Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 6 – RUKKE

Episodul spiritual nr.6 o are ca eroină pe norvegianca RUKKE. Ea s-a născut în sudul Norvegiei şi a trăit între anii 1412-1478 (secolul 15). În regiunea unde se afla ferma părinţilor ei s-a construit mai târziu orăşelul Eiken. Tatăl ei, Kdarron, îşi vindea produsele de pe moşie călătorind pe uscat spre nordul, estul şi vestul peninsulei scandinave. Nevasta lui, Ullime, dăduse naştere la doi copii. Fata, RUKKE, era mai în vârstă decât fratele ei, Runuall, cu 6 ani. Copilăria lor a fost ca un vis frumos, cu toate că au muncit alături de părinţi şi angajaţii acestora cât i-au ţinut puterile.

Ţara lor, Regatul Norvegiei, făcea parte (încă din anul 1397) din Uniunea de la Kalmar, care mai cuprindea Islanda, Suedia, Finlanda şi Danemarca. Rolul conducător în această asociere de state îl deţinea Danemarca. RUKKE s-a născut în anul 1412, cel în care murise Margareta, soţia regelui Haakon VI Magnusson, regină a Norvegiei, Danemarcii şi Suediei. I-a urmat la tron Erik III de Pomerania, rege în Norvegia, Danemarca şi Suedia, care a domnit între anii 1412-1442. Urmaşul său a fost regele Christofor III de Bavaria (1442-1448). În perioada 1449-1814, Norvegia a fost condusă de regii Danemarcii, ce aparţineau dinastiei Oldenburg.

În anii ce au urmat sosirii pe lume a micuţei RUKKE, economia Norvegiei s-a dezvoltat considerabil, mai ales prin agricultură, comerţ şi meşteşuguri. Kdarron, tatăl lui RUKKE, străbătea din primăvară până în toamnă drumurile desfundate care uneau satul său cu diverse localităţi de pe întinsul ţării. Îşi încărca solida căruţă cu lemne, piei, vite, păsări, întorcându-se cu peşte, lână, ulei de balenă, miere, cai, sare, haine, oi. Deşi pândit de pericole la tot pasul, comerţul practicat de Kdarron devenea din ce în ce mai profitabil. Prosperitatea familiei creştea anual, ca şi zestrea lui RUKKE.

Fata împlinise 13 ani, când un fermier de la mare distanţă (spre vest) le-a făcut o vizită. Arrund ajunsese la 24 de ani tot căutându-şi o fată de fermier modestă, frumoasă, cuminte şi harnică. Aflase de fata lui Kdarron de la un prieten al acestuia, negustor şi el. Ajungând în casa lui Kdarron, Arrund a fost profund impresionat de frumuseţea şi inteligenţa fetei. RUKKE, modest îmbrăcată, se îmbujorase la faţă, fiindcă îl plăcea pe tânărul care le intrase pe uşă. Înţelegerea în privinţa dotei s-a făcut uşor, urmând ca fata să primească de la părinţi vase de aramă, bijuterii din aur şi argint, doi cai superbi, o căruţă cu piei de oaie şi jder şi o cutie plină cu monede din aur. După câteva zile de pregătiri, RUKKE s-a urcat pe calul ei favorit, urmându-şi viitorul soţ.

Au sosit în localitatea Dirdal (denumire actuală), aflată în vecinătatea ţărmului Oceanului Atlantic. Nunta s-a făcut în casa lui Arrund, fiind organizată de părinţii lui, Olsen şi Anike. RUKKE, uimită de bogăţia soţului şi a socrilor, şi-a lăsat copilăria la o parte, începându-şi viaţa de nevastă cu multă seriozitate. În casă munceau câţiva servitori, dar mai era şi ferma de la ţară, asemănătoare cu cea a părinţilor ei. Arrund a lăsat-o în grija părinţilor şi a servitorilor, plecând pe mare în mica lui corabie după doar două săptămâni de la nuntă.

