Vechiul testament

CAPITOLUL 19  
Despre infranare, limbutie, dojana si smerenia cu viclesug.  

l. Lucratorul betiv nu se va imbogati; cine dispretuieste putinul pe care-l are se pagubeste degraba. 

2. Vinul si femeile inseala pe cei intelepti. 
3. Si cel care se lipeste de desfranate va fi mai nechibzuit; 
4. Moliile si viermii il vor mosteni, si sufletul nelegiuit se va starpi. 
5. Cel care crede curand este usor de inima si cel care pacatuieste asupra sufletului sau greseste. 
6. Cel desfatat cu inima va fi hulit si cel care uraste vorba mai putin rau va avea. 
7. Niciodata nu spune altora ceea ce ai auzit si nimic nu ti se va imputina. 
8. Catre prieten si catre vrajmasi nu povesti, si, de nu este pacat, nu-l descoperi. 
9. Ca te-a ascultat si te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va uri. 
10. Ai auzit cuvant? Sa moara la tine; fii fara grija, ca nu te va sparge. 
11. Din pricina unui cuvant care trebuie tainuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naste prunc. 
12. Sageata infipta in coapsele trupului, asa e cuvantul in inima nebunului. 
13. Mustra pe prieten, ca nu cumva sa fi facut aceea si, daca a facut, sa nu mai faca. 
14. Mustra pe prieten, ca nu cumva sa fi zis si, de a zis, sa nu mai zica. 
15. Cerceteaza pe prieten, ca de multe ori este napastuit, si nu crede tot cuvantul. 
16. Este cate unul care aluneca, dar nu din suflet, si cine n-a gresit cu limba sa? 
17. Dojeneste pe prietenul tau, mai inainte ca sa-l infricosezi, si da loc legii Celui Preainalt. 
18. Toata intelepciunea este in frica Domnului, si in toata intelepciunea este implinirea legii. 
19. Si nu este intelepciunea stiinta rautatii; si unde este sfatul pacatosilor nu teste intelepciune. 
20. Este un soi de iscusinta care e uraciune si e nerod care nu are rautate. 
21. Mai bun este cel care intelege putin cu frica, decat cel care prisoseste cu mintea si calca legea. 
22. Este un soi de istetime in treburi care este nedreapta, si este cate unul care intoarce judecata ca sa scoata hotararea placuta lui. 
23. Este cate unul care face rau, si umbla smerit, si cele dinlauntru ale lui sunt pline de viclesug; 
24. Care-si pleaca fata sa si se face surd, dar cand nu-i prinzi de veste el va apuca sa-ti strice 
25. Si macar ca pentru slabiciunea puterii nu poate pacatui, de va afla vreme, va face rau. 
26. Din vedere se cunoaste omul, si din chipul fetei se cunoaste cel intelept. 
27. Imbracamintea omului, dezvelirea dintilor, cand rade, si calcatura lui vestesc ce este in el. 
28. Uneori mustrarea nu este facuta la timp potrivit si cateodata cel care tace se dovedeste intelept. 

CAPITOLUL 20  
Despre dreapta intrebuintare a limbii. Darurile si minciuna.  

