Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIUL LUI CORBEC

„Am constatat că încarnarea din Irak se repetă aproape identic cu cea din Maroc, la aproape 800 de ani. Cea din Maroc este clar o karmă a vindecării pentru cea din Irak. Am reluat în acest comentariu câteva idei din comentariul celeilalte, pentru că sunt două încarnări aproape perfect asemănătoare, dar categoric a doua a fost de vindecare şi evoluţie spirituală.

Imagini fugitive despre statutul meu de înalt ofiţer în oastea sultanului au căpătat contur după repetarea lor în timp şi am înţeles că am trăit în pustiurile Arabiei conducând caravane.

Se vede că am trăit în Irak ca militar, adunând avere prin folosirea armelor, crimă, rapt şi război. În Irak, am plătit cu viaţa lipsa de adaptare la bătrâneţe, am obstrucţionat şi înăbuşit pasiunea firească a unui tânăr pentru o fată din casă. În Maroc, la aceeaşi vârstă făceam acte de caritate şi ajutam tinerii săraci să-şi întemeieze o familie cu o susţinere materială binecuvântată. Din această încarnare am regăsit o persoană dragă, o fată ori soţia de atunci, ca şi în Maroc, nu ştiu sigur, pentru că revăd chipul uneia pe cal alături de mine în caravană, iar în prezent am o comunicare de excepţie cu una din ele.

De mai bine de douăzeci de ani, după ce am trecut prin maturitate, am înţeles că fiecare vârstă se potriveşte de minune pentru învăţarea lecţiilor vieţii şi, în cazul când eşti rigid şi nu te adaptezi, plăteşti cu boală, suferinţă, chiar moarte, pentru a relua karma cu un destin identic. Karma se vindecă prin învăţarea lecţiilor propuse de destin, de viaţă. Karma din Irak a fost vindecată aproape în întregime în încarnarea din Maroc, secolul al 19-lea.

În această viaţă nu am făcut armata, din motive ce nu au ţinut de voinţa mea. Asta este o compensaţie a karmei din încarnarea ca militar în Irak şi Maroc, nu mai era nevoie să reiau învăţarea lecţiei ca militar feroce, crud.

Despre Irak pot spune că-mi este ca al doilea pământ natal. Invazia militară a USA mi-a produs multă suferinţă şi nici acum nu sunt împăcat cu idea că au mutilat şi distrus chiar civilizaţia unui popor antic şi au adus haos, corupţie, sărăcie şi umilinţă. Au îngenuncheat un popor binecuvântat de Dumnezeu. Nu-mi amintesc din nicio încarnare din Irak ori Maroc despre acte de război, lupte deschise făcute de mine, îmi apar doar scene de familie, deplasări cu familia şi prietenii în caravană, cu persoanele dragi alături. Asta înseamnă că sufletul a ales să-şi amintească despre esenţa vieţii omului pe pământ: iubirea ca liant în familie şi în al doilea cerc de afectivitate fiind prietenii, dând uitării ura, crima şi raptul. Esenţial în evoluţia mea spirituală.

Am constat că în încarnările din secolele X - XIX am aparţinut unei caste nobiliare ori de războinici, iar bunurile şi averea au fost obţinute folosindu-mă de acel statut. În încarnările din sec XX am avut statutul clasei mijlocii, ca medic în Suedia şi asistent medical în prezent, unde bunurile au fost obţinute prin muncă grea, însă făcută cu dragoste şi devotament. De avere nici nu se poate discuta, sunt pe linia de supravieţuire. Este şi asta o mare lecţie evolutivă acceptată cu dragoste şi dorinţa de împlinire sufletească.”

Corbec
7 iunie 2015
Piatra Neamţ