Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIUL CLAUDINEI

„Da, cred că am multe din trăsăturile minunatei Lirun. Şi eu am ajuns la concluzia că Biblia noastră are mult din Coran şi sunt convinsă că şi din credinţa hindusă... şi toate se trag de la religia veche hiperboreană, atlantă. Am studiat şi eu puţin Coranul. Aşa că, există un singur Dumnezeu şi mai multe credinţe... care au drept scop scindarea...

În ceea ce priveşte credinţele care i-au călăuzit viaţa ancestralei Lirun, dreptatea, credinţa, hotărârea, cugetarea, cuvântul, efortul faptei, al comportării şi al meditaţiei, pot spune că şi în viaţa mea actuală au fost nestematele care mi-au luminat viaţa şi propriile credinţe. Când am uitat de unele şi am muncit peste puteri, pentru a face să fie bine la locul de muncă, să-mi ajut colegii şi elevii, să mă zbat în actuala conjunctură, să fie mulţumiţi alţii, m-am îmbolnăvit: stres, lipsă de odihnă.

Pot spune că nu am urât nici chiar pe cei care mi-au făcut rău, dar gândurile negre m-au stăpânit, e adevărat... Mulţumesc lui Dumnezeu pentru boală, că am revenit la sentimentele lui LIRUN. Şi eu am probleme cu inima, am remarcat că şi a 3-a ancestrală a avut probleme cu inima... deci inimoasă am fost mai mereu.

Şi soţul meu este un om corect, cinstit şi devotat familiei... Am fost alături de el, în spatele lui mereu şi l-am sprijinit în viaţă... dar şi el a fost alături de mine. Şi minciuna am urât-o şi o urăsc...

Iar cultura indiană m-a fascinat mereu: cultura, limba, obiceiurile, peisajele. Oamenii acolo sunt mulţumiţi cu ce au, sunt fericiţi că se au unii pe alţii şi se ajută, mult mai mult ca alte popoare... Îţi mulţumesc, Lirun, că ai fost ancestrala mea, care m-ai ghidat şi în această viaţă!

Pot să-ţi spun că de mică am fost atrasă de muzica indiană, de filmele indiene, şi acum mă uit cu plăcere la ele... Mă vedeam indiancă şi pot să-ţi spun că dansam minunat, de mică, pe muzica indiană. Aveam 4-7 ani când dansam. Mai mare fiind, dansam mai bine. Îmi plăcea când eram mică să mă înfăşor cu voaluri şi chiar cântam cântecele Narghitei. Mi se părea o limbă cunoscută, cu muzicalitate. Când eram în şcoala generală, obişnuiam să-mi fac, cu creionul dermatograf, o aluniţă în frunte, ca în filmele indiene... sau la ochi, alungiri. Eram machiată ca o indiancă, cu cozi la ochi - aveam 18 ani şi dansam foarte, foarte bine pe muzică indiană.

Indienii au o evoluţie spirituală aparte... poate că şi de acolo, dar şi de la daci, mi s-a impregnat în suflet faptul că sufletul se reîncarnează. Şi am multe amulete indiene, chinezeşti... Sunt înnebunită după bijou-uri, mai ales cercei care atârnă, brăţări, dar îmi plac şi rochiile indiene. Deci, tot ce se poate ca, la mine, al 3-lea ochi să se fi trezit. Şi amintirile, şi plăcerile din vieţile trecute să mă fi marcat în această viaţă!”

Claudina
11 mai 2015
Constanţa