Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 13 - NANUKI

Episodul spiritual nr.13 o are ca eroină pe islandeza NANUKI. Ea s-a născut într-un mic sat aflat în apropierea ţărmului estic al insulei denumită mai târziu Islanda. Viaţa lui NANUKI s-a desfăşurat între anii 725-798. Pe locul vechii aşezări normande a apărut după mulţi ani oraşul Stafafell. Tatăl ei, vikingul normand Knurr, îşi luase şi nevasta pe solida corabie în cea de-a doua călătorie spre acea insulă misterioasă şi slab locuită. Runkud, soţia lui, femeie voinică şi sănătoasă, avea în adâncul firii chemarea mărilor. De câteva ori îşi însoţise bărbatul în călătorii periculoase, purtându-le noroc marinarilor în luptele cu localnicii de pe unde poposiseră.

Ajunşi pe ţărmul marii insule, nici nu aveau cu cine să se lupte. Natură sălbatică şi puţinii localnici sosiţi de pe insulele britanice îi aşteptau să se aşeze şi ei pe pământul neospitalier. Era vară, ploile curgeau repezi, ceţurile grele despărţeau insula ca un zid de apele nesfârşite ale oceanului. Pentru Knurr, înjghebarea grabnică a unei gospodării nu a fost un lucru foarte greu. Coliba trainică şi terenul din jurul ei, la care se adăuga prietenia câtorva familii răspândite în zonă, au îndemnat-o pe Runkud să îşi dorească stabilirea definitivă în acel loc. Neavând nici ea copii, prietena Rrulle, sosită cu aceeaşi corabie, i s-a alăturat.

După câteva săptămâni de repaus în noua aşezare construită de ei, bărbaţii celor două prietene şi-au luat rămas bun, promiţând că vor reveni până la sosirea iernii. Soţul lui Rrulle s-a întors după un an, dar Knurr, care se despărţise de el, a apărut după 5 ani. Runkud o născuse în lipsa lui de NANUKI, iar fetiţa avea deja 4 anişori. Knurr, neputându-se acomoda la clima şi pustietatea de pe insulă, şi-a urcat după un an familia pe o corabie normandă, îndreptându-se cu toţii spre Ţara Galilor.

În acel ţinut îndepărtat, vikingul Knurr îşi cucerise prin luptă grea cu localnicii celţi o bucată de pământ în apropierea ţărmului, unde îşi făcuse o casă. După mulţi ani de la moartea lui NANUKI, pe moşia ei şi a părinţilor s-a construit oraşul Cardigan, întreaga regiune fiind numită Ţara Galilor (Wales).

Adaptat la obiceiurile localnicilor celţi, Knurr îşi ridicase o casă din lemn de formă rotundă, acoperită cu stuf. În interior se afla o singură încăpere. În centrul odăii era aşezată vatra, prevăzută cu o căldare pentru fierturi. Alături se afla suportul de fier pentru fript carnea. De-a lungul pereţilor se găseau băncile pe care dormeau cu toţii. Casele, depărtate mult între ele, erau înconjurate de terenurile gospodarilor, care îşi păzeau averea cu arma în mână.

Normandul Knurr nu mai voia să migreze spre alte ţinuturi. Devenise un om bogat, cu pământ suficient pentru păşune şi puţină agricultură, iar familia lui era mulţumită de locul în care ajunsese. NANUKI, fericită de noua viaţă, continua să îşi ajute mama la naşterile femeilor din zonă, dar şi la tratarea bolnavilor. Runkud, ca toate femeile normande, se pricepea să îşi îngrijească membrii familiei cu practici străvechi, obişnuite în ţinuturile nordice. Ajunsă printre celţi, şi-a îmbogăţit tezaurul terapeutic, reuşind să combine metodele normande cu cele celtice. NANUKI a învăţat tot ce vedea la mama ei.

Până la 20 de ani a refuzat câţiva tineri care au vrut-o de nevastă, nesimţind nimic în suflet pentru ei. S-a întâmplat totuşi ca pe unul să îl placă foarte mult. Larrung avea 28 de ani, era proprietarul unei case şi a unei moşii, lipsindu-i doar o nevastă pricepută la toate treburile gospodăreşti. O cunoscuse pe NANUKI cu câteva luni în urmă, când mama ei sosise în grabă, chemată să-i trateze tatăl, care suferise o fractură la un picior. Frumuseţea şi îndemânarea lui NANUKI l-au cucerit pe celtul Larrung. La cererea lui şi a părinţilor, cununia s-a făcut după două zile, printr-o petrecere în casa lor. Mulţumiţi de a-şi fi lăsat fata printre oameni cumsecade şi gospodari, Knurr şi Runkud s-au întors la moşia lor.

NANUKI şi-a crescut cu multă grijă cei doi copii. Nurma, născută de mama ei la 23 de ani, a ajuns conform tradiţiei, o bună vindecătoare. Părinţii i-au dat-o drept soţie unui tânăr moşier care locuia la o distanţă mare de gospodăria lui Knurr. Fiul lor, Dorran, cu 3 ani mai tânăr decât sora lui, s-a ocupat de creşterea oilor, sporindu-şi averea primită de la părinţi. NANUKI a murit liniştită la 73 de ani, considerându-se o femeie norocoasă şi folositoare celor în mijlocul cărora trăise.

Nina Petre
6 octombrie 2014