Vechiul testament

CAPITOLUL 10 
Urmarile nedreptatii omenesti si ale trandaviei. 

1. O musca moarta strica amestecul de untdelemn al celui ce pregateste miresme; putina nebunie strica pretul la multa intelepciune. 

2. Inima celui intelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stanga. 
3. La fel celui nebun cand merge pe drum ii lipseste dreapta pricepere, iar toata lumea zice: "E nebun!" 
4. Daca mania stapanitorului se ridica impotriva ta, nu te clinti din locul tau. Caci firea domoala inlatura mari neajunsuri. 
5. Am mai luat seama la inca un rau de sub soare, ca o greseala care porneste de la stapanitor: 
6. Nebunul este ridicat la dregatorii inalte, iar cei vrednici stau in locuri de jos. 
7. Am vazut robi calari pe cai si capetenii mergand ca robii pe jos. 
8. Cel ce sapa o groapa poate sa cada in ea si cel ce darama un zid poate fi muscat de sarpe. 
9. Cel ce sfarama pietre se poate rani cu ele, iar cel ce despica lemne se primejduieste. 
10. Daca o unealta s-a tocit si nu a fost ascutita, trebuie sa indoim puterile, dar intelepciunea are ca parte izbanda. 
11. Daca sarpele musca inainte de a fi descantat, atunci descantatorul nu are nici un folos. 
12. Graiurile gurii celui intelept sant har, iar buzele celui nebun il doboara. 
13. Inceputul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfarsitul graiului lui nebunie curata. 
14. Nebunul sporeste vorbele. Omul nu stie ce va fi dupa el, caci cine ii va spune ce se va intampla dupa el? 
15. Munca oboseste pe cel nebun; cine nu stie drumul nu poate sa se duca in cetate. 
16. Vai de tine, tara, care ai un copil rege si capeteniile tale mananca dis-de-dimineata! 
17. Fericita esti tu, tara, care ai rege un fecior de neam mare si capeteniile tale mananca la vreme, ca toti oamenii, si nu se dau la bautura. 
18. Din pricina lenei, grinzile casei se lasa, iar cand stai cu mainile in sin, apa picura in casa. 
19. Ospetele se fac pentru a gusta placerea; vinul inveseleste viata si banii raspund la toate. 
20. Chiar in gandul tau nu blestema pe rege si in camara unde dormi nu defaima pe cel puternic; caci pasarile cerului pot sa duca un cuvant si neamul celor inaripate sa dea vorba ta pe fata. 

CAPITOLUL 11 
Aducere-aminte de moarte si de judecata. 

1. Arunca painea ta pe apa, caci o vei afla dupa multe zile. 

2. Imparte o bucata in sapte si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire se poate intampla in tara. 
3. Cand norii se umplu de ploaie, ei se desarta pe pamant. Si daca un capac cade la miazazi sau la miazanoapte, unde a cazut, acolo ramane. 
4. Cel ce pazeste vantul nu seamana, si cel ce se uita la nori nu secera. 
5. Dupa cum nu stii care este calea vantului, cum se intocmesc oasele in pantecele maicii, tot asa nu cunosti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate. 
6. Dis-de-dimineata seamana samanta si pana seara nu odihni mana ta, caci nu stii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau daca amandoua sant deopotriva de bune. 
7. Si lumina este dulce si placut este ochilor sa priveasca soarele. 
8. Chiar daca ar trai multi ani, omul sa se bucure de toate si sa-si aduca aminte de zilele cele din intuneric, caci multe vor fi. Tot ce se intampla este desertaciune. 
9. Bucura-te, omule, cat esti tanar si inima ta sa fie vesela in zilele tineretii tale si mergi in caile inimii tale si dupa ce-ti arata ochii tai, dar sa stii ca, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alunga necazul din inima ta si departeaza suferintele de trupul tau, caci copilaria si tineretea sant desertaciune. 

CAPITOLUL 12 
Varsta batranetii si sfarsitul vietii. 

1. Adu-ti aminte de Ziditorul tau in zilele tineretii tale, inainte ca sa vina zilele de restriste si sa se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o placere de ei ..." 

