| COMENTARIUL ELENEI
„Pentru mine înseamnă foarte mult fiecare episod spiritual, deoarece, pas cu pas, încep să-mi explic câte o părticică din mine şi din întâmplările din viaţa mea. Nori a fost extraordinar, nici nu-mi vine să cred că am putut avea un astfel de antecesor spiritual. Dacă stau totuşi să mă gândesc, cam aşa îmi place să fie societatea: cu oameni buni, corecţi, cinstiţi, fermi, respectuoşi şi plini de compasiune.
Ce soartă frumoasă a avut Nori şi ce stupid a murit. Am văzut multe filme la TV cu incendii, cu grinzi căzând asupra oamenilor, dar nu am simţit niciodată nimic, nu tresărea nimic în mine mai profund. Am auzit şi de multele cutremure din acea zonă, taifune, vijelii, tsunami etc., dar nu ştiu dacă am simţit în profunzimea sufletului meu vreo tresărire pentru ceva din trecut, cât mai mult pentru dramele oamenilor care trec prin astfel de catastrofe cumplite. Pot spune însă că la cutremurul din 1977, aveam 2 ani, eram în pătuţul meu şi era să cadă un geamantan sau o cutie mai grea pe mine, dar în ultimul moment a venit mama sau tata (nu mai ţin minte exact din cele povestite de Buna) şi m-au luat din pătuţ, astfel că nu am păţit nimic.
Îmi plac japonezii: sunt corecţi, exacţi, precişi, muncitori, cinstiţi şi nu pot înţelege balcanismele noastre. Nici eu nu mă obişnuiesc cu minciuna, fofileala, nu mai zic de înşelăciuni şi alte porcării specifice unor locuitori a acestei frumoase ţări în care exist şi mă irit ori de câte ori sunt cu nervii praştie, şi nu numai.”
ELENA
4 noiembrie 2013
Bucureşti
Dostları ilə paylaş: |
