Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 18 - KHUME

Episodul spiritual nr.18 o are ca eroină pe KHUME. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 224-269 (secolul 3). KHUME s-a născut într-un sat fortificat din regiunea istorică Gallia Belgica, la acea vreme provincie romană. Teritoriul actualului regat al Belgiei era populat în antichitate de triburi de origine celtică, ai căror membri se numeau belgi. În anul 51 î.e.n. împăratul roman Caesar a cucerit vastul teritoriu al belgilor, transformându-l în provincia romană Gallia Belgica.

În zona vechiului sat unde şi-a dus viaţa KHUME s-a construit oraşul belgian Turnhout, situat aproape de graniţa cu Olanda.

Părinţii lui KHUME, Mirrahdun (tatăl) şi Noygde (mama), aveau două fete. KHUME era cu 7 ani mai în vârstă decât Rakyde. Fraţii lor, trei la număr, muriseră de mici din cauza unor infecţii pulmonare. Mirrahdun era un foarte abil războinic, aflat în slujba căpeteniei satului, Noyol. Casa lui, înconjurată de un teren bun pentru agricultură şi păşunat, reprezenta o fermă. Toţi locuitorii satului aveau case bine întreţinute şi bucăţi de teren, mai mici sau mai mari, după cum le moşteniseră de la părinţi. Terenurile erau bunuri de familie, fiecare familie fiind constituită din membrii a 4 generaţii.

Satul lui KHUME cuprindea aproape 50 de familii. Pe loturile agricole se cultivau cereale: orz, grâu, secară, ovăz. Fiecare familie creştea vaci, boi şi păsări. Moşia căpeteniei Noyol era mai mare decât cele ale sătenilor. Avea în jurul ei o fortificaţie din valuri de pământ şi bolovani. Averea strânsă în casa lui Noyol necesita o pază permanentă. Casa şi terenurile erau păzite zi şi noapte de 15 războinici, aceştia dovedind multă cruzime în lupte şi în pedepsirea prizonierilor. Unul dintre ei era Mirrahdun, tatăl eroinei noastre.

KHUME şi sora ei au crescut printre ţăranii, războinicii şi copiii lui Noyol. Au învăţat să lupte cu bâta, pumnalul şi chiar sabia de bronz. S-au dezvoltat armonios, înalte ca bărbaţii, rezistente la boli şi frig, voinice la trup. Aveau părul blond, ondulat şi lung până la brâu. Vocea lor era puternică şi poruncitoare la nevoie. Mintea lor pătrunzătoare iscodea totul împrejur, fiindcă principalul obiectiv al vieţii îl reprezenta apărarea prin luptă a averii familiei, a nobilului Noyol şi a întregului sat. Incursiunile de pradă în teritoriile altor nobili erau ceva obişnuit şi destul de frecvent.

Mândria şi pasiunea pentru războaie fuseseră moştenite de KHUME, aşa cum era firesc, de la părinţii şi strămoşii ei celţi. Firea sinceră, curăţenia sufletească, orgoliul specific neamului, fidelitatea faţă de familia ei şi a şefului Noyol l-au atras puternic pe războinicul Arnighad. KHUME avea 14 ani când, de comun acord cu mândrul bărbat în vârstă de 25 ani, s-a supus ceremoniei nupţiale, aceasta constând dintr-un ospăţ cu durata de câteva zile şi nopţi. Averea primită de la părinţii ei o egala pe cea a mirelui. Datorită acestui avantaj, KHUME s-a considerat egala soţului pe tot parcursul vieţii de familie.

Ca femeie măritată, a avut îngăduinţa de la şeful satului să lupte împotriva hoardelor de războinici alături de bărbatul ei. Nu şi-a neglijat îndatoririle de nevastă, dând naştere la 6 prunci, dintre care 5 au supravieţuit şi au crescut mari, spre bucuria părinţilor şi a tuturor neamurilor. Cele trei fete, Kyrea, Olgide şi Kidhe, s-au dezvoltat asemenea mamei, devenind urmaşe demne ale curajoasei războinice KHUME. Băieţii ei, Dighad şi Agrull, semănând la fizic şi obiceiuri cu tatăl lor, au ajuns oameni de încredere ai noii căpetenii, Krunn, fiul lui Noyol.

Cei 6 copii născuţi de KHUME au crescut în casa bunicii Noygde, mama lor având importanta slujbă de paznic al averii căpeteniei satului. Când pleca la lupte, KHUME avea haine bărbăteşti: pantaloni largi, tunică, manta scurtă din stofă groasă pentru iarnă şi din stofă subţire pentru vară. Dacă rămânea pe lângă casă, purta rochie lungă strânsă cu o centură lată de piele, frumos ornamentată. Brăţările ei, purtate la braţe, antebraţe şi glezne, erau făcute din bronz sau argint. Avea numeroase agrafe care îi susţineau părul bogat, plin de bucle.

Ca şi soţul ei, KHUME se simţea bine la ospeţe. Pâinea, fiertura de ovăz, peştele şi vânatul constituiau hrana obişnuită a sătenilor. La ospeţele oferite de şef după luptele grele soldate cu prăzi bogate şi prizonieri, se consuma carne de vită şi de porc. În afară de bere şi hidromel, primeau porţii de vin, băutură preţioasă, procurată cu greutate de la negustorii sosiţi din alte ţinuturi.

KHUME a trăit doar 45 de ani, fiind răpusă într-o luptă, când un arcaş i-a trimis o săgeată în piept. Femeia şi-a dat duhul în braţele bărbatului ei, Arnighad reuşind să o scoată pe braţe din încăierarea care făcea numeroase victime. A transportat-o ascunsă pe un car acoperit cu crengi până la casa lor, locuită doar de Agrull şi servitori. Băiatul, în vârstă de 15 ani, şi-a chemat în grabă surorile de pe la casele lor, pentru a-şi îngropa mama. Fratele cel mare, Dighad, rămăsese pe câmpul de luptă, ucigându-şi duşmanii cu ferocitate, în dorinţa de a răzbuna moartea mamei, pe care o iubise mai mult decât pe orice altă fiinţă.

Nina Petre
3 martie 2015