2. Inainte ca sa se intunece soarele si lumina si luna si stelele si ca norii sa mai vina dupa ploaie; 
3. Atunci este vremea cand strajerii casei tremura si oamenii cei tari se incovoaie la pamant si cele ce macina nu mai lucreaza, caci sant putine la numar si privitoarele de la ferestre se intuneca; 
4. Si se inchid portile care dau spre ulita si se domoleste huruitul morii si te scoli la ciripitul de dimineata al pasarii si se potolesc toate cantaretele; 
5. Si te temi sa mai urci colina si spaimele pandesc in cale si capul se face alb ca floarea de migdal si lacusta sprintena se face grea si toti mugurii s-au deschis, fiindca omul merge la locasul sau de veci si bocitoarele dau tarcoale pe ulita; 
6. Mai inainte ca sa se rupa funia de argint si sa se sparga vasul de aur si sa se strice ulciorul la izvor si sa se sfarame roata fantanii, 
7. Si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat. 
8. Desertaciunea desertaciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sant desertaciuni! 
9. Si pe langa ca Ecclesiastul a fost un intelept, el a mai invatat pe popor cunostinta si a cercetat si a privit cu luare aminte si a cules multe pilde. 
10. Ecclesiastul s-a straduit sa gaseasca sfaturi folositoare si indrumari adevarate si sa le scrie intocmai. 
11. Cuvintele celor intelepti sant ca boldurile de imboldit dobitoacele si ca niste cuie infipte si ascutite si sant date de un Pastor. 
12. Si peste toate acestea, fiul meu, sa fii cu luare aminte: scrisul de carti este fara sfarsit, iar invatatura multa este oboseala pentru trup. 
13. Iata pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecarui om. 
14. Caci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele. 
 
 

 

