Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 17 – NORI

Am ajuns cu bine la episodul 17, al cărui erou este japonezul NORI KAZE. El s-a născut în vestul insulei Tane, situată în sudul insulei Kyushu, şi a trăit între anii 638-699. Părinţii lui NORI se numeau Min Dor (tatăl) şi Nar Ta (mama). Au avut doar doi copii: băiatul, NORI, şi sora lui mai mică, Shinju. Între ei era o diferenţă de 7 ani. Familia trăia din produsele obţinute de pe moşia lor, care se întindea pe aproape jumătate din suprafaţa insulei Tane.

Populaţia insulei (ca şi a întregii ţări), destul de redusă numeric, denumită ainu, îşi avea originea într-un grup etnic din nord-estul continentului asiatic, înrudit cu eschimoşii. Acesta ajunsese în arhipelagul japonez înaintea erei noastre. Etnia ainu s-a combinat în următoarele secole cu imigranţi mongoli, chinezi, malaezieni, indonezieni. Preistoria Japoniei s-a prelungit până în secolul 6 d.Hr., adică până la introducerea buddhismului (începând cu anul 552) şi a scrierii chineze (la sfârşitul secolului 6). Japonezii şi-au denumit ţara cu multe nume, unele fiind foarte lungi. Denumirea Nihon a fost întrebuinţată oficial începând cu anul 670. Până atunci, numele ţării era Yamato. Înţelegem că eroul nostru, NORI, s-a născut pe o insulă din sudul ţării Yamato, iar după ce a împlinit 32 de ani a devenit un cetăţean al ţării Nihon.

Prima organizare socială riguroasă a ţării şi primul cod de legi au fost realizate în timpul dinastiei prinţului Shotoku (572-621). Unificarea clanurilor din societate şi stabilirea unui stat central în Yamato, sub domnia lui Kotoku (645-654) au avut loc abia în anul 646, când micul NORI abia împlinise 8 ani. S-a instituit atunci un nou regim, de stat centralizat guvernat de împărat. Ţara a fost împărţită în provincii dependente de guvernul central. Proprietăţile agricole private, cum era cea a părinţilor lui NORI, au fost declarate proprietate a statului şi toţi locuitorii au devenit supuşi ai împăratului.

Până la venirea pe tron a lui Kotoku, în primii ani de viaţa ai micului NORI, au domnit împăraţii: Jomei (629-641) şi Kogyoku (văduva lui Jomei, devenită împărăteasă pentru prima oară). După încheierea domniei împăratului Kotoku, în anul 655, a revenit la putere împărăteasa Kogyoku, sub numele de Saimei, domnind până în 661. Până la sfârşitul vieţii lui NORI, pe tronul imperial japonez s-au mai succedat 5 împăraţi: Tenji (662-671), Kobun (671-672), Tenmu (673-686), Jito (690-697), văduva lui Tenmu, şi Monmu (697-707).

Pe vremea domniei împăratului Kotoku, pământurile au fost distribuite de către stat ţăranilor şi redistribuite din 6 în 6 ani. Astfel, ţăranii au fost legaţi de pământ, iar nobilii de la ţară au devenit nobili de curte. Devenind funcţionari ai guvernului central, nobilii au monopolizat toate funcţiile superioare administrative, transformându-se astfel într-o castă privilegiată. Prin urmare, li s-au dat în folosinţă pe viaţă pământuri scutite de impozite, pe care apoi urmaşii lor nu le-au mai restituit statului. În felul acesta s-au constuit mari latifundii private nobiliare, alături de latifundiile templelor şi ale membrilor familiei imperiale. După anul 594, când buddhismul a devenit religie de stat, clerul buddhist – care se bucura de protecţia şi sprijinul împăraţilor – a devenit o importantă castă privilegiată.

Toate aceste transformări ale societăţii japoneze au avut o influenţă directă şi asupra eroului nostru. Moşia părinţilor săi a rămas aproape la vechile dimensiuni, Min a rămas proprietarul şi administratorul ei, fiind scutit de impozitele către stat, fiindcă avusese buna inspiraţie de a accepta funcţia de consilier în administraţia insulei Tane. În felul acesta, averea lui a crescut an de an, copiii săi primind la vârsta majoratului părţi importante din bogăţia părinţilor. Shinju, sora lui NORI, a fost luată de nevastă de un prinţ bogat care locuia pe insula Kyushu, plecând cu el la palatul acestuia. NORI, foarte ataşat de părinţi, a rămas lângă ei, preluând toate îndatoririle ce i se cuveneau.

