Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIILE LUI CORBEC

„Citind lista încarnărilor, mă cuprinde o pace şi o mulţumire interioară. Am avut încarnări deosebite, ca om învăţat, mereu preocupat pentru înălţarea sufletului.

Medicul Yssarem a murit tânăr de o boală a măduvei spinării. Interesant e că în '92 am fost diagnosticat cu Sclerodermie cr. şi secundar cu Metaplazie medulară. Deci boală de măduvă. Îmi făcuseră biopsii osoase dureroase. Prozatorul Mircea Nedelcu, de o vârstă cu mine, autorul prozei "Zmeură de câmpie" a murit de această boală în '93 - 94. Eu de ce nu am murit? mă tot întrebam atunci şi găseam un răspuns naiv că poate medicii au greşit diagnosticul. Fac analiza sângelui de două ori pe an şi, deşi trombocitele sunt la o treime din minimul acceptat de medicină, de la an la an le creşte numărul şi fac efort fizic continuu şi deosebit de greu. În această privinţă sunt stabil şi optimist.”

 22 octombrie 2015

„Câteva cuvinte despre oraşele Damasc şi Bagdad. Două mari centre de cultură şi civilizaţie la acea vreme, au făcut o punte pentru viaţa lui Yssarem între naştere şi moarte. 

Înainte de deschiderea graniţelor în '90 aveam un dor, o nostalgie pentru oraşul Damasc, deşi nu-l vizitasem niciodată. Doream nespus de mult să călătoresc spre acel oraş de miraj din închipuirea mea. După '90, deşi visul meu de călătorie era încă de actualitate, nu am avut susţinerea materială pentru împlinirea lui. După aceea, oraşul Damasc intră în ceaţă şi dor neîmplinit. 

Citind studiul karmei, am găsit explicaţia nostalgiei mele nevindecate. Mă născusem şi trăisem până la adolescenţă acolo. Faţă de oraşul Damasc trăiesc un sentiment de nostalgie şi admiraţie pentru cultura şi educaţia din care m-am hrănit pentru a pleca la şcoli mai înalte, recunoştinţă pentru iubirea şi protecţia părinţilor mei de atunci, iar faţă de oraşul Bagdad, un sentiment de profund respect, pentru că m-au adoptat, ajutându-mă să-mi continui învăţătura, unde m-am împlinit ca medic.

Despre viaţa lui Yssarem până a ajunge medic nu răzbat până la mine alte emoţii decât acele de respect şi recunoştinţă, însă despre profesia lui de medic, îi era dat să rezolve imposibilul, pentru că avea resurse şi cunoştinţe acumulate prin studiul filozofiei. Nu a ştiut cum să pună în practică înalta învăţătură şi a plătit cu viaţa. 

În această viaţă am fost diagnosticat cu metaplazie medulară, fiind un prognostic grav. La primirea biletului de externare din spitalul universitar nu am reacţionat negativ, ci neutru, apoi după câteva luni mi-am recăpătat respectul şi încrederea în mine însumi, refuzând de la început tratamentul citostatic şi, deşi mi-a fost nespus de greu, de la o lună la alta mă simţeam tot mai liber de boală şi suferinţă. După trei luni am strigat fericit că am învins. De fapt am învins teama de a fi bolnav de cancer de măduvă. Asta era provocarea medicului Yssarem, pe care nu a reuşit să o rezolve.

La împlinirea vârstei de 31 ani, câteva zile înainte şi după, am trăit teama de moarte, că sunt deja bătrân şi mi-a venit sorocul, precum moartea medicului Yssarem. În realitate nu eram bolnav, dar teama de moarte a medicului Yssarem a străbătut timpul până la mine. De ce tocmai acum? Pentru a mă pregăti să am pentru mine un respect şi o atitudine pozitivă, ca să pot trece peste bariere imposibile. Îmi asum această lecţie parţial învăţată, fiindcă mai am de lucrat la ea.”

Corbec
 26 octombrie 2015
Piatra Neamţ