CANTAREA CANTARILOR

CAPITOLUL 1  Iubirea intre mire si mireasa.  l. Saruta-ma cu sarutarile gurii tale, ca sarutarile tale sunt mai bune ca vinul.  2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir varsat este numele tau; de aceea fecioarele te iubesc.  3. Rapeste-ma, ia-ma cu tine! Hai sa fugim! - Regele m-a dus in camarile sale: ne vom veseli si ne vom bucura de tine. Iti vom preamari dragostea mai mult decat vinul. Cine te iubeste, dupa dreptate te iubeste!  4. Neagra sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasa, ca salasurile lui Chedar, ca si corturile lui Solomon.  5. Nu va uitati ca sunt negricioasa ca doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au maniat, trimisu-m-au sa le pazesc viile, dar via mea nu mi-am pazit-o!  6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ti pasti tu oile? Unde poposesti tu la amiaza? De ce oare sa ratacesc zadarnic pe la turmele tovarasilor tai?  7. Daca nu stii unde, tu cea mai frumoasa intre femei, tine atunci mereu urmele oilor, paste-ti mieii in preajma colibelor, iezii in preajma ciobanilor!  8. Cu un telegar inhamat la carul lui Faraon te aseaman eu, draga mea!  9. Frumosi se vad obrajii tai, asezati intre cercei si gatul tau impodobit cu sire de margaritare.  10. Fauri-vom pentru tine lantisoare aurite, cu picaturi si crestaturi de argint.  11. Cat regele a stat la masa, nardul meu a revarsat mireasma.  12. Perinita de mirt este iubitul meu, care se ascunde intre sanii mei.  13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupar, din Enghedi, de la vii cules.  14. Cat de frumoasa esti tu, draga mea! Cat de frumoasa esti! Ochi de porumbita sunt ochii tai.  15. Cat de frumos esti dragul meu! Si cit de dragalas esti tu! Pajistea de iarba verde ne este al nostru pat.  16. Cedrii ne sunt acoperis salasluirii si adapost ne sunt chiparosii.  CAPITOLUL 2  Mirele lauda frumusetea miresei.  1. Eu sunt narcisul din campie, sunt crinul de prin valcele.  2. Cum este crinul intre spini, asa este draga mea intre fete.  3. Cum este marul intre copaci, asa este dragul meu printre flacai. Sa stau la umbra marului imi place, dulce este rodul lui in gura mea!  4. El m-a dus in casa de ospat si sus drept steag era iubirea.  5. Intariti-ma cu vin, cu mere racoriti-ma, ca sunt bolnava de iubire.  6. Stanga sa este sub cap la mine si cu dreapta lui ma cuprinde.  7. Va jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din camp, nu treziti pe draga mea; pana nu-i va fi ei voia!  8. Auzi glasul celui drag! Iata-l vine, saltand peste coline, trecand din munte-n munte.  9. Ca o gazela e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iata-l la noi pe prispa, iata-l priveste pe fereastra, printre gratii iata-l se uita.  10. Si incepe sa-mi vorbeasca: Scoala, draga mea, si vino!  11. Iarna a trecut, ploaia a incetat.  12. Flori pe camp s-au aratat si a sosit vremea cantarii, in tarina glas de turturea se aude.  13. Smochinii isi dezvelesc mugurii si florile de vie vazduhul parfumeaza. Scoala, draga mea, si vino!  14. Porumbita mea, ce-n crapaturi de stanca, la loc prapastios te-ascunzi, arata-ti fata ta! Lasa-ma sa-ti aud glasul! Ca glasul tau e dulce si fata ta placuta.  15. Prindeti vulpile, prindeti puii lor, ele ne strica viile, ca via noastra e acum in floare.  16. Iubitul meu este al meu si eu sunt a lui. El printre crini isi paste mieii.  17. Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, saltand ca o caprioara, ca un pui de cerb, peste muntii ce ne despart.  CAPITOLUL 3  Mireasa arata iubirea sa catre mire.  1. Noaptea-n pat l-am cautat pe dragul sufletului meu, l-am cautat, dar, iata, nu l-am mai aflat.  2. Scula-ma-voi, mi-am zis, si-n targ voi alerga, pe ulite, prin piete, amanuntit voi cauta pe dragul sufletului meu. L-am cautat, nu l-am mai aflat.  3. Intalnitu-m-am cu paznicii, cei ce targul strajuiesc; „N-ati vazut, zic eu, pe dragul sufletului meu?"  4. Dar abia m-am despartit de ei si iata, eu l-am gasit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci si nu l-am mai lasat, pana nu l-am dus la mama mea, pana nu l-am dus in casa ei.  5. Va jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din camp, nu treziti pe draga mea, pana nu-i va fi ei voia!  6. Cine este aceea care se ridica din pustiu, ca un stalp de fum, par-c-ar arde smirna si tamaie, par-c-ar arde miresme iscusit gatite?  7. Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, inconjurata de saizeci de voinici, viteji falnici din Israel.  8. Toti sunt inarmati, la razboi deprinsi. Fiecare poarta sabie la sold, pentru orice intamplare si frica de noapte.  9. Regele Solomon si-a facut tron de nunta din lemn de cedru din Liban.  