1. Este mult mai bine sa dojenesti decat, tacand, sa fierbi de manie, 

2. Si cel care se marturiseste va fi aparat de paguba. 
3. Precum este nazuinta famenului a se apropia de fecioara, asa este cel care face judecata cu sila. 
4. Este cate unul care tace si se afla intelept, si este cate unul care se face urat pentru vorba cea multa. 
5. Si este unul care tace, pentru ca n-are ce sa raspunda, si altul care tace, pentru ca stie ca este vremea sa taca. 
6. Omul intelept va tacea pana la vreme, iar cel ingamfat si nebun va trece peste vreme. 
7. Cel care inmulteste cuvintele se va face urat tuturor, si cel infumurat de asemenea. 
8. Este spor care aduce omului paguba si este castig spre nenorocire. 
9. Este dare care nu-ti va folosi, si este dare cu indoita rasplatire. 
10. Poate sa-ti vina smerenia dupa slava si se poate ca, dupa smerenie, sa ridici capul pana la slava. 
11. Cate unul cumpara multe cu putin, si altul plateste cu sapte parti mai mult. 
12. Cel intelept in cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepada. 
13. Darul celui fara de minte nu-ti va folosi; ca ochii lui, in loc de unul, sunt multi. 
14. Putine va da si multe va cere, si va deschide gura sa ca un ispravnic. 
15. Astazi va da imprumut, si maine va cere inapoi. Urat om este unul ca acesta. 
16. Nebunul va zice: N-am nici un prieten si faptele mele cele bune nu primesc nici o recunostinta. 
17. Cei care mananca painea mea sunt rai cu limba. 
18. De cate ori si cati il vor batjocori pe el? 
19. Mai buna este caderea pe pamant, decat caderea din pricina limbii; asa si caderea celor rai va veni degraba. 
20. Un om uracios este ca o gluma proasta, repetata intr-una de neghiobi. 
21. Din gura celui prost nu se primeste o pilda, ca nu o va zice la vremea ei. 
22. Sunt oameni care sunt opriti de la pacat din pricina saraciei; acestia, in somnul lor, nu sunt prigoniti de remuscari. 
23. Este cate unul care-si pierde viata din rusine neinteleapta si de dragul unui nebun se ruineaza. 
24. Si este cate unul care pentru rusine face fagaduieli mari prietenului, si-l castiga pe el vrajmas in zadar. 
25. Batjocura rea este la om minciuna, in gura celor neinvatati pururea va fi. 
26. Mai bun este furul decat cel care pururea minte; iar amandoi vor fi mostenitorii pieirii. 
27. Naravul omului mincinos este ocara si rusinea lui este cu el pururea. 
28. Cel intelept la cuvant se va inalta si omul intelept va placea celor mari. 
29. Cel care lucreaza pamantul va inalta stogul sau, si cel care place celor mari se va curati de nedreptate. 
30. Ospetele si darurile orbesc ochii inteleptilor si, ca zabala in gura, abat mustrarile. 
31. Intelepciunea ascunsa si comoara nestiuta, ce folos este de amandoua? 
32. Mai bun este omul care isi ascunde nebunia sa, decat omul care isi ascunde intelepciunea sa. 

CAPITOLUL 21  
Indemn a se feri de pacate. Deosebirea intre intelepti si nebuni dupa insusirile lor.  

l. Fiule, ai pacatuit? Sa nu mai adaugi inca; si pentru cele mai dinainte ale tale te roaga. 