Încă din prima zi de şedere în casa lui Arrund, RUKKE i-a povestit despre harul ei de a ghici viitorul. I-a explicat că ştia cum va fi vremea urmărind mersul norilor pe cer, culoarea şi forma lor, dar mai avea în vedere şi direcţia vântului în diferitele etape ale zilei şi nopţii. Când se afla în ferma de la ţară, ghicea evenimentele viitoare după reacţiile păsărilor sălbatice sau domestice. Înainte de plecarea lui Arrund pe mare, el urmărind să ajungă în insulele britanice pentru comerţ, RUKKE a cercetat fenomenele naturii şi manifestările necuvântătoarelor din apropierea casei. Şi-a avertizat soţul asupra pericolului care îl aştepta în apropierea marelui ţărm spre care urma să se îndrepte.

Şi-a revăzut bărbatul după o lună, revenit cu răni pe trup şi mari defecţiuni la corabie. Scăpase cu greu dintr-o luptă cu piraţii, care l-au atacat în apropierea ţărmului Angliei. Le-a dat toate mărfurile cumpărate de la negustorii englezi în schimbul vieţii lui şi a echipajului format din 11 marinari. După acest eşec pe mare, care l-ar fi putut costa viaţa, Arrund a renunţat la navigaţie, preferând comerţul pe uscat.

RUKKE avea 17 ani când a reuşit să devină mamă, născând-o pe delicata Hygade. A fost singurul ei copil. Fetiţa, copie fidelă a mamei, a crescut şi s-a maturizat aşa cum făcuse şi RUKKE. În plus, a moştenit darul prevestirilor de la mama RUKKE, spre norocul lui Arrund, principalul beneficiar al darului lor înnăscut. Amândouă se fereau să le ghicească unor persoane pe care nu le cunoşteau. Atât RUKKE, cât şi Arrund proveneau din familii creştine. Preoţii creştini nu priveau cu ochi buni obiceiul prevestirilor. Dacă rămânea totul în cadrul familiei, preoţii nu se amestecau în obiceiurile tradiţionale.

RUKKE a trăit doar 66 de ani, fiind răpusă de reumatismul avansat care îi deformase oasele şi o încovoiase atât de tare, că nu mai putea merge decât sprijinindu-se într-un baston. Arrund ajunsese la 77 de ani, arătând ca un bătrân trecut prin toate greutăţile vieţii. Omul renunţase de multă vreme la călătoriile comerciale, fiindcă averea, adunată cu multă trudă şi numeroase pericole, îi ajungea pentru a trăi liniştit lângă nevasta lui. Hygade avea 49 de ani, era căsătorită cu un fermier şi locuia cu familia ei la ţară, nu prea departe de părinţi. Avea 4 copii şi 5 nepoţi.

RUKKE îşi presimţise moartea cu câteva săptămâni înainte de a-şi da duhul. Ştia, cu aproximaţie, ziua când Dumnezeu o va lua dintre cei vii. Cu o zi înainte de obştescul sfârşit, s-a aşezat pe pat, după ce îi ceruse menajerei să schimbe aşternutul şi să o îmbrace cu o cămaşă curată. S-a spălat cu ajutorul a două servitoare, apoi s-a îmbrăcat şi, stând comod pe pat, şi-a început rugăciunile. Aproape de miezul nopţii a mai cerut o lumânare aprinsă, pe lângă cele două deja existente lângă pat. S-a rugat neîncetat până la ivirea zorilor. Voise să rămână singură în cameră. I-a cerut Domnului să le ierte păcatele tuturor rudelor ei, chiar şi strămoşilor pe care îi cunoscuse în copilărie. Cu sufletul uşurat de griji, împăcată cu ea însăşi, a închis ochii când primele raze ale soarelui intrau pe mica fereastră.

Spiritul ei, înălţat la Cer, şi-a urmat cu îndârjire succesiunea încarnărilor ulterioare, peregrinând în trupuri umane prin Noua Zeelandă, Lituania, Belgia, Grecia, Letonia şi, în sfârşit, România.

Nina Petre
23 februarie 2015