Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 23 - MODRUH

Episodul spiritual nr.23 îl are ca erou pe MODRUH. Viaţa lui s-a desfăşurat între anii 270-212 î.e.n (secolul 3 î.Hr.). MODRUH s-a născut într-o comunitate de siberieni aşezată în apropierea locului de vărsare a fluviului Obi în apa Golfului Obi. În depărtare, spre vest, se vedeau crestele îngheţate ale Munţilor Uralul Polar. Denumirile sunt actuale, iar locurile prin care şi-a dus viaţa MODRUH aparţin astăzi terioriului Rusiei.  

Era un metis provenind dintr-un tată de origine asiatică mongolă şi o mamă ai cărei părinţi erau eschimoşi. Ghador (tatăl) se ocupa cu vânătoarea şi pescuitul, asigurând astfel hrana familiei. Nevasta lui, Nurkd, dăduse naştere la doisprezece copii, rămânând doar cu doi băieţi: MODRUH şi fratele său mai tânăr cu 4 ani, Nuak. Ceilalţi zece micuţi decedaseră în primii ani de viaţă, din cauza frigului şi a unor infecţii digestive.

Viaţa familiei era extrem de grea, frigul şi procurarea hranei devenind din ce în ce mai periculoase. Apa fluviului inunda în fiecare primăvară, localnicii fiind nevoiţi să migreze cât mai aproape de munţi. În anul 260, MODRUH împlinise 10 ani, iar Nuak, 6 ani. Părinţii lor îşi pierduseră deja trei fetiţe şi doi băieţi. Ghador, ajuns la disperare, îşi amintea din ce în ce mai des de aventurile tatălui său, Kahran, plecat dintr-un sat de la poalele munţilor Saianul de Vest (denumire actuală).

Kahran era tânăr şi dornic de călătorii. Avea 20 de ani când pornise la vale pe apa fluviului Enisei (denumirea actuală), neştiind prea bine unde va ajunge şi în ce zonă se va stabili. Plecase în lumea largă, sătul de munca grea din gospodăria părinţilor şi de bătăile crunte administrate de tatăl său. Navigând pe o barcă solidă construită doar de el, Kahran urmase timp de câţiva ani firul apei, nefiind hotărât unde să se aşeze definitiv. Fără să fi ajuns la gura de vărsare a fluviului, frigul şi pustietatea ţinuturilor l-au determinat să renunţe la călătoria pe apă. A pornit pe uscat spre vest, prin câmpia austeră, adăpostindu-se la familii sărace, dar cumsecade şi primitoare. A fost cât pe ce să se însoare de mai multe ori, fete de măritat găsind peste tot pe unde poposea. Dorinţa nepotolită de a şti mereu ce se află în depărtare l-a făcut să înainteze spre vest, până la fluviul Obi. Satul de eschimoşi l-a primit cu entuziasm, fiindcă era singur şi paşnic. Repede i-au dat de nevastă o fată frumoasă, de care a fost foarte mulţumit. Din iubirea lor a rezultat, printre alţi nouă copii, şi fiul său Ghador, tatăl lui MODRUH, eroul nostru.

Ghador moştenise dorul de ducă al tatălui său. După ce îi muriseră cinci copii, decizia de a pleca în căutarea unui ţinut mai cald şi mai opsitalier a fost luată uşor. Nevasta şi cei doi băieţi voinici l-au urmat cu entuziasm, urcându-se voioşi în barca nouă, ce urma să îi poarte spre sud, pe apa fluviului Obi. În decursul celor 3 ani de călătorie şi nenumărate popasuri, doi copilaşi născuţi de Nurkd au murit şi ei.

S-au aşezat în final într-o regiune frumoasă, apropiată de Munţii Altai, pe moşia unui stăpân bogat, care îşi cucerise vastul teritoriu prin lupte grele. Reşedinţa stăpânului Kadik se afla în apropierea fluviului Obi, spre sud faţă de actualul oraş Barnaul, localitate situată pe teritoriul Rusiei.

MODRUH se apropia de 14 ani, arăta mult mai mare, fiind voinic la trup şi foarte curajos. Aspectul său fizic i-a atras atenţia stăpânului Kadik. Luat de acesta în trupa sa de luptători, a învăţat repede să mânuiască armele, să nu se teamă de nimeni în afară de Kadik, să-i urască pe ceilalţi stăpâni de pământuri şi să poftească la averea lor. Timp de aproape 6 ani, MODRUH şi-a servit stăpânul fără să crâcnească, ascultându-i orbeşte ordinele. A năvălit alături de ceilalţi luptători ai lui Kadik peste aşezările din stânga şi din dreapta fluvului Obi.

Au trecut Munţii Salair şi Alatau, spre est, ajungând până la fluviul Enisei, cel pe care călătorise bunicul Kahran. Întrebând mereu localnicii, a aflat şi zona satului unde locuise Kahran.

MODRUH era răsplătit cu generozitate de către stăpânul său după fiecare incursiune de jaf. La 19 ani avea deja o mică avere şi era bun de însurătoare. Stăpânul i-a dat-o de nevastă pe nepoata lui, Kigna, o fetiţă de 15 ani, sfioasă şi delicată. Maturizându-se, Kigna i-a dăruit treisprezece copii. Dintre aceştia, zece au murit de bolile copilăriei, rămânând în viaţă trei băieţi: Nuhd, Grum şi Tuneke. Pe Grum mama lui îl născuse la 18 ani, pe Nuhd, la 21 de ani, iar pe Tuneke, la 29 ani.

MODRUH, deseori plecat la lupte, îşi lăsase familia în grija rudelor lui, ale soţiei şi a servitorilor care îngrijeau gospodăria. Până la 58 de ani, când a fost ucis în timp ce prăda un sat din munţi, a tot strâns avere. După moartea stăpânului, şi-a format propria trupă de războinici, comportându-se aşa cum învăţase de la Kadik. Băieţii lui, crescuţi în dorinţa de a jefui cât mai mult spre folosul propriei familii, l-au însoţit peste tot, ajutându-l în tot ce avea de făcut. De moarte nu l-au putut scăpa, fiindcă ucigaşul aruncase fulgerător un bolovan mare spre capul victimei. Fiii lui l-au transportat până acasă şi l-au îngropat cu mare cinste.

Nina Petre
12 august 2015