2. Ca de fata sarpelui fugi de pacat; ca de te vei apropia de el, te va musca. 
3. Dinti de leu sunt dintii lui, care omoara sufletele oamenilor. 
4. Ca sabia cea de amandoua partile ascutita este toata faradelegea; rana ei n-are vindecare. 
5. Batjocura si semetia vor pustii avutia; asa si casa celui trufas se va pustii. 
6. Rugaciunea saracului patrunde din gura pana la urechile Domnului si judecata Lui degraba va veni. 
7. Cel care uraste mustrarea urmeaza pe pacatos, si cel care se teme de Domnul se va intoarce din inima. 
8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, si cel intelept il stie cand aluneca. 
9. Cel care isi zideste casa cu bani straini asemenea este celui care isi aduna pietre de mormant. 
10. Calti adunati este adunarea celor fara de lege, si pieirea lor, para de foc. 
11. Calea pacatosilor este netezita cu pietre, la sfarsitul ei este groapa iadului. 
12. Cel care pazeste legea isi stapaneste cugetul sau; si sfarsitul temerii de Domnul este intelepciunea. 
13. Nu se va invata cel care nu este istet; este istetie care inmulteste amaraciunea. 
14. Stiinta celui intelept se va inmulti ca un potop, si sfatul lui ca un izvor de viata. 
15. Inima nebunului este ca un vas spart si nici o stiinta nu va tine. 
16. Cuvantul intelept de-l va auzi cel stiutor, il va lauda si peste el va adauga. 
17. Auzit-a cel rasfatat si nu i-a placut si l-a lepadat inapoia sa. 
18. Vorba nebunului este ca sarcina in cale; iar prin buzele celui intelept se va afla har. 
19. Gura inteleptului se va cauta intru adunare si cuvintele lui le va cugeta in inima. 
20. Ca o casa in ruine este intelepciunea prostului, si stiinta nebunului, cuvinte fara rost. 
21. Obezi in picioarele celor nebuni este invatatura si ca niste catuse in mana cea dreapta. 
22. Nebunul, cand rade, isi inalta glasul, iar omul cuminte abia va zambi. 
23. Ca podoaba cea de aur este invatatura la cel intelept si ca bratara in bratul drept. 
24. Piciorul nebunului grabnic este in casa; iar omul care are multa stiinta se va sfii de intalnirea cu oricine. 
25. Nebunul se uita in casa din usa, iar omul cel invatat sta afara. 
26. Semn de om prost este a asculta la usa; iar cel intelept se va indeparta de astfel de necinste. 
27. Buzele celor fara minte vorbesc mereu de altii; iar cuvintele celor intelepti se vor cumpani. 
28. Inima nebunului este in gura lui, iar gura inteleptului este in inima lui. 
29. Cand blesteama cel nelegiuit pe satana, blesteama sufletul sau. 
30. Pangareste sufletul sau cel care vara zazanii si oriunde va locui va fi urat. 

CAPITOLUL 22  
Cel lenes tuturor este necinstit. Despre fiii cei neinvatati si rau-crescuti si despre greselile care strica prietenia.  

1. Pietrei celei intinate s-a asemanat lenesul si toti vor suiera spre batjocura lui. 

2. Asemenea unui morman de gunoi este lenesul; tot cel care il va ridica isi va scutura mana. 
3. Rusine tatalui este fiul neinvatat; iar cand este o fiica, ea s-a nascut spre paguba parintelui sau. 
4. Fiica inteleapta face bogat pe barbatul sau; iar cea fara de rusine este de intristare celui ce a nascut-o. 
5. Fiica fara rusine face sa roseasca si pe tata si pe barbat si de amandoi este dispretuita. 
6. Muzica in zi de intristare sunt mustrarile nepotrivite; bataile si certarea in toata vremea sunt intelepciune. 
7. Cel care invata pe cel nebun este ca si cel care lipeste harbul si desteapta din somn greu pe cel care doarme. 
8. Ca si cum ar povesti celui care dormiteaza, asa este cel ce povesteste celui nebun, si la sfarsit va zice: Ce este? 
9. Pentru mort plangi, ca-i lipseste lumina, si pentru cel nebun plangi, ca-i lipseste mintea. 
10. Mai cu dulceata sa plangi pe mort, pentru ca s-a odihnit; iar viata nebunului mai rea este decat moartea. 
11. Plansul pentru mort sa fie sapte zile; iar pentru cel nebun si nelegiuit, in toate zilele vietii lui. 
12. Cu cel nebun nu lungi vorba, si nu merge inaintea prostului. 
13. Fereste-te de el, ca sa nu ai necaz si sa nu te intinezi, atingandu-te de el. 
14. Fereste-te de el si vei afla odihna si nu te impovara cu nebunia lui. 
15. Ce este mai greu decat plumbul si cum se cheama el? Nebunul. 
16. Mai lesne este a purta nisip, sare si fier, decat a locui cu un om fara minte. 
17. Incheietura de lemn legata in zidul casei nu se va prabusi de cutremur; asa inima cea intarita in cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme. 
18. Inima asezata pe cugetul intelegerii este ca podoaba cea facuta pe peretele neted. 
19. Gardul infipt in varful dealului nu ramane in picioare cand il izbeste vijelia; asa inima fricoasa, in cugetul nebunului, nu va sta inaintea oricarei frici. 
20. Cel care impunge ochiul va scoate lacrimi, si cel care impunge inima rascoleste simtirea. 
21. Cel care arunca piatra asupra pasarilor le goneste si cel care ocaraste pe prieten strica prietenia. 
22. Asupra prietenului de vei scoate si sabia, sa nu te deznadajduiesti, caci el n-o va intoarce asupra ta. 
23. Asupra prietenului de vei deschide gura, sa nu te temi, ca este impacare, 
24. Afara de batjocura, de trufie, de descoperirea tainei si de rana vicleana, caci pentru acestea va fugi tot prietenul. 
25. Sa ai credinta catre aproapele tau intru saracia lui, ca impreuna cu el sa te saturi de bunatatile lui, cand va fi bogat. 
26. In vremea nevoii lui sa ramai la el, ca intru mostenirea lui impreuna sa mostenesti. 
27. Inaintea focului se arata intai abur de cuptor si fum; asa inaintea varsarilor de sange, intai injuraturile. 
28. Pe prieten a-l acoperi nu ma voi rusina si de la fata lui nu ma voi ascunde deloc. 
29. Si daca rele mi s-ar intampla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el. 
30. O, de ar pune cineva paza gurii mele, si peste buzele mele pecete de intelepciune, ca sa nu cad din pricina ei si sa nu ma piarda limba mea! 

