Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 6 - AXINA

Episodul spiritual nr.6 o are ca eroină pe AXINA RADICI. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 1441-1503. S-a născut în localitatea Becej, situată pe malul Tisei , la nord de Belgrad. Astăzi, oraşul Novi Becej se află în regiunea Voivodina, teritoriu ce aparţine Republicii Serbia.

La data naşterii AXINEI, Serbia era o provincie a Imperiului Otoman. În nordul Serbiei domnea Durad Brancovici (1427-1456), recunoscut de regele Ungariei ca duce şi despot al Rasciei şi al Albaniei. În 1439, turcii otomani i-au cucerit ţara, Serbia fiind desfiinţată ca stat autonom şi integrată în sistemului administrativ otoman. După moartea lui Durad, fiul său Lazăr i-a preluat succesiunea la tron. Lazar Brancovici, mare-despot, a domnit între anii 1456-1458.

Părinţii AXINEI, Petro şi Narima, aveau doi copii. AXINA era cu 2 mai în vârstă decât fratele ei, Netro. Medicul Petro Radici avea o grijă deosebită pentru familia lui. Îşi consulta săptămânal nevasta şi copiii, temându-se să nu-i piardă din cauza deselor molime care făceau victime omeneşti. Pe AXINA a pierdut-o în anul 1460, nu prin deces, ci prin plecarea ei definitivă la Istanbul.

După o copilărie îmbelşugată şi fericită, bine educată de părinţi şi de profesoara germană Hilde, AXINA s-a îndrăgostit la 15 ani de militarul otoman Jimab, unul dintre pacienţii lui Petro. Doctorul îi tratase o infecţie la un picior, iar tânărul turc, persoană cultă şi manierată, a devenit prietenul familiei Radici. Îndrăgostit nebuneşte de AXINA, a cerut-o în căsătorie în 1458, când fata împlinise 17 ani. O aşteptase 2 ani, perioadă în care a învăţat-o limba turcă şi a ajutat-o să se convertească la religia islamică.

Au mai trecut 2 ani până când s-au mutat definitiv în Istanbul, aproape de părinţii lui. Ofiţerul otoman Jimab primise o înaltă funcţie în cadrul administraţiei militare a Capitalei. După un an de la stabilirea în Istanbul, AXINA a devenit mamă, născându-l pe micuţul Nassur. Băieţelul era atât de voinic, încât mama lui a fost cât pe ce să îşi piardă viaţa din cauza eforturilor de a-l aduce la lumina zilei. După naştere, femeia a supravieţuit cu greu infecţiei post-natale. Nu a mai putut avea şi alţi copii.

Pentru Nassur, părinţii au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să îl vadă sănătos, fericit şi dornic de o carieră frumoasă. L-au dus în şcoli ale elitei oraşului. La 19 ani băiatul s-a înscris pentru studii superioare la Universitatea din Istanbul, unde a studiat limbile persană şi arabă. După terminarea studiilor, a fost angajat ca profesor universitar de limba arabă.

La 24 de ani, Nassur ajunsese student în ultimul an de facultate, când a rămas orfan de tată. Era în anul 1485. Ofiţerul otoman Jimab împlinise 51 de ani. Era pe vremea sultanului Baiazid II Veli, care ducea lupte pe mai multe fronturi. Lui Jimab i s-a încredinţat comanda unui regiment, fiind trimis să lupte la graniţa cu Persia. În prima zi de la sosire în tabăra de popas, a fost înjunghiat mortal de un spion al perşilor.

AXINA a rămas văduvă la 44 de ani, stăpânindu-şi durerea din suflet de dragul lui Nassur. Băiatul plângea zi se zi, suferinţa ameninţându-i examenul de licenţă. S-au consolat unul pe altul, după cum s-a putut. Părinţii lui Jimab muriseră cu ani în urmă, ucişi de o epidemie de ciumă. Rude apropiate nu aveau în Istanbul. Nassur, născut şi crescut în marele oraş, pe care îl adora, nici nu se gândea să plece definitiv în ţara natală a mamei.

AXINA, păstrând vie amintirea soţului mult-iubit, şi-a găsit refugiul spiritual şi alinarea durerii din suflet în marele jurnal cu coperţi din piele şi argint, ocupat cu poezii doar pe jumătate. Încă din adolescenţă, AXINA compunea  poeme în care descria frumuseţile naturii. După căsătoria cu Jimab, începuse să scrie în limba turcă. Stabilirea în Istanbul a ajutat-o să evolueze în cultura şi tehnica scrierii poemelor de dragoste.

Fiind o femeie bine instruită, AXINA şi-a ales genul literar numit „poezia divani”. Temele de preferinţă ale poeziei divani erau vitejia şi eroismul, credinţa în „lumina eternă”, dragostea şi moartea. În zeci de poezii, AXINA a descris eroismul soţului ei şi frumuseţea dragostei pe care i-o purta. Adoptând concepţia poeţilor adepţi ai literaturii divani, AXINA considera că dragostea înseamnă în primul rând slăvirea divinităţii. Dragostea divină era singurul drum al cunoaşterii şi al exprimării adevărului. Slăvind frumuseţile naturii, autoarea invoca munţii, copacii, florile drept cadru al existenţei sentimentului de dragoste. Trandafirul, floarea preferată a poetei, apărea deseori în creaţiile ei. Poeţii turci ale căror opere i-au oferit AXINEI adevărate modele de inspiraţie erau Yunus Emre şi Nesimi.

Aparţinând elitei culturale din Istanbul, AXINA şi-a făcut numeroşi prieteni, majoritatea scriitori, poeţi şi profesori deosebiţi, ca fiul ei. Doi dintre aceştia au cerut-o în căsătorie, fiind refuzaţi cu delicateţe. Amintirea soţului pierdut rămăsese vie în cugetul ei. S-a stins la 62 de ani, bolnavă de inimă, foarte grăbită să îşi întâlnească soţul în lumea lui Allah.

Nina Petre
25 iunie 2015