La 24 de ani s-a căsătorit cu Risuko, fiica unui alt moşier de pe insulă. Fata avea 17 ani şi părea a fi soţia ideală pentru NORI. Căsătoria lor a avut loc la scurtă vreme după înscăunarea noului împărat, Tenji, fapt considerat de toată lumea ca fiind de bun augur. Timp de 37 de ani, cât au trăit împreună, NORI nu i-a reproşat absolut nimic lui Risuko. Femeia era de o corectitudine absolută, neieşind niciodată din cuvintele soţului. Educată în spiritul unei supuneri şi discipline familiale perfecte, Risuko s-a străduit ca viaţa lor de familie şi educarea copiilor să fie fără cusur.

La 19 ani a născut-o pe fiica lor Mikki. După 4 ani, a apărut frăţiorul ei, Zandosho. După încă 3 ani a sosit micuţul Rekusho. Risuko s-a descurcat cu treburile casei şi creşterea copiilor independent de soţul ei, care era mai mult plecat, fiind ocupat cu administrarea moşiei şi funcţia de consilier preluată de la tatăl său. Risuko, locuind în casa imensă a soţului, avea la dispoziţie servitoare pentru toate activităţile gospodăreşti. Copiii beneficiau de ajutorul bonelor, iar paznicii casei şi ai imensei grădini, care ajungea până la apa oceanului, păzeau totul cu cea mai mare atenţie.

NORI, ca şi tatăl său, îşi respecta foarte mult supuşii. Cu servitorii din casă se purta sobru, ca şi cum i-ar fi fost colaboratori într-ale afacerilor. Atitudinea faţă de ţăranii de pe moşie era fermă, ei beneficiind de respectul său şi de ajutorul pe care îl solicitau stăpânului în situaţii grele. Ţăranii lui NORI nu erau nici sclavi, dar nici liberi. Locuind pe pământul sau de multe generaţii, relaţiile lor erau prieteneşti, ele presupunând corectitudine şi omenie din ambele părţi. Pe moşia lui NORI se cultivau orez, grâu, orz, mei şi fasole. Acestea erau suficiente pentru hrana tuturor. În plus, creşteau duzi, care serveau la fabricarea hârtiei, şi bambus, ai cărui muguri erau comestibili, iar lemnul era folosit la confecţionarea unei diversităţi de obiecte.

Veniturile suplimentare obţinute de NORI, în afară de producţia agricolă, proveneau din exportul de produse mult căutate de marinarii chinezi şi coreeni care coborau pe insulă. NORI îşi dezvoltase o mică industrie în cele câteva ateliere de pe moşia lui. Îşi adusese de pe insula Kyushu meseriaşi care se pricepeau să facă hârtie din scoarţa duzilor. După ce o fierbeau, o spălau, o tratau cu potasiu extras din cenuşă şi cu clei vegetal. Tăierea scoarţei în lungul fibrelor şi îmbinarea lor într-un anumit fel dădeau hârtiei o deosebită frumuseţe şi rezistenţă. NORI avea şi specialişti care transformau tulpinile de bambus în storuri, bastoane, scaune, mese, arcuri şi săgeţi, garduri şi uşi, pălării, beţişoare pentru mâncare, năvoade, evantaie, jucării, sandale şi multe alte obiecte, unele dintre ele fiind foarte cerute de marinarii străini.

Spiritul gospodăresc al lui NORI şi iscusinţa lui în vânzarea produselor de pe moşie au fost moştenite de cei doi fii ai săi. Aceştia, rămânând alături de părinţi, aşa cum făcuse şi tatăl lor la vremea lui, au primit fără să crâcnească părţile de moşie ce li se cuveneau, valorificându-şi fiecare averea după cum s-a priceput. Mikki, sora lor, a fost luată de nevastă pe bani grei, ajungând soţie de moşier bogat, a cărui proprietate se afla în sudul insulei Kyushu.

Ajuns la 61 de ani, boierul NORI putea fi mulţumit de bilanţul vieţii sale: se purtase corect cu părinţii, cu socrii, cu soţia, copiii şi cu toată lumea cu care avusese de a face. Pe Risuko nu o înşelase niciodată, fiindcă neam de neamul său nu se făcuse de râs în aşa fel. Mândria nemăsurată a bărbaţilor din ierarhia socială de pe insula Tane îi oprea de la orice fapte compromiţătoare. NORI a închis ochii într-o noapte zbuciumată de furtună, insula fiind lovită de un taifun care ameninţa să distrugă o mare parte din moşia lui. Străduindu-se să închidă uşa de la ieşirea spre grădină, a fost lovit în cap de o grindă care tocmai se prăbuşea. Până la ivirea zorilor s-a stins din viaţă.

Nina Petre
1 noiembrie 2013