CAPITOLUL 23  
Rugaciune catre Dumnezeu pentru dobandirea intelepciunii celei adevarate, pentru infranarea limbii si a poftelor. 

1. Doamne, Parintele si Stapanul vietii mele, nu ma lasa sa ma duca gura mea cum va vrea ea si nu ingadui sa alunec din pricina ei! 

2. Cine va pune peste cugetul meu batai? Si peste inima mea invatatura intelepciunii? Ca ratacirile mele sa nu fie crutate si sa nu fie ingaduite pacatele? 
3. Ca greselile mele sa nu se inmulteasca si pacatele mele sa nu sporeasca si sa nu cad in mainile potrivnicilor mei si sa nu se bucure de aceasta vrajmasul meu? 
4. Doamne, Parintele si Dumnezeul vietii mele! Inaltarea ochilor nu-mi da, si pofta intoarce-o de la mine. 
5. Pofta pantecelui si a impreunarii trupului sa nu ma cuprinda si duhului celui fara de rusine sa nu ma dai. 
6. Invatatura gurii auziti, fiilor; pe aceasta cine o va pazi nu va cadea prins. 
7. Din vorbele sale se va prinde pacatosul; ocaratorul si trufasul vor pieri la fel. 
8. A jura nu-ti invata gura si a numi pe Cel Sfant nu te obisnui. 
9. Ca precum sluga, care adeseori se cerceteaza, multe batai ia, asa si cel care jura si pururea numeste pe Cel Sfant, de pacat nu se va curati. 
10. Barbatul care jura mult se va umple de faradelege si nu se va departa de casa lui biciul. 
11. De va gresi, pacatul lui asupra lui va fi, si de nu va fi cu luare aminte indoit greseste. 
12. Si de a jurat in desert, nu se va indrepta, ca se va umple de rele casa lui. 
13. Este grai care este deopotriva cu moartea; sa nu se afle acesta intru mostenirea lui Iacov. 
14. Ca de la cei binecredinciosi toate acestea se vor departa si in pacate ei nu se vor tavali. 
15. Cu vorba cea fara de cumpatare nu-ti obisnui gura, ca intru aceea este cuvantul pacatului. 
16. Adu-ti aminte de tatal tau si de mama ta, cand sezi in mijlocul celor mari, 
17. Ca nu cumva sa uiti de tine in fala lor, casa nu te porti ca un prost, 
18. Asa incat sa vrei sa nu te fi nascut si sa-ti blestemi ziua nasterii tale. 
19. Omul care se obisnuieste cu cuvinte de sudalma, in toate zilele sale, nu se va intelepti. 
20. Doua feluri de oameni inmultesc pacatele, si al treilea aduce urgie: 
21. Sufletul fierbinte ca focul arzator, care nu se stinge pana ce nu se potoleste; 
22. Omul care pofteste in trupul carnii sale si nu va inceta, pana nu va atata foc; 
23. Pentru desfranat toata painea este dulce, nu va inceta pana la sfarsit. 
24. Omul care pacatuieste in patul sau si zice in inima sa: Cine ma vede? 
25. Intuneric este imprejurul meu, peretii ma acopera si nimeni nu ma vede, pentru ce ma sfiesc? 
26. Pacatele mele nu le va pomeni Cel Preainalt. Astfel el se teme numai de ochii oamenilor. 
27. Si nu stie ca ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminosi decat soarele si privesc la toate caile oamenilor si vad toate partile cele ascunse. 
28. Mai inainte de a se fi facut, toate sunt cunoscute Lui; asa si dupa ce s-au savarsit. 
29. Unul ca acesta in ulitele cetatii se va pedepsi si unde n-a gandit se va prinde. 
30. Asa si femeia care-si lasa barbatul si face mostenitor din straini. 
31. Ca intai legea Domnului a calcat, al doilea barbatului sau a gresit, al treilea intru desfrau s-a desfranat, si cu barbat strain a facut copii. 
32. Aceasta la adunare se va aduce, si pentru fiii ei pedeapsa va fi. 
33. Nu vor spori cu radacina fiii ei, si ramurile ei nu vor da rod. 
34. Va ramane intru blestem pomenirea ei si ocara ei nu se va sterge. 
35. Si vor cunoaste cei ramasi ca nimic nu este mai bun decat frica Domnului si nimic nu este mai dulce decat a tine poruncile Domnului. 
36. Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, ca lungimea zilelor vei lua de la El. 

CAPITOLUL 24  
Lauda intelepciunii. Folosul si cum se dobandeste inceperea ei.  

