Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIUL DORINEI

„Acest episod spiritual a coincis extrem de mult cu unul dintre scenariile de viaţă care mi se strecoară automat printre gânduri în timp ce calc rufe sau am alte activităţi ce permit minţii să viseze. Şi mă tot mir cum le potriveşte uneori Dumnezeu... Acum câteva săptămâni am văzut filmul vieţii lui Marco Polo şi m-am gândit intens la cultura chineză, la mongoli şi la asiatici în general. Şi nu trebuie să fie o coincidenţă nici faptul că am petrecut o lună în Beijing acum câţiva ani. Chipurile oamenilor nu mi s-au părut stranii şi nici cultura lor în general. În mai puţin de o săptămână, utilizam beţele „tacâmuri” mai bine decât ei, de se tot mirau de mine. De asemenea, mâncarea chinezească mi se pare cea mai bună din lume şi legat de filosofie, dacă îmi mai rămâne timp să studiez din filosofiile non-europene (mă refer la Grecia antică şi Roma antică), cu siguranţă îl aleg pe Confucius. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că am fost vreodată testată prin examen din teoriile şi filosofia lui, dar asta este absolut minunat. 

Minunată a fost şi viaţa lui Xad şi, dacă cineva m-ar întreba dacă aş vrea să retrăiesc această viaţă... chiar şi în trup de femeie, aş accepta imediat. Trebuie să se fi strâns multe sentimente în sufletul lui, probabil că a înţeles că lumea e slabă în general şi că adevărul se află întotdeauna undeva la mijloc, între popor şi conducere. Din relaţia mea cu studenţii am înţeles că se aşteaptă de la noi, cei „mai mari”, să oferim totul, pretinzând să nu fim niciodată obosiţi, distraţi, bolnavi etc. Aşa şi cu popoarele, cer multe de la conducători şi habar nu au de preţul pe care aceştia îl plătesc uneori. Nu că nu ar fi corupţi, hoţi, mincinoşi, dar cred că în cele din urmă nici unul nu-i mai bun ca celălalt, greşeli fac şi poporul care a ales conducerea, dar şi conducerea care minte poporul. 

Ceea ce e inegalabil în această viaţă (Xad) este pentru mine intensitatea cu care a trăit. Singura stare în care nu suport să mă aflu este aceea în care trebuie să mă prefac că totul este bine şi că societatea evoluează înspre mai bine. Ştiind că nu este aşa, prefer o stare de agitare, în care fiecare pune umăr de la umăr câte un pic din energia sa, pentru un viitor mai bun pentru generaţiile viitoare. Xad a întrecut condiţia de simplu observator sau revoluţionar, fiindu-i dată puterea de a exercita forţa politică. E o mare responsabilitate, dar şi o mare onoare.”

Dorina
5 iulie 2015
Grecia