Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 7 - TIBERIUS

Episodul spiritual nr.7 îl are ca erou pe TIBERIUS VIDACELLO. El s-a născut în oraşul Sevilla, localitate ce aparţinea Regatului de Castilia. Acum, Sevilla se află în sudul Regatului Spaniei. Viaţa lui TIBERIUS s-a desfăşurat între anii 1338-1375 (secolul 14).

Părinţii lui, Aurelian şi Anamaria, îşi părăsiseră oraşul natal, Verona, înainte de naşterea lui TIBERIUS, dorind să facă avere din comerţul cu cereale. După stabilirea în Sevilla, Anamaria l-a născut pe TIBERIUS. Băiatul avea 6 ani când mama i-a dăruit un frate mai mic, pe Antonio.

În anul 1348, când TIBERIUS avea 10 ani, în Europa se răspândise epidemia de ciumă neagră. Familia Vidacello a scăpat cu viaţă, deoarece se refugiase la ţară, spre nord, unde ferma unor prieteni rămăsese necontaminată. După 2 ani, în 1350, părinţii lui Aurelian, stabiliţi în Genova, şi-au anunţat fiul că i-au lăsat prin testament întreaga lor avere şi îl imploră să vină mai aproape de ei. Aurelian, care nu făcuse avere în Sevilla, s-a grăbit să se repatrieze.

Ajunşi cu toţii în Genova, şi-au luat în primire două case mari, iar Aurelian a devenit posesorul unei moşii bogate în nordul provinciei Liguria.

Oraşul Genova devenise în secolul 11 o comună liberă, centrul republicii cu acelaşi nume, situată în nord-vestul peninsulei italice. Prin dezvoltarea sa economică şi comercială, Genova devenise unul dintre principalii intermediari în comerţul dintre Orient şi Occident. În secolele următoare, politica externă a Genovei a fost dominată de concurenţa şi lupta cu statele rivale Pisa şi Veneţia, asigurându-şi importante puncte de sprijin în Asia Mică, Marea Neagră, Marea Tireniană, Corsica, Sardinia, Crimeea. În prima jumătate a secolului 14, Genova deţinea monopolul în comerţul cu lumea rusă şi turco-mongolă.

Urmând exemplul Veneţiei, în Genova s-a înfiinţat funcţia supremă a dogelui în anul 1339. La sosirea familiei Vidacello în Genova, dogele care tocmai îşi intrase în atribuţii se numea Giovanni di Buonagiunta. În anul 1353 a fost înlocuit de marchizul Guglielmo Palavicino până în 1355. La conducerea Genovei a urmat Gaspare Visconti (1355-1356). Dogele Simone Boccanegra s-a aflat în funcţie din 1356 până în 1363. Între anii 1363 şi 1370 şi-a exercitat puterea dogele Gabriele Adorno di Daniele. Ultimul doge din perioada vieţii eroului nostru a fost Domenico di Rolando Campofregoso (1370-1378).

Tânărul TIBERIUS Vidacello şi-a satisfăcut stagiul militar de la 17 până la 24 de ani. În 1362, când încă nu împlinise 25 de ani, a cumpărat o corabie, la bordul căreia şi-a început activitatea de comerţ naval.

După 3 ani, fiind deja un bărbat foarte bogat, şi-a permis să o ceară în căsătorie pe femeia care îi cucerise inima. Contesa Cirena di Valio avea 30 de ani. În urmă cu un an rămăsese văduvă. Bătrânul ei soţ trecuse la cele veşnice, lăsând-o cu doi copii micuţi şi o avere imensă. Negustorul TIBERIUS o cunoştea de câţiva ani, de la balurile filantropice organizate de municipalitatea Genovei. Tânărul TIBERIUS aşteptase cu răbdare să treacă anul de doliu, apoi a cerut-o în căsătorie.

Fiind acceptat, s-a mutat în palatul soţiei, unde trăiau şi cei doi copii rămaşi orfani de tată. Minerva împlinise 4 ani, iar Leonardo, frăţiorul ei, avea 3 ani. Era în anul 1365. După aproape 4 ani de la cununie, Cirena i-a dat viaţă Teodorei. Fetiţa avea 3 anişori, când mama i l-a dăruit pe frăţiorul Augustus. Cirena, ajutată de părinţii ei şi de numeroşii servitori, şi-a crescut cei 4 copii mai mult în lipsa lui TIBERIUS.

Acesta, devenit conte prin bunăvoinţa soţiei lui, îşi continua drumurile pe mare, gândindu-se mereu la averea ce le trebuia asigurată celor 4 urmaşi. Între timp îşi mai cumpărase două corăbii, ele navigând în convoi, de teama piraţilor care apăreau ca din senin. Navele lui TIBERIUS aduceau lână din Anglia şi bumbac de provenienţă siriană, mărfuri mult cerute de ţesătoriile genoveze.

Cirena, femeie greu încercată de durere prin decesul primului soţ, a mai suportat o lovitură crâncenă. La 10 ani după căsătoria cu TIBERIUS, l-a pierdut şi pe acesta. Corabia pe care călătorea TIBERIUS a fost lovită, prădată şi scufundată de piraţi nord-africani în Marea Mediterană. Întregul echipaj şi-a găsit sfârşitul în adâncul apei. Vestea scufundării vasului şi a dispariţiei soţului a aruncat-o pe Cirena într-o depresie severă, soră cu moartea. Cele două bunici ale copiilor s-au mutat în palatul Cirenei, pentru a-şi salva nepoţii. Minerva avea 14 ani, Leonardo, 13, Teodora, 6, iar Augustus, doar 3. Iubirea copiilor şi sprijinul sufletesc al celor două femei în vârstă i-au salvat viaţa Cirenei. De câteva ori o descoperiseră când se pregătea de sinucidere.

TIBERIUS fusese ucis de piraţi, la doar două zile după ce îşi sărbătorise aniversarea a 37 de ani ai vieţii, împreună cu toţi camarazii de pe vas. Lăsase în urma lui o avere imensă, o nevastă distrusă de durere, 4 copii orfani şi un bun renume, de cetăţean de onoare al oraşului Genova.

Nina Petre
5 martie 2015