10. Stalpii lui sunt de argint, peretii de aur curat, patul e de purpura, iar acoperisul este de scumpe alesaturi; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.  11. Iesiti, fetele Sionului, priviti pe Solomon incoronat, cum a lui maica l-a incununat, in ziua sarbatoririi nuntii lui, in ziua bucuriei inimii lui!  CAPITOLUL 4  Frumusetea miresei.  l. Cat de frumoasa esti tu, draga mea, cit de frumoasa esti! Ochi de porumbita ai, umbriri de negrele-ti sprancene, parul tau turma de capre pare, ce din munti, din Galaad coboara.  2. Dintii tai par turma de oi tunse, ce ies din scaldatoare facand doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura.  3. Cordelute purpurii sunt ale tale buze si gura ta-i incantatoare. Doua jumatati de rodii par obrajii tai sub valul tau cel straveziu.  4. Gatul tau e turnul lui David, menit sa fie casa de arme: mii de scuturi atarna acolo si tot scuturi de viteji.  5. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, doi iezi care pasc printre crini.  6. Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colina de mirt, voi veni la tine, munte de tamaie.  7. Cat de frumoasa esti tu, draga mea, si fara nici o pata.  8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degraba coboara din Amana, din Senir si din Hermon, din culcusul leilor si din munti cu leoparzi!  9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta si cu colanu-ti de la san.  10. Cat de dulce, cand dezmierzi, esti tu sora mea mireasa; si mai dulce decat vinul este mangaierea ta. si mireasma ta placuta este mai presus de orice mir.  11. Ale tale buze miere izvorasc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul imbracamintei tale e mireasma de Liban.  12. Esti gradina incuiata, sora mea, mireasa mea, fantana acoperita si izvor pecetluit.  13. Vlastarele tale cladesc un paradis de rodii cu fructe dulci si minunate, avand pe margini arbusti care revarsa miresme:  14. Nard, sofran si scortisoara cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tamaie lacrimeaza, cu mirt si cu aloe si cu arbusti mirositori.  15. In gradina-i o fantana, un izvor de apa vie si paraie din Libar.  16. Scoala vant de miazanoapte, vino vant de miazazi, suflati prin gradina mea si miresmele-i starniti; iar iubitul meu sa vina, in gradina sa sa intre si din roadele ei scumpe sa culeaga, sa manance.  CAPITOLUL 5  Frumusetea mirelui  1. Venit-am in gradina mea, sora mea, mireasa mea! Strans-am miruri aromate, miere am mancat din faguri, vin si lapte am baut. Mancati si beti, prieteni, fiti beti de dragoste, iubitii mei!  2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la usa batand zice: Deschide-mi, surioara, deschide-mi, iubita mea, porumbita mea, curata mea, capul imi este plin de roua si parul ud de vlaga noptii.  3. Haina eu mi-am dezbracat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spalat, cum sa le murdaresc eu iar?  4. Iubitul mana pe fereastra a intins si inima mi-a tresarit.  5. Iute sa-i deschid m-am ridicat, din mana mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe inchizatoarea usii.  6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi incremenise, cand cel drag mie-mi vorbise; iata eu l-am cautat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar raspuns nu mi s-a dat.  7. Intalnitu-m-au strajerii, cei ce targul strajuiesc, m-au izbit si m-au ranit si valul mi l-au luat, cei ce zidul il pazesc.  8. Fete din Ierusalim, va jur: De-ntalniti pe dragul meu, ce sa-i spuneti oare lui? Ca-s bolnava de iubire.  9. Ce are iubitul tau mai mult ca altii, o tu, cea mai frumoasa-ntre femei? Cu cit iubitul tau e mai ales ca alti iubiti, ca sa ne rogi asa cu juramant?  10. Iubitul meu e alb si rumen, si intre zeci de mii este intaiul.  11. Capul lui, aur curat; parul lui, par ondulat, negru-nchis, pana de corb.  12. Ochii lui sunt porumbei, ce in lapte trupu-si scalda, la izvor stand multumiti.  13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii rosii, in mir mirositor sunt scaldate.  14. Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze impodobite; pieptul lui e scut de fildes cu safire ferecat.  15. Stalpi de marmura sunt picioarele lui, pe temei de aur asezate. Infatisarea lui e ca Libanul si e maret ca cedrul.  16. Gura lui e negrait de dulce si totul este in el fermecator; iata cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iata cum este al meu mire!  CAPITOLUL 6  Iarasi se lauda frumusetea miresei.  l. Unde s-a dus iubitul tau, cea mai frumoasa-ntre femei? Unde-a plecat al tau iubit, ca sa-l cutam si noi cu tine?  2. Iubitul meu in gradina lui s-a dus, in straturi d-aromate pline, sa-si pasca turma acolo si crini frumosi s-adune.  