Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIUL ELENEI

„Pe lângă 4 antecesori spirituali care s-au sinucis, un jefuitor mai lipsea. Am stat şi m-am gândit şi energia lui există indiscutabil în mine, având tendinţe uneori de a face anumite lucruri fără a cere voie, unde este cazul.

Îmi amintesc că eram mică, aveam 7 ani şi eram cu doamna care avea grijă de noi la coadă la pâine şi unei doamne din faţa noastră de la rând i-au căzut din portofel câteva monezi de 1 leu. Eu făcându-mă că vreau să ajut să-i strângă, am luat un leu şi l-am băgat în buzunar. Bona noastră m-a văzut şi a strigat la mine că nu-i frumos ce fac şi să returnez moneda, ceea ce am şi făcut. Am foarte clar în minte şi acum ceea ce s-a întâmplat atunci.

Altădată, eram clasa III-a sau a IV-a şi o colegă a venit cu câteva abţibilduri foarte frumoase cu animale la şcoală, să le arate colegilor. Mi-a plăcut şi mie unul cu păsări şi, când lumea era la sport, i l-am luat şi l-am pus la mine. Când s-a întors în clasă nu l-a mai găsit şi, normal, i-a spus învăţătoarei şi s-a declanşat o acţiune de căutare şi percheziţionare a tuturor. Nu a fost găsit abţibildul la mine, fiindcă l-am pus bine - nu-mi mai amintesc unde - şi când lumea s-a mai împuţinat în clasă, ca să nu fiu observată, i l-am strecurat în ghiozdan, i-a spus învăţătoarei că l-a găsit şi lucrurile s-au terminat cu bine, fără să ştie nimeni ce am făcut eu.

Acum înţeleg de ce a fost atât de oprimat mongolul Idin Mahral, cât şi boierul Mihai - libanezul să trăiască! Şi Lirne a rămas fără soţ de tânără, mă gândesc că tot din aceeaşi cauză, că dacă libanezul şi-a lăsat soţia văduvă de tânără, trebuiau şi urmaşii lui spirituali să simtă pe pielea lor cum e să rămâi singur de tânăr şi cu câţiva copii în dotare. Lirne a cedat, Ruhad a cedat, boierul Mihai a cedat şi era ditamai omul de 73 de ani, nu tinere fără creier, cu sângele fierbând în vine. Nenorocită dependenţa aceasta de partener, este atât de puternică, că te face din om neom!

Doamne, unde te aduce sărăcia, nu mai contează morala, important este să supravieţuieşti, nu contează cum. O fi omorât şi oameni în incursiunile lui prin localităţile vecine? I-o fi făcut pe cei prădaţi să-i zică câte ceva de dulce şi mă gândesc că şi-au încasat-o urmaşele lui spirituale. Probabil că, dacă a şi omorât, atunci a trebuit să moară Jorrik, a trebuit să moară Airan Zavaidar trădat, a trebuit să moară Harrun al Daih, şi cum, mirare, omorât de piraţi, cazacul Oxanei a murit şi el de tânăr, lăsând-o pe rusoaica văduvă la 40 de ani şi cu 4 copii, la fel cum libanezul şi-a lăsat nevasta. Şi uite cum toate se leagă şi se explică. Păcat că nu le-au înţeles şi cei care le-au trăit şi încerc să le înţeleg eu pentru ei.

O fi fost libanezul un soţ model, dar conta şi cum se comporta cu ceilalţi, şi a cam dat-o în bară. Oare ce o fi fost în mintea lui când prăda? Nu se gândea că face rău? Că lasă multă suferinţă şi lacrimi în urma lui? Cum să fii atât de nenorocit? E şi normal că-mi fac griji pentru orice, la câte a făcut libanezul, nu mai am dreptul să omor nici o furnică sau să iau un şerveţel ce nu-mi aparţine.

Ce să zic, îmi pare rău că oamenii sunt puşi în astfel de situaţii, noroc că Dumnezeu e bun şi iubitor şi ne dă şanse să ne răscumpărăm greşelile, dar noi în mod constant o dăm în bară şi tot greşim, şi greşim, şi greşim... şi ne osândim spiritul la încarnări chinuitoare şi fără sfârşit.”

ELENA
18 august 2014, Bucureşti