1. Intelepciunea isi este lauda siesi si in mijlocul poporului se va mari. 

2. Intru adunarea Celui Preainalt va deschide gura sa si inaintea puterii Lui se va lauda: 
3. "Eu din gura Celui Preainalt am iesit si ca negura am acoperit pamantul. 
4. Eu intru cele inalte m-am salasluit si scaunul meu este in stalp de nor. 
5. Am strabatut de jur imprejur balta cerului si in fundul adancurilor am umblat. 
6. In valurile marii si m tot pamantul si in tot poporul si neamul sunt stapana. 
7. Dupa toate acestea am cautat odihna si am zis: Intr-a cui mostenire voi salaslui? 
8. Atunci mi-a poruncit mie Facatorul tuturor si Cel care m-a facut a asezat locasul meu, 
9. Si a zis: Intru Iacov locuieste si intru Israel mosteneste. 
10. Mai inainte de veac din inceput m-a zidit si pana in veac nu ma voi sfarsi. 
11. In locasul cel sfant, inaintea lui am slujit si asa in Sion m-am intarit. 
12. In cetatea cea iubita la fel m-a odihnit si in Ierusalim este puterea mea. 
13. Si m-am inradacinat in popor marit; in partea Domnului, a mostenirii Lui. 
14. Ca un cedru in Liban m-am inaltat si ca un chiparos in muntii Ermonului, 
15. Ca un finic la tarmuri m-am inaltat si ca rasadurile trandafirului in Ierihon. 
16. Ca un maslin frumos in camp si m-am inaltat ca un paltin. 
17. Ca scortisoara si balsamul mirositor am dat miros si ca smirna cea aleasa am raspandit mireasma. 
18. Ca galbenul si ca onixul si ca stactia si ca aerul miresmelor din cortul marturiei. 
19. Eu ca un terebint am intins ramurile mele si ramurile mele sunt ramurile maririi si ale darului. 
20. Sunt ca o vila cu ramuri incantatoare, dar si florile mele sunt rodul maririi si al bogatiei. 
21. Apropiati-va de mine cei ce ma poftiti si va saturati din roadele mele. 
22. Ca pomenirea mea este mai dulce decat mierea si mostenirea mea decat fagurele mierii. 
23. Cei care ma mananca pe mine iar vor flamanzi; si cei care ma beau iar vor inseta. 
24. Cel care ma asculta pe mine nu se va rusina si cei care lucreaza intru mine nu vor pacatui". 
25. Toate acestea sunt cartea legaturii Dumnezeului celui Preainalt, legea pe care a poruncit-o Moise mostenire adunarilor lui Iacov. 
26. Aceasta lege face sa curga ca Fisonul intelepciunea si ca Tigrul, in zilele primaverii. 
27. Ea umple, ca Eufratul, intelegerea si ca Iordanul, in zilele secerii. 
28. Si arata ca lumina invatatura, ca Ghihonul in zilele culesului. 
29. Cel dintai n-a cunoscut-o desavarsit; asijderea si cel de pe urma nu a dat de hotarele ei. 
30. Mai mult decat marea s-a inmultit cugetul ei si sfatul ei decat adancul cel mare. 
31. Si eu ca o albie de rau si ca un izvor de apa am iesit din rai. 
32. Zis-am: Voi adapa gradina mea si voi imbata sadirea mea. 
33. Iata s-a facut mie din albie rau si din raul meu s-a facut mare. 
34. Ca invatatura ca zorile o raspandesc si o arat pana departe. 
