Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 7 - KRAVON

Episodul spiritual nr.7 îl are ca erou pe olandezul KRAVON. Viaţa lui s-a desfăşurat între anii 1312-1389 (secolul 14). KRAVON a văzut lumina zilei în casa părinţilor lui, situată pe teritoriul castelului fortificat al nobilului Gradich Van Derhen. Acest teritoriu se întindea pe toată regiunea cuprinsă între ţărmul Mării Nordului şi laguna Wadenzee.

Clădirea castelului se afla în apropierea ţărmului mării, nobilul şi armata sa având importanta misiune de a respinge atacurile unor duşmani sosiţi pe mare şi ale militarilor de pe uscat constituiţi în bande, ajunşi săraci din cauza vieţii dezordonate pe care o duceau.

Încă din secolul 10, teritoriul Olandei intrase sub stăpânirea Imperiului Romano-German, făcând parte împreună cu Belgia, Luxemburg şi nord-estul Franţei din entitatea istorică numită Ţările de Jos. Aceasta era una dintre cele mai urbanizate şi bogate regiuni ale Europei din acele vremuri.

Tatăl lui KRAVON, nobilul cavaler Lurl, avea o avere suficient de mare pentru a-şi introduce şi urmaşii în categoria nobilimii militare. Nevasta lui, Nyah, îi dăruise 7 copii. Reuşise să supravieţuiască doar KRAVON, un băiat voinic, având firea luptătoare a tatălui său. Ceilalţi copii, 4 fetiţe şi 2 băieţi, muriseră din cauza unor epidemii aduse în zonă de marinarii sosiţi cu diverse corăbii, unele dintre ele fiind vechi şi pline de mizerie.

Lurl aparţinea categoriei sociale a cavalerilor distinşi prin activitatea lor militară deosebită, o nobilime considerată a fi de rang inferior, deoarece nu îşi avea originea în vechile familii nobiliare ale ţării. Pentru consolidarea prestigiului său şi al tuturor neamurilor sale, cavalerul Lurl avea datoria morală de a-şi introduce fiul în lumea cavalerilor bogaţi. O primă condiţie era ca tânărul KRAVON să devină un luptător la fel de bun ca tatăl său. Ritualul învestirii lui KRAVON cu gradul de cavaler a avut loc după ce împlinise 25 de ani şi luptase timp de 10 ani alături de tatăl său, protejând uriaşul perimetru al castelului de atacurile aventurierilor mercenari sosiţi pe mare sau pe uscat. În cadrul ceremoniei de învestire, nobilul Van Derhen i-a oferit lui KRAVON o lance cu mâner de aur încrustat cu diamante, ca simbol al intrării tânărului în rândul cavalerilor bogaţi. Dreptul de a purta şi folosi lancea era un privilegiu militar.

Prin învestirea sa de către nobilul protector, proaspătul cavaler a obţinut şi alte privilegii: - nu putea fi judecat de justiţia seniorială, doar de cea feudală; - era scutit de dările de natură publică (impozite şi diverse taxe); - nu îi datora seniorului Van Derhen decât un ajutor material în cazuri excepţionale: războaie, cruciade, răscumpărarea seniorului ajuns prizonier, căsătoria fiicei mai mari a acestuia sau învestirea fiului său în calitatea de cavaler.

Pentru a intra în categoria nobililor autentici, Lurl şi-a sfătuit fiul să îşi ia de nevastă o fată dintr-o familie cu blazon nobiliar vechi. Împlinind 27 de ani, KRAVON avea o reputaţie de bun luptător, devotat bătrânului senior Gradich Van Derhen şi fiului acestuia, Rolhed Van Derhen. A reuşit să se căsătorească, din iubire şi din interes, cu frumoasa Nihde, fiica în vârstă de 16 ani a nobilului Gregorius Van Kadirh.

După 4 ani de la nuntă, Nihde a născut-o pe micuţa Magrill, o fetiţă plăpândă şi bolnăvicioasă, care a supravieţuit ca prin minune. După 4 ani de la sosirea ei pe lume, familia s-a mărit datorită lui Rurrun, băieţel voinic, vesel şi rezistent la boli. Prin grija deosebită a mamei, bunicilor şi dădacelor, copiii au crescut mari şi sănătoşi, spre bucuria tuturor.

Magrill avea 17 ani când părinţii au măritat-o cu un francez comandant de navă, originar din Dieppe. Francis avea 29 de ani şi o cunoscuse pe Magrill prin intermediul unui unchi stabilit în tinereţe pe proprietatea familiei Van Derhen. De dragul viitoarei soţii şi din dorinţa de a primi şi el un titlu nobiliar, Francis şi-a vândut tot ce avea în Dieppe, păstrând doar corabia moştenită de la tatăl său, decedat cu ani în urmă. Ducându-şi mama de braţ, s-a prezentat la noua lui reşedinţă, apropiată de cea a viitorilor socri. După nuntă, şi-a dus soţia într-o călătorie de-a lungul ţărmului olandez, pe propria corabie. Magrill şi tatăl ei i-au acordat titlul nobiliar mult dorit.

Rurrun, fiul de care KRAVON era foarte mândru, a fost învestit cu gradul de cavaler la 30 de ani, când tatăl său avea 54 de ani. KRAVON renunţase la viaţa de militar activ, din cauza artritei, boală dureroasă ce nu dădea semne de vindecare.

Colaborarea lui KRAVON cu ginerele său, Francis, a durat câte zile a mai avut, până la 77 de ani. Având o moşie bogată, bătrânul KRAVON îi oferea spre vânzare lui Francis piei de oaie, cereale şi lână, primind în locul lor mirodenii, aur şi argint. Împlinind 75 de ani, KRAVON şi-a păstrat doar impozanta vilă, terenul care o înconjura plus o parte din rezerva de aur şi diamante. Restul, o avere imensă în terenuri, metale preţioase şi bijuterii, a împărţit-o celor doi copii, Magrill şi Rurrun.

La 77 de ani a închis ochii, din cauza marilor dureri provocate de infecţia şi deformările din sistemul osos. Chipul său păstra seninătatea şi mulţumirea omului care îşi făcuse datoria în viaţă, după cum dorise.

Nina Petre
8 iulie 2015