Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 21 - MIDE

Episodul spiritual nr.21 o are ca eroină pe MIDE. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 79-23 î.e.n. (secolul 1 înaintea erei noastre). MIDE s-a născut în oraşul Sinope (Sinop), localitate portuară de pe ţărmul mării numite Pontus Euxinus (Marea Neagră). În prezent, oraşul Sinope se află în nordul Republicii Turcia.

Tatăl lui MIDE, Eonius, era originar din oraşul Roma. Ocupându-se cu negustoria pe mare, a ajuns şi în Sinope, unde s-a îndrăgostit de grecoaica Aytheed, care i-a devenit soţie. Aveau 4 copii: unica fată, MIDE, şi fraţii ei mai mici, Norrius, Mideas şi Arcadius.

La data naşterii lui MIDE şi încă 9 ani după aceea, oraşul Sinope s-a aflat pe teritoriul unui regat al Parţilor, condus de un domnitor persan. În anul 70 î.e.n., Sinope a fost cucerit de armata generalului Lucullus, intrând în zona de influenţă a Romei Republicane. După 23 de ani, împăratul Caesar a transformat Sinope într-o colonie romană. În anul 27 î.e.n., domnitorul roman Octavianus Augustus a instaurat o nouă formă de Stat, cea monarhică, înfiinţând Roma Imperială. Imperiul Roman a fost cel mai vast şi compact imperiu al Antichităţii, una dintre cele mai unitare şi durabile formaţiuni statale din istoria omenirii.

Copiii romanului Eonius şi-au conturat de mici preferinţele profesionale. Băieţii, mari admiratori ai tatălui şi dornici de aventuri pe mare, s-au urcat pe corăbiile lui Eonius înainte de vârsta adolescenţei. Au devenit majori tot pe mare, iar după aceea s-au maturizat activând ca negustori-marinari, asemenea tatălui lor.

MIDE, crescând lângă Aytheed, a învăţat toate treburile casei, inclusiv practica vindecărilor prin metode tradiţionale. Aytheed cunoştea de la mama ei secretele tămăduirii membrilor familiei. În această privinţă, influenţa romanului Eonius a devenit covârşitoare. El făcea drumuri anuale spre Roma, de unde aducea ultimele noutăţi din domeniul vindecărilor.

MIDE era o copilă de 13 ani când părinţii i-au dat-o de nevastă militarului roman Dicius. Mai în vârstă cu 15 ani decât MIDE, el a devenit stăpânul absolut al familiei sale, stabilindu-şi reşedinţa într-o casă mare din Roma. Desprinsă cu brutalitate de părinţi şi fraţi, firava MIDE şi-a început viaţa de nevastă cu o teamă permanentă în suflet. Se simţea copleşită de autoritatea lui Dicius şi a părinţilor lui, iar rudele lor abia dacă îi adresau câteva cuvinte.

La 15 ani au început naşterile. Primul venit, un băieţel firav, a murit cu febră la doar două luni. După el a sosit Mideea, o fetiţă grăsuţă, care a supravieţuit. La 20 de ani, l-a născut pe Honorius, erou-supravietuiţor şi el, asemenea surioarei lui. Ceilalţi 6 prunci aduşi pe lume de MIDE au decedat cu aceeaşi febră misterioasă pe care femeia o cunoştea de la rudele ei din Sinope. Era o boală necruţătoare, veche în neamul mamei Aytheed, identificată de unii vraci din Grecia ca fiind o boală a sângelui. În vremurile moderne i s-a spus „leucemie”.

