straluceste dimineata.
17. Si Duhul si mireasa zic: Vino. Si cel ce aude sa zica: Vino. Si cel insetat sa vina, cel ce doreste sa ia in dar apa vietii.
18. Si eu marturisesc oricui asculta cuvintele proorociei acestei carti: De va mai adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise in cartea aceasta;
19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cartii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta.
20. Cel ce marturiseste acestea zice: Da, vin curand. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toti! Amin.
|
