Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 19 - NARNA

Episodul spiritual nr.19 o are ca eroină pe NARNA. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 116-182 (secolul 2). S-a născut în localitatea portuară Onoba (denumire ulterioară: Huelva) situată în sudul provinciei romane Hispania Baetica, pe ţărmul Golfului Cadiz.

La acea vreme, peninsula iberică se afla sub stăpânirea Imperiului Roman. În perioada vieţii NARNEI, Imperiul a fost condus de următorii împăraţi romani: Traian (98-117), Hadrian (117-138), Antonius Pius (138-161), Marcus Aurelius (161-180), Commodus (180-192).

Tirredo, tatăl eroinei noaste, muncea ca marinar pe o corabie autohtonă, transportând spre Italia vin, ulei şi metale. Annoma, nevasta lui, născuse două fete. NARNA, fata cea mică, o avea pe sora ei Ikeda cu 6 ani mai în vârstă decât ea. Soţia şi copiii nu duceau lipsă de mijloace materiale, ci de prezenţa lui Tirredo, căruia i se îngăduia să stea acasă doar de 2-3 ori pe an. Fiecare sosire a lui Tirredo reprezenta un eveniment fericit pentru nevastă, copii şi rude. Bărbat mândru şi generos, el le aducea tuturor multe cadouri, bucurându-se de fericirea lor. Monezile romane din argint îmbogăţeau tezaurul ascuns în pivniţa casei.

Ikeda i-a fost dată de nevastă unui negustor roman la doar 14 ani. Sora ei, NARNA, a ajuns soţia lui Cinedius când abia împlinise 15 ani. Acesta, la 24 de ani, trecuse prin multe lupte navale în calitatea sa de soldat roman. Fiinţă neînfricată, Cinedius se stabilise în Onoba împreună cu părinţii când avea 8 ani, participând cu toţii la acţiunea de colonizare romană în Hispania, începută cu multă vreme în urmă. Avea o mică avere strânsă din solda militară şi din zestrea oferită de părinţi la nunta cu NARNA. Părinţii lui aveau o fermă la ţară, spre nord, unde îngrijeau măslini şi viţă-de-vie.

Casa lui Cinedius din Onoba era încăpătoare, avea câteva încăperi, iar priveliştea oferită de apa oceanului era superbă. În această ambianţă de vis, NARNA şi-a crescut fata şi cei doi băieţi. Pe Mireda a născut-o la 18 ani. După 2 ani a sosit primul fiu, Tikano. Julius, fiul cel mic, a apărut când mama lui avea 27 de ani.

Spre deosebire de celelalte provincii hispanice, în Baetica era exclusă în întregime obligaţia serviciului militar pentru populaţia indigenă. De această facilitate au profitat şi băieţii NARNEI. Crescuseră lângă mama lor, tatăl sosind rar, de obicei pentru a-şi vindeca rănile primite în luptele navale. Puternic ataşaţi de bunicii din nord, Tikano şi Julius au început de la 14-15 ani să comercializeze vinurile şi uleiul de măsline produse la ferma bătrânilor. Principalul cumpărător era chiar echipajul corăbiei pe care lupta Cinedius, tatăl lor. Mireda, măritată de părinţi la 16 ani cu un soldat roman ce făcea parte din trupele de supraveghere a provinciei, trăia bine cu familia ei.

Locuind mai mult la ţară, fiii NARNEI ajunseseră să cunoască nemulţumirile populaţiei indigene, greu exploatate de administraţia romană. Întreaga provincie Baetica era zguduită în fiecare an de revoltele fermierilor şi ale negustorilor, care protestau împotriva impozitelor greu de suportat, dar şi împotriva obligativităţii folosirii limbii latine de către întreaga populaţie.

Răscoala din anul 161 fusese pregătită cu multă vreme înainte, amploarea şi intensitatea ei provocând o adevărată panică în rândul coloniştilor romani şi al armatei de ocupaţie. Cinedius, aflat pe mare, nu ştiuse de la începutul revoltelor că fiii lui se aflau printre răsculaţii de la ţară. Mireda, izolată în casă împreună cu cei doi copii, afla numai ce îi spunea soţul ei, Tirenius, revenit după zile şi nopţi de hăituire a răsculaţilor. NARNA, la 45 de ani, devenise complet neputincioasă în privinţa luării unor decizii pentru familia ei. Izolată în perimetrul casei, păzită de câţiva mercenari, discuta doar cu servitoarele şi şeful grupului de apărare. Nu aflase că fiii ei luptau împotriva militarilor romani, ucigându-i pe cei care le ieşeau în cale.

Până la sfârşitul anului, răscoala a fost reprimată crunt. Tikano şi Julius reuşiseră să fugă cu o corabie, refugiindu-se în nordul Africii. Ajunşi în Tanger, pericolul încă mai persista, aşa că plecaseră spre sud, unde şi-au pierdut urma. NARNA şi Cinedius nu aflaseră nimic despre soarta fugarilor. Aceştia plecaseră în mare grabă, pe ascuns, neanunţându-şi bunicii, părinţii şi rudele de la oraş asupra intenţiei de a părăsi ţara.

Pe NARNA, comandamentul militar local a iertat-o, fiindcă femeia nu cunoştea împrejurările în care îi dispăruseră fiii. Cinedius însă nu a scăpat de pedeapsa capitală. A fost ucis prin tăierea capului cu o spadă, în spatele casei din Onoba, resturile sale omeneşti fiind încredinţate soţiei, în vederea înmormântării.

Văduvă la doar 45 de ani, părăsită de cei doi băieţi, despre soarta cărora nu a mai aflat nimic niciodată, NARNA şi-a dus traiul încă 21 de ani, dedicându-se ajutorării oamenilor sărmani, victime ale asupririi romane. Viaţa i-a fost sobră, modestă, femeia păstrându-şi pentru ea doar vechea casă a soţului şi o servitoare. A vândut moşia de la ţară după moartea socrilor, folosind banii primiţi pentru ajutorarea victimelor represiunii din anul morţii soţului ei.

S-a stins cu privirea senină, expresie a omului greu încercat de viaţă, supravieţuitor ca printr-o minune, recunoscător Divinităţii fiindcă reuşise să cinstească memoria soţului şi a eroilor poporului său.

Nina Petre
7 aprilie 2015