35. Si ca proorocia voi turna invatatura si o voi lasa pe ea in neamurile veacurilor. 
36. Vedeti ca nu numai pentru mine m-am ostenit, ci pentru toti cei care cauta intelepciunea. 

CAPITOLUL 25  
Trei lucruri sunt placute lui Dumnezeu, si trei urate. Noua cugetari fericesc inima. Despre femeia limbuta si rea.  

l. Cu trei lucruri m-am impodobit si m-am sculat frumoasa inaintea Domnului si inaintea oamenilor: 

2. Unirea fratilor, dragostea intre prieteni si barbatul cu femeia care se inteleg bine unul cu altul. 
3. Iar trei lucruri a urat sufletul meu si foarte m-am scarbit de viata lor: 
4. Saracul trufas, bogatul mincinos si batranul desfranat si lipsit de intelepciune. 
5. In tineretile tale n-ai adunat, si cum vei afla la batranetile tale? 
6. Cat de frumos lucru este caruntetelor judecata si celor batrani a cunoaste sfatul. 
7. Cat este de frumoasa la cei batrani intelepciunea si la cei mari intelegerea si sfatul! 
8. Cununa batranetilor este cunoasterea multor lucruri si marirea lor, frica Domnului. 
9. Noua cugetari am fericit in inima mea si a zecea o voi grai cu limba. 
10. Omul care are bucurie de fii si care traieste si vede caderea vrajmasilor. 
11. Fericit este cel care locuieste cu femeie intelegatoare si care cu limba n-a alunecat si care n-a slujit celui mai putin vrednic decat sine. 
12. Fericit este cel care a aflat intelepciunea si cel care o graieste la urechile celor care o asculta. 
13. Cat de mare este cel care a aflat intelepciunea? Ca nu este altul mai mare decat cel care se teme de Domnul. 
14. Frica Domnului toate le covarseste si cel care o tine pe ea, cui se va asemana? 
15. Nici o rana nu este ca rana inimii si nici o rautate nu este ca rautatea femeii. 
16. Nici o asuprire nu este ca asuprirea celor care te urasc si nici o izbanda nu este ca izbanda vrajmasilor. 
17. Nu este cap mai inveninat decat capul sarpelui si nu este manie ca mania vrajmasului. 
18. Mai bine voiesc a locui cu leu si cu balaur, decat a locui cu femeia cea rea. 
19. Rautatea femeii ii schimonoseste obrazul si-i intuneca fata ca un sac. 
20. Barbatul ei sade la masa in mijlocul vecinilor si fara voia lui geme amar. 
21. Orice rautate este mica pe langa rautatea femeii; soarta pacatosului sa cada pese ea. 
22. Cum este suisul nisipos sub picioarele batranului, asa este femeia limbuta pentru barbatul linistit. 
23. Nu cauta la frumusetea femeii si nu o pofti pentru frumusetea ei. 
24. Sminteala, uraciune si rusine este cand femeia hraneste pe barbatul sau. 
25. Inima infranta si fata trista si rana inimii este femeia rea. 
26. Maini lenese si genunchi slabanogi este femeia rea, care nu-si fericeste barbatul sau. 
27. De la femeie este inceputul pacatului si prin ea toti murim. 
28. Nu da apei loc sa iasa, nici femeii rele putere asupra ta. 
29. De nu umbla dupa mana ta, de la trupul tau departeaz-o. 

