Situaţia 1. Sugerează cazul educaţiei „faţă în faţă”, respectiv întâlnirea efectivă a instructorilor sau tutorilor cu cursanţii în sala de curs. Este o prelungire a învăţării clasice în/spre dispozitivul virtual de învăţare, care nu se poate dispensa de virtuţile instruirii în timp real. Numai că această instruire se subordonează obiectivelor instruirii virtuale, finalizând sau ratificând parcursuri realizate în mod virtual. Este cazul unor şedinţe de lămurire a unor concepte sau teorii, al rezolvării de probleme, al realizării de aplicaţii practice, al vizitelor în timp real, al interpelării unor experţi, al examinării şi evaluării.
