Vreau iubirea mea inapoi! Nu pot uita…

Vreau iubirea mea inapoi!
Nu pot uita…

Nu pot uita pasul meu descult in roua diminetii, goana nebuna printre florile de mai, florile toate pe care tu mi le daruiai, petele caramizii din iarba cand soarele apunea, culorile… atatea culori asternute pe un drum de tara cu nuci.Vreau sa regasesc drumul acela… si sa fie neschimbat asa cum il am eu intiparit in minte.Vad bratele tale deschise ce ma asteapta si zambetul tau senin. Vad campurile aurii scaldate in razele amiezii, vad fericirea din ochii mei si stiu ca tot ce am avut mai de pret a ramas la tine.

Eu nu mai stiu cine sunt.Nu ma mai recunosc! Mi-am pierdut identitatea.Am ramas acolo in genunchi pe camp privind cu nesat rasaritul primaverii, rasaritul primei mele iubiri… o iubire fara de sfarsit…

Vin azi in fata ta si te rog sa-mi spui cine am fost, cine sunt si cine pot deveni.Mi-am uitat la tine in cufar inocenta,tineretea, ratiunea,soarele din priviri, zambetul copilaresc si mai presus de toate forta.Ti-am dat tie totul!Stiu ca le-ai pastrat si azi vreau sa te rog sa mi le dai inapoi. Vreau iubirea mea inapoi!

Nu poti sa o pastrezi tu! Stiu ca e la tine de multi ani si azi poate e parte din tine.Dar eu o vreau inapoi!Nu mai pot astepta! E tarziu! E mult prea tarziu pentru mine.Ecoul inimii mele rasuna atat de puternic insa e gol.Unde esti azi? Cine esti? Oare ma mai iubesti? Oare ai mai iubit vreodata asa cum m-ai iubit pe mine?

Pentru ca eu nu mai pot iubi!!! Vreau iubirea mea inapoi!

Vreau… sa am forta sa spun ca vreau ceva! Ceva doar al meu…O stea care sa straluceasca doar pentru mine…Soarele insusi!

Nu vreau sa cer prea mult…macar un petec de lumina din lumina aceea de inceput, lumina pura a unei dimineti immaculate! Si as mai vrea sa ma imbat iar cu mirosul de portocale din palmele tale. Nu vreau sa cer prea mult…poate un gram de liniste din linistea aceea ce-mi tihnea odinioara si pe care astazi o urasc caci ma inspaimanta!

Nu vreau sa cer prea mult…daca poti da timpul inapoi sa fim din nou ca doi copii sinceri si fericiti. Nu vreau sa cer prea mult…adu-mi o portocala, spune-mi ca ma iubesti si apoi poti sa mergi pe drumul tau…promite-mi ca ma vei iubi mereu, ca ma vei astepta acolo, dincolo, agatat cu disperare de coltul unei stele..strigandu-mi…”Sunt aici, Brandusa mea! Sunt aici!”
Un articol semnat.. Anita