Dicius, bărbat puternic, sever şi pornit mereu pe fapte mari, devenit capul familiei (pater familias), avea obligaţia de a se preocupa îndeaproape de sănătatea soţiei şi copiilor săi. Fiind militar de carieră şi mereu plecat la lupte, i-a făcut cunoştinţă lui MIDE cu vraci renumiţi în Roma, care s-au străduit să o înveţe cât mai multe practici de tămăduire în familie. Sclava Rilla, cumpărată de Dicius de la o vindecătoare bătrână, i-a stat alături stăpânei MIDE în strădaniile ei de a salva viaţa propriilor copilaşi. În decurs de câţiva an, MIDE a primit o bună iniţiere în „ştiinţa ierburilor de leac” (scientia herbarum), complex de cunoştinţe ce constituia medicina primitivă la romani. Pe lângă ierburile de leac, folosea şi alte produse despre care se spunea că aveau calităţi vindecătoare: pâinea, mierea, uleiurile, oţetul, grăsimea de animale. Când era nevoie, MIDE prepara câte un amestec din mai multe substanţe sub formă de lichid, praf sau alifie.

Cea mai cunoscută pentru numeroasele ei întrebuinţări era plantă aromatică numită Laserpicium. Din rădăcina ei se extrăgea un fel de răşină (laser) care avea puteri curative excepţionale. Ea se punea pe tot felul de răni, vindeca furunculele, anula efectul nociv al muşcăturilor de şarpe şi de scorpion. Se mai folosea la durerile de gât, în tratamentul astmului, al hidropiziei, al epilepsiei, al icterului, al pleureziei. Era un calmant pentru tot felul de dureri. Urzica avea şi ea numeroase întrebuinţări, ca şi muştarul. Acesta putea să anihileze efectele toxice ale ciupercilor. Amestecat cu suc de curcubătă, muştarul contribuia la vindecarea epilepsiei. Împreună cu rădăcinile de crin, ajuta la tratarea arsurilor, la vindecarea plăgilor cu puroi şi a bolilor de ochi. Din anumite plante se preparau remedii pentru combaterea tusei, a durerilor de gât, a migrenelor, a congestiei pulmonare.

Ştiinţa ierburilor de leac a romanilor folosea şi practici magice. Multe descântece şi vrăji folosite de vracii romani proveneau din timpuri străvechi, de la etrusci.

În familia lui MIDE, procurarea unor ingrediente necesare preparării leacurilor domestice îi revenea lui Dicius. El cunoştea bine magazinele şi depozitele negustorilor din oraş. Preţurile erau foarte mari, multe substanţe fiind aduse de la mari distanţe, mai ales din Orient. Negustorii vindeau alifii, rădăcini, ierburi, substanţe aromate. Produsele medicinale din insula Creta erau aduse la Roma de funcţionari ai Statului care se ocupau cu importul şi desfacerea acestor mărfuri. Fiind bine retribuit ca militar în armata romană, Dicius îşi permitea să cumpere orice produs cu rol terapeutic, oricât de scump ar fi fost.

În ciuda tuturor eforturilor lui şi ale soţiei, 6 dintre copilaşii lor au fost răpuşi de misterioasa boală a sângelui. MIDE ştia de la rudele mamei Aytheed că prea-desele pierderi ale unor prunci nimiciţi de febră împlineau blestemele victimelor strămoşilor militari din cauza cărora cursese prea mult sânge pe câmpurile de luptă.

Dicius a renunţat la armată când nevasta lui a început să facă febră. MIDE împlinise 42 de ani, iar el, 57. Mideea era căsătorită cu un negustor de alimente şi avea 3 copilaşi. Honorius, la 22 de ani activa în armata imperială, nefiind căsătorit. MIDE a mai trăit 14 ani, tratându-se mai mult singură cu toate leacurile pe care le cunoştea. Nu ezita să îşi aplice niciun tratament dintre cele folositoare trupului, temându-se mereu de apariţia febrei îngrozitoare.

La 56 de ani organismul i-a cedat în lupta cu boala, femeia renunţând să mai trăiască. Bătrânul Dicius, la 71 de ani, s-a văzut dintr-o dată părăsit de cea mai iubită fiinţă, femeia pe care o considerase coborâtă din lumea zeilor aducători de viaţă pe Pământ.

Nina Petre
1 iunie 2015