Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIUL DORINEI

„Povestea lui Ruad m-a impresionat din două puncte de vedere, al comportamentului stăpânilor lui faţă de el şi viceversa. Legătura dintre Ruad, care, luat în familia stăpânilor drept sclav, a fost tratat ca un membru al familiei şi serviciile pe care le-a prestat acestei familii până la sfârşitul vieţii sale depăşeşte simţul datoriei; cred că aici este vorba de un profund devotament de ambele părţi. Singură „umbră” în această poveste apare în... afacerile lui Kadral. 

M-am bucurat mult la citirea acestui episod spiritual şi am înţeles de unde păstrez sentimentul că slugile unor oameni influenţi au un rol mai important decât ne închipuim în societate. 

În afară de răspunsul la episodul spiritual nr. 20, doresc să vă spun că de curând am aflat sursa cunoştinţelor nelimitate pe care le-a dobândit Pitagoras. Citind fragmente din texte despre viaţa şi cunoaşterea pe care a generat-o, am ajuns la concluzia că a fost un „supraom”... a rămas filosoful meu preferat. De curând am început să citesc o carte intitulată „Muzica lui Pitagoras”, scrisă de o americancă foarte bine documentată. Am fost surprinsă să aflu că Pitagoras îşi cunoştea tot şirul reîncarnărilor, pentru că într-una dintre vieţile sale ceruse de la Creator să îi dea în dar capacitatea de a-şi aminti toate încarnările în vieţile ce aveau să vină. Astfel, Pitagoras a fost desăvârşit pentru că a păstrat cunoştinţele dintr-o succesiune de vieţi, iar conştiinţa sa nu a fost perturbată în niciun fel de moarte şi de revenirea pe pământ. Ca să dovedească cum că nu minte, Pitagoras a indicat un loc şi un obiect dintr-un templu (dacă-mi amintesc bine), iar pe acel obiect erau scrise câteva cuvinte pe care se spune că nu le cunoştea decât unul dintre cei care fuseseră în posesia lui cu mulţi ani înainte şi care decedase (Pitagoras susţinea că el fusese acela). Într-adevăr cuvintele corespundeau, aşa că enigma încarnărilor lui Pitagoras a rămas în atenţia istoricilor de la vremea aceea.”

Dorina
3 mai 2015, Grecia