CAPITOLUL 26  
Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele si paza fetelor.  

l. Fericit este barbatul femeii celei bune si numarul anilor lui indoit este. 

2. Femeia vrednica inveseleste pe barbatul sau si anii lui ii va umple de pace. 
3. Femeia buna este parte buna si este data castig celor care se tem de Domnul. 
4. Fie bogat, fie sarac, sotul ei are inima voioasa si in toata vremea fata vesela. 
5. De trei lucruri s-a temut inima mea si de al patrulea ma infricosez: 
6. De para cetatii, de adunarea poporului si de asuprirea mincinoasa; acestea toate sunt mai rele decat moartea. 
7. Durere inimii si jale este femeia geloasa asupra altei femei si viciul limbii in toate se amesteca. 
8. Ca boii care nu se potrivesc la jug este femeia rea; cel care o tine pe ea este ca si cel care prinde scorpie. 
9. Urgie mare este femeia betiva si rusinea sa nu o va acoperi nimic. 
10. Desfranarea femeii in ridicarea ochilor si in genele ei se cunoaste. 
11. Peste fata cea fara de rusine intareste paza, ca nu cumva, afland prilej, sa-si implineasca pofta sa. 
12. De ochiul nerusinat fereste-te si nu te mira de-ti va gresi. 
13. Precum calatorul insetat isi deschide gura si bea din orice apa ii vine la indemana, 
14. Asa si ea in preajma oricarui par va sedea si inaintea sagetii va deschide tolba. 
15. Harul femeii va veseli pe barbatul ei si oasele lui le va intari stiinta ei. 
16. Darul Domnului este femeia tacuta si femeia bine crescuta nu are pret pe pamant. 
17. Dar peste dar este femeia rusinoasa  si nici o comoara nu pretuieste cat o femeie infranata. 
18. Soarele cand rasare intru cele inalte ale Domnului si frumusetea femeii celei bune, podoaba este casei sale. 
19. Lumina care lumineaza in sfesnicul cel sfant, asa este un chip frumos pe un trup bine implinit. 
20. Stalpi de aur pe temeiuri de argint si picioarele frumoase peste talpile cele bine-intarite. 
21. Fiule, pazeste-ti intreaga floarea varstei tale si nu da altora taria ta. 
22. Pentru doua lucruri se intristeaza inima mea si pentru al treilea imi vine manie: 
23. Omul bogat care se caliceste si rabda de foame si oamenii cei cu nume mare cand nu sunt bagati in seama. 
24. Cand se abate cineva de la dreptate la pacat, Domnul pe acela-l va gati spre sabie. 
25. Greu scapa negutatorul de greseala si carciumarul nu este fara de pacat.