8.2 ADAPTAREA ŞI LIMITAREA DAUNELOR PENTRU INUNDAŢII 8.2.1. Asigurarea permanenţei pentru alimentarea cu apă potabilă de bună calitate Planificare şi Pregătire -
Prin natura lor, centrele de apă sunt adesea amplasate în apropierea apelor sau în zona de luncă. Furnizorii de apă trebuie să planifice în avans măsurile ce trebuie întreprinse în cazul în care o locaţie critică (de ex. staţie de tratare) sau un element de infrastructură devine indisponibil în urma unui fenomen meteorologic extrem. În cazul inundaţiilor, furnizorii trebuie să coopereze cu agenţiile de protecţia mediului sau cu agenţiile federale pentru a identifica zonele cu risc de inundaţie şi pentru a estima amplitudinea fenomenului ce poate fi preconizată în mai multe circumstanţe.
-
Furnizorii trebuie să implementeze un plan specific fiecărei locaţii care să identifice nu numai măsurile şi căile de evacuare pentru personalul propriu, ci şi măsurile ce pot fi luate pentru a minimaliza impactul apelor asupra echipamentelor operaţionale. Acţiunile vor depinde în funcţie de importanţa echipamentelor; dacă nu există echipamente alternative şi este necesară funcţionarea continuă, atunci este nevoie de o protecţie fizică împotriva inundaţiilor, de exemplu instalarea unor bariere fizice care să prevină / reducă impactul inundaţiei. Dacă există echipamente alternative, atunci vor fi necesare măsuri pentru minimalizarea daunelor, şi pentru a asigura posibilitatea repornirii echipamentului după inundaţie cu activităţi de reparaţie minime.
Figura 7. Protecţia împotriva inundaţiilor – ordinea intervenţiilor (diagramă)
Da
Da
Nu
Critice
Non-critice
-
Măsurile de adaptare pre-eveniment pot include instalarea protecţiei anti-inundaţie pentru întreaga locaţie, instalarea măsurilor de protecţie anti-inundaţie pentru clădiri / echipamente individuale (de ex. structurile de admisie / capetele puţurilor, clădirile centralelor electrice) sau sisteme de drenaj (pentru a preveni suprasarcina). Amplitudinea măsurilor de protecţie anti-inundaţie trebuie să reprezinte un echilibru între gravitatea şi probabilitatea preconizate ale evenimentului, şi costurile asociate măsurilor fizice de protecţie. Printre măsurile standard se numără:
-
Unde este posibil, structura etanşă a clădirilor (de ex. stăvilare provizorii la uşi / deschideri; posibilitatea închiderii canalizărilor exterioare (pentru a preveni reîntoarcerea în clădire), etc.
-
Creşterea rezistenţei la inundaţie a clădirilor / echipamentelor prin ridicarea echipamentelor critice şi a punctelor ce pot fi afectate de infiltraţii peste nivelul maxim preconizat al inundaţiei
-
Instalarea barierelor fizice împotriva inundaţiilor (în jurul locaţiei sau al echipamentului respectiv)
-
Ridicarea de ziduri limitatoare în locurile de admisie
-
Ridicarea nivelului capetelor puţului (şi etanşarea capetelor împotriva infiltrării apelor de suprafaţă)
-
Furnizorii trebuie să ia în calcul şi inundaţia aluvionară, adesea măsurile de protecţie anti-inundaţie pot fi amplasate la o oarecare distanţă de staţia de apă propriuzisă – de exemplu identificarea zonelor din luncă ce pot fi inundate în locul zonei staţiei – şi de aici nevoia ca furnizorii de apă potabilă să lucreze în strânsă colaborare cu agenţiile responsabile pentru planificarea şi protecţia anti-inundaţie pentru întregul bazin hidrografic.
-
Măsurile de pregătire pentru inundaţie pot include activităţile pe care personalul trebuie să le întreprinsă pentru a minimaliza daunele în cazul unei inundaţii, precum verificarea etanşeităţii capetelor de puţ pentru prevenirea infiltraţiilor, izolarea proceselor tehnologice sau a echipamentelor electrice. Companiile trebuie să abordeze aceste activităţi sistematic pentru a identifica riscurile şi modul în care aceste riscuri pot fi minimalizate. Mai jos sunt date exemple de măsuri ce pot fi luate înainte de inundaţie:
-
Relocalizarea depozitelor critice
-
Relocalizarea depozitelor de substanţe chimice pentru tratare
-
Închiderea valvelor de deversare / preaplin neutilizate (non-critice) pentru a reduce riscul fluxului de retur
-
Izolarea tuturor echipamentelor electrice atunci când apa inundaţiei a atins o anumită valoare de prag (pentru a minimaliza lucrările de reparaţie necesare şi pentru a favoriza reluarea activităţii)
-
Evenimentele extreme ce pot deveni mai frecvente în condiţiile schimbărilor climatice necesită regândirea premiselor exprimate în pregătirea măsurilor de adaptare la inundaţie. În particular, fenomenele meteorologice extreme au relevat nevoia ca furnizorii de apă să regândească şi să reevalueze analiza vulnerabilităţii, să se bazeze mai puţin pe prognozele din trecut şi să alcătuiască planuri pentru circumstanţe mai defavorabile decât previziunile anterioare.
Planificarea pentru situaţiile de urgenţă -
Furnizorii trebuie să se asigure că au înţeles pe deplin susceptibilitatea locală şi regională şi pregătirile pentru reacţia la situaţii de urgenţă. Acestea vor varia semnificativ, chiar şi în zona de operare a unui furnizor. Furnizorii trebuie să se asigure că ştiu care sunt autorităţile cheie implicate, cine este responsabil pentru coordonarea măsurilor de răspuns şi recuperare (de ex. comandantul poliţiei locale, primăria locală etc.) şi ce se aşteaptă de la propriile lor organizaţii. Având în vedere problemele legate de securitate şi confidenţialitate, responsabilii pentru planificarea pentru situaţiile de urgenţă trebuie să comunice unul celuilalt informaţiile legate de propriile echipamente şi capacităţi, permiţând planificarea unui răspuns bine coordonat. Astfel se va permite gestionarea unor evenimente mult mai ample fără consumul unor mari cantităţi de materiale şi echipamente.
-
Problemele esenţiale ce trebuie avute în vedere sunt:
Captări
-
Reevaluarea analizei vulnerabilităţii
-
A nu se baza pe trecut, prognozele au fost întocmite pe termen scurt
-
Planificarea unor evenimente mai ample – reformularea premiselor
-
Nivelele precipitaţiilor, nivelele inundaţiilor, deteriorarea calităţii apei brute
Lucrări de tratare
-
Evaluarea riscurilor locale şi existenţa unui plan
Distribuţie
-
Evaluarea riscurilor şi a măsurilor de ameliorare, de ex. accesul la rezervoarele de serviciu
-
Controlul pentru prevenirea contaminării prin „flux de retur”
Consumatori
-
Evaluarea în avans a riscurilor în şi dinspre clădiri,
-
Cunoaşterea comportamentului uman în situaţii de urgenţă,
-
Pregătirea unor informaţii şi recomandări clare
-
Furnizorii trebuie să se asigure că planurile şi pregătirile formale pentru situaţii de urgenţă sunt implementate împreună cu toate agenţiile şi că acestea sunt testate în condiţii diverse. Planurile pentru situaţii de urgenţă trebuie să prevadă acţiunile cheie ce trebuie întreprinse de fiecare organizaţie şi datele de contact pentru autorităţile / specialiştii în sănătate, autorităţile naţionale, regionale şi locale, centre vitale de control operaţional (de ex. ministerele / oficiile de protecţia mediului etc.) şi serviciile pentru situaţiile de urgenţă. Aceste date de contact şi protocoalele asociate trebuie testate periodic împreună cu agenţia partener.
-
Exerciţiile pentru situaţii de urgenţă trebuie să acopere atât etapa de criză cât şi etapa de recuperare, întrucât recuperarea şi repornirea echipamentelor este esenţială. Planurile de recuperare trebuie să includă planuri de măsuri care să asigure că apa potabilă furnizată este bună pentru consum (sau că informaţiile corespunzătoare sunt comunicate consumatorilor) – a se vedea secţiunea următoare.
-
Resursele care contribuie la gestionarea unui eveniment extrem pot fi utilizate în comun într-un anumit sector sau într-un grup de sectoare afectate. Furnizorii de apă pot formula prevederi de “ajutorare reciprocă” în care se încheie acorduri colective pentru utilizarea în comun a câte unei porţiuni din echipamentele sau resursele fiecărei părţi. De exemplu un furnizor de apă poate prevedea utilizarea autocisternelor, rezervoarelor de apă, a pompelor, serviciilor de laborator şi a altor echipamente operaţionale de la un furnizor de apă care nu este afectat de evenimentul din zona respectivă. Este important ca aceste acorduri să fie planificate şi agreate în avans (pe baza prognozelor evenimentelor viitoare) astfel încât ele să poată fi implementate imediat în cazul unui incident major. Este bine să se implementeze o listă de echipamente şi resurse pe care furnizorii sunt dispuţi să o împartă, înainte de apariţia unui eveniment, împreună cu un acord de principiu privind nivelele minime şi maxime de asistenţă care vor fi acordate în mod voluntar sau contra cost.
-
În plus faţă de ajutorul reciproc al altor furnizori de apă, poate fi obţinută asistenţă şi de la partenerii şi contractorii existenţi, de la organizaţiile civile pentru situaţii de urgenţă (ce pot deţine depozite de echipamente strategice), de la agenţii naţionale şi în multe cazuri de la armată. Din nou, este important să se documenteze în avans asistenţa disponibilă (ce şi cât), unde se află (sau timpul de livrare), şi procesele ce trebuie urmate pentru a iniţia furnizarea acestor servicii de asistenţă (inclusiv date de contact / comunicare verificate).
-
Planurile pentru situaţii de urgenţă ale furnizorilor de apă trebuie să stipuleze fără echivoc definirea rolurilor în cazul unui incident, inclusiv descrierea rolului fiecărei organizaţii şi / sau persoanelor / echipelor care vor contribui la reacţie. Dacă planurile pentru situaţii de urgenţă se bazează pe obţinerea unor resurse suplimentare, rolul acestora trebuie definit în avans.
Interdependenţe – furnizorii de electricitate -
În cazul unui eveniment extrem (în special inundaţie sau fenomen meteorologic advers), pot fi afectate serviciile unor alţi furnizori de utilităţi. Alimentarea cu energie electrică este vitală pentru operarea continuă a sistemului de alimentare cu apă. Furnizorii de apă trebuie să implementeze acorduri cu companiile locale de electricitate pentru restaurarea alimentării electrice către echipamentele cheie ale staţiilor de apă. Pentru furnizori este util să identifice echipamentele strategice cheie care sunt esenţiale pentru furnizarea permanentă a apei potabile tratate. Trebuie implementate Acorduri privind Nivelul Serviciilor cu companiile de electricitate care să specifice standardele serviciilor. Aceste acorduri pot cuprinde rezoluţii privind furnizarea mai multor linii de electricitate către o locaţie, sau o perioadă minimă de repaus, în care reţelele electrice sunt reparate. În cazul liniilor multiple de alimentare, trebuie efectuată o analiză a întreruperii complete a alimentării electrice pentru a se descoperi dacă în sistemul de distribuţie electrică există puncte comune ce pot provoca întreruperea simultană a tuturor liniilor. De asemenea, se poate dovedi utilă implementarea proiectelor co-finanţate pentru îmbunătăţirea rezistenţei alimentării electrice într-o anumită locaţie. Evaluarea fiabilităţii unei surse de electricitate trebuie combinată cu evaluarea necesităţii unor surse de electricitate alternative.
-
Furnizorii de apă trebuie să ia în considerare necesitatea de asigurare a surselor alternative de electricitate prin echipamente fixe sau mobile. Atunci când se utilizează generatoare, ei trebuie să se asigure că acestea sunt dimensionate corespunzător pentru locaţia în care sunt (sau pot fi) utilizate. Aici trebuie să se considere funcţionarea continuă a tuturor proceselor cheie, a pompelor, sistemelor de monitorizare şi alarmelor, şi de asemenea sarcinile suplimentare reprezentate de schimbările stării operaţionale (de ex. pornirea pompelor). Generatoarele trebuie întreţinute şi verificate la intervale regulate pentru a se asigura funcţionarea lor în caz de necesitate. Aceste teste regulate vor fi în mod ideal efectuate “sub-sarcină” – respectiv cu cererea normală de energie a sistemului – pentru a simula condiţiile reale ale unei pene de curent. De asemenea trebuie să se aibă în vedere modul de comutare între alimentarea din reţea şi sursa alternativă. Aceasta poate necesita intervenţia manuală a operatorilor, deşi există câteva opţiuni de comutare automată care reduc impactul asupra proceselor de alimentare cu apă.
-
La inundarea staţiei sau echipamentelor, trebuie evaluat riscul operării echipamentelor respective înainte de utilizare. Dacă sistemele electrice pot fi oprite înainte de inundare, atunci daunele vor fi reduse semnificativ. În această situaţie, măsura esenţială este uscarea componentelor electrice (în locaţie sau în afara ei), şi odată apele retrase, echipamentul trebuie reinstalat şi repornit.
-
Locaţiile în care există posibilitatea de inundare a componentelor electrice trebuie prevăzute cu semne / panouri lizibile, uşor de înţeles, care să avertizeze operatorii despre riscurile aferente funcţionării echipamentelor inundate. Acest lucru este deosebit de important pentru staţiile de apă ale comunităţii, de ex. “ATENŢIE – NU PORNIŢI POMPA. Pericol de electrocutare şi de avariere a pompei în caz de inundaţie”.
STUDIU DE CAZ (Ungaria) Probleme în alimentarea cu apă în cazul penelor de curent provocate de fenomene meteorologice extreme
În regiunea Transdanubia din vestul Ungariei, un ciclon Mediteranean a provocat cantităţi considerabile de precipitaţii sub formă de zăpadă la 27th ianuarie 2009. O cantitate mate de zăpadă a îngheţat pe cabluri electrice (în special de medie tensiune), care au cedat sub greutatea sa şi sub acţiunea unor vânturi puternice, generând o gravă pană de curent. Pana de curent a afectat 34 de localităţi şi 89.000 de consumatori. Datorită întreruperii alimentării electrice, pompele electrice şi echipamentele de alimentare cu apă şi de tratare a apei au încetat să mai funcţioneze din cauza capacităţii necorespunzătoare a generatoarelor de rezervă. Presiunea în sistemul de alimentare cu apă a scăzut, cu variaţii semnificative. Cel mai mare motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte sănătatea publică nu a fost apa stagnantă în sistemul de ţevi, ci posibilitatea ca apele subterane şi apele uzate să pătrundă înapoi în ţevi. În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernamentale 201/2001 (X. 25.) privind condiţiile calitative ale apei potabile şi ale procedurilor de control asociate, municipalitatea şi compania de apă au informat populaţia că, la recomandarea Serviciului Naţional de Sănătate Publică (NPHMOS), apa pentru băut sau gătit trebuie fiartă până la stabilizarea presiunii din sistemul de distribuţie. În câteva localităţi a trebuit să se utilizeze cisterne de apă pentru a asigura alimentarea, lucru care s-a dovedit dificil din cauza condiţiilor de transport afectate de zăpadă. Măsura a rămas în vigoare până la obţinerea rezultatelor bacteriologice negative în eşantioanele de apă colectate după stabilizarea presiunii.
Date fiind condiţiile dificile, operaţiile de restaurare au durat peste 72 de ore.
Atât sistemul de aprovizionare cu apă cât şi tratarea apei uzate au o importanţă esenţială pentru sănătatea publică, întrucât lipsa lor presupune un risc considerabil pentru sănătate, şi astfel asigurarea unei capacităţi satisfăcătoare de alimentare electrică alternativă pe baza unui număr corespunzător de generatoare de rezervă, care să compenseze eventualele pene de curent generate de fenomene meteorologice extreme reprezintă un factor important în evaluarea vulnerabilităţii.
|
Distribuţia / alimentarea cu apă în situaţii de urgenţă -
Atunci când regimul normal de alimentare cu apă este întrerupt datorită unui eveniment extrem, atunci furnizorii şi / sau agenţiile trebuie să asigure o sursă alternativă cel puţin pentru cerinţele de apă potabilă şi canalizare ale populaţiei.
-
Cantitatea de apă necesară consumatorilor va depinde de modelul de prioritizare pe care îl abordaţi. Aceasta este descris în diagrama de mai jos, oferind volumul estimat necesar per persoană pentru diverse scopuri. Trebuie să se reţină variabilitatea calităţii apei.
Figura 8. [Din: OMS – Technical Notes for Emergencies Technical Note No. 9 Ediţia: 7.1.05]
Desen: băut supravieţuire pe termen scurt
gătit întreţinere pe termen mediu
igienă personală soluţie pe termen liung
spălarea hainelor
curăţenia casei
creşterea plantelor (casnic)
evacuarea deşeurilor (canalizare) General:
creşterea animalelor şi irigarea culturilor Cantitate crescătoare
grădini, agrement Cantitate descrescătoare
-
Notă – atunci când alimentarea se face printr-un sistem existent de alimentare a apei potabile, NU se recomandă ca acest sistem că fie utilizat pentru transportul apei netratate. Readucerea unui astfel de sistem la condiţia în care poate din nou transporta apă potabilă durează destul de mult timp, timp în care sănătatea publică poate fi compromisă. Similar, consumatorii care trebuie să întreprindă măsuri pe care nu le iau în mod normal – de ex. să fiarbă apa înainte de a o bea, sau să o utilizeze în alte scopuri, trebuie informaţi în mod clar de către furnizor ce anume trebuie să facă [link către secţiunea despre comunicare]. Trebuie să se acorde o mare atenţie furnizării acestor cantităţi de apă, şi condiţiilor de calitate pentru diversele utilizări.
-
Atunci când consumatorii sunt în mod normal aprovizionaţi cu apă potabilă printr-un sistem de ţevi (fie centralizat sau local) care devine indisponibil (sau restricţionat, datorită unui eveniment extrem) atunci comunităţii trebuie să i se asigure apa potabilă. Un mod eficient de distribuţie a apei în absenţa sistemului “normal” de ţevi îl reprezintă utilizarea rezervoarelor mobile sau a unităţilor de depozitare. Acestea pot lua diverse forme:
-
Cisterne auto / remorci
-
Rezervoare tip pernă / saci – recipiente mari de plastic dispuse pe platforma din spatele unui vehicul
-
Rezervoare portabile (tractate de obicei de un vehicul într-o anumită locaţie)
-
Apă îmbuteliată
-
Atunci când este posibil utilizaţi rezervoare şi cisterne dedicate transportului de apă potabilă şi care nu afectează calitatea apei potabile depozitate. Chiar şi când sunt utilizate cisterne speciale pentru apă potabilă, acestea trebuie dezinfectate înainte de utilizare (vezi mai jos). Atunci când sunt disponibile mijloace corespunzătoare de control, ele trebuie dezinfectate înainte de eveniment şi depozitate în stare „gata de funcţionare” pentru a fi uşor de utilizat în timpul evenimentului. Aceasta include condiţii adecvate de depozitare (rezervorul nu trebuie să fie contaminat şi trebuie efectuate teste periodice cu rezultate satisfăcătoare).
-
Atunci când containerele nu sunt dedicate apei potabile, ele trebuie curăţate, clătite şi dezinfectate înainte de utilizare. Suprafaţa interioară a rezervorului, împreună cu suprafeţele interioare ale tuturor accesoriilor şi fitingurilor (robineţi, ţevi etc.) trebuie spălate cu apă curată şi detergent, apoi clătite cu apă potabilă (dacă este posibil cu jet sub presiune), asigurând evacuarea corespunzătoare a apei uzate. Apoi rezervorul trebuie dezinfectat pe interior cu soluţie de clor timp de 24 de ore (de ex. 14% soluţie hipoclorit de sodiu timp de 24 de ore), şi apoi clătit (cu apă potabilă), şi reumplut cu apă potabilă. După aproximativ 30 minute trebuie colectată o probă de apă din conţinutul rezervorului pentru a se asigura că apa este bună de livrat consumatorilor. Apa trebuie să îndeplinească toate cerinţele locale pentru apa potabilă, aplicabile regimului de distribuţie (şi avertizarea consumatorilor).
-
Furnizorii trebuie să se asigure că utilizatorii sunt corect informaţi cu privire la scopul apei livrate şi care sunt utilizările şi pregătirile corespunzătoare. Furnizorii trebuie să ţină cont de faptul că atunci când consumatorii trebuie să transporte apa potabilă de la punctul de distribuţie sau de la cisternă / rezervor, recipientul folosit în acest scop introduce şi el un risc pentru siguranţa apei potabile. De aceea, chiar şi când apa potabilă depozitată în rezervorul temporar are calitatea necesară, consumatorilor trebuie să li se ceară să fiarbă (şi să răcească) apa înainte de consum pentru a reduce riscul presupus de transportul apei la locuinţele lor.
8.3 RECUPERAREA SURSELOR DE APĂ POTABILĂ
8.3.1 Secetă Reumplerea rezervoarelor -
Atunci când rezervoarele de depozitare a apei brute sunt reumplute, managerii rezervoarelor trebuie să se asigure că acest lucru este realizat într-o manieră controlată, astfel încât să nu afecteze negativ calitatea apei ce urmează să fie supusă tratamentului. De exemplu, aceste măsuri pot cuprinde reumplerea rezervoarelor la un flux constant pentru a evita tulburarea contaminanţilor în exces, sau pentru a asigura diluarea uniformă a apelor de calitate redusă.
-
Furnizorii trebuie să ia de asemenea în considerare impactul sistemului din aval de rezervor, şi să echilibreze