3. Eu a iubitului meu sunt si el este al meu, el printre crini isi paste iezii.  4. Frumoasa esti, iubita mea, frumoasa esti ca Tirta si ca Ierusalimul draga, dar ca si oastea in razboi temuta.  5. Intoarce-ti ochii de la mine, ca ei de tot ma scot din fire.  6. Parul tau turme de capre pare, ce din munti, din Galaad coboara. Dintii tai par turma de oi tunse, ce din scaldatoare ies, facand doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura.  7. Doua jumatati de rodii par obrajii tai, sub valul tau cel straveziu.  8. Solomon are saizeci de regine si optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai tine!  9. Dar ea e numai una, porumbita mea, curata mea; una-i ea la a ei mama, singura nascuta in casa. Fetele cand au vazut-o, laude i-au inaltat, iar reginele si concubinele osanale i-au cantat.  10. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea straluceste si ca luna-i de frumoasa, ca soarele-i de luminoasa si ca oastea de razboi temuta?  11. La gradina nucilor m-am dus, ca sa vad verdeata vaii, daca a dat vita de vie si daca merii au inflorit.  12. Si nu stiu cum s-a petrecut, ca a mea inima m-a dus la ostirea de razboi a viteazului meu neam.  CAPITOLUL 7  Frumusetea Sulamitei.  1. Intoarce-te, Sulamita! Intoarce-te, fata sa Zi-o privim! Ce priviti la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?  2. Cat de frumoase sunt, domnita, picioarele tale in sandale! Rotunda-i coapsa ta, ca un colan, de mester iscusit lucrat.  3. Sanul tau e cupa rotunjita, pururea de vin tamaios plina; trupul tau e snop de grau, incins frumos cu crini din camp.  4. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, par doi pui gemeni ai unei gazele.  5. Gatul tau e stalp de fildes; ochii tai sunt parca iezerele din Hesbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tau este ca turnul din Liban, ce priveste spre Damasc.  6. Capul tau este maret cum e Carmelul, iar parul Ii-e de purpura; cu ale lui mandre suvite tii un rege in robie.  7. Cat de frumoasa esti si atragatoare, prin dragalasia ta, iubito!  8. Ca finicul esti de zvelta si sanii tai par struguri atarnati in vie.  9. In finic eu m-as sui - ziceam eu - si de-ale lui crengi m-as apuca, sanii tai mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.  10. Sarutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre-al tau iubit, ale lui buze-nflacarate potolind.  11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu il poarta.  12. Hai, iubitul meu, la camp, hai la tara sa petrecem!  13. Maine hai la vie sa vedem daca a dat vila de vie, merii de-au inmugurit, de-s aproape de-nflorit. Si acolo iti voi da dezmierdarile mele.  14. Mandragorele miresme varsa si la noi acasa sunt multe fructe vechi si noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am pastrat.  CAPITOLUL 8  Dragostea cea desavarsita  1. O, de mi-ai fi fost tu fratele meu si sa fi supt la sinul mamei mele, atunci pe ulita de te-ntalneam, cu drag, prelung te sarutam si nimeni nu-ndraznea osandei sa ma dea.  2. Te-as fi luat si-n casa mamei te-as fi dus, in casa celei ce m-a nascut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus si eu cu drag ti-as fi dat vin bun si must de rodii.  3. Stanga sa este sub capul meu si cu dreapta-i ma cuprinde.  4. Fete din Ierusalim, va jur pe cerboaicele si gazele din camp, nu treziti pe draga mea pana nu-i va fi ei voia!  5. Cine se inalta din pustiu, sprijinita de-al sau drag? Sub marul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a nascut si ti-a dat lumina zilei mama ta.  6. Ca pecete pe sanul tau ma poarta, poarta-ma pe mana ta ca pe o bratara! Ca iubirea ca moartea e de tare si ca iadul de grozava este gelozia. Sagetile ei sunt sageti de foc si flacara ei ca fulgerul din cer.  7. Marea nu poate stinge dragostea, nici raurile s-o potoleasca; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispret ar fi respins acela.  8. Avem o mica surioara, care sani nu are inca. Ce-am face cu sora noastra, cand ea ar fi petita?  9. Zid de piatra de-ar fi ea, coroana de argint i-am face; iar usa dac-ar fi, cu lemn de cedru am captusi-o.  10. Zid sunt eu acum si sanii mei sunt turnuri; drept aceea in ochii lui eu am aflat pacea.  11. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucratorilor, s-o lucreze si sa-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.  12. Via mea este la mine acasa; mia de sicli sa fie a ta, Solomoane, si doua sute numai pentru cei ce pazesc roadele ei!  13. O, tu, ce in gradini salasluiesti, prietenii vor sa-ti asculte glasul; fa-ma sa-l aud si eu cu ei!  14. Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o caprioara fii, fii ca puiul cel de cerb, peste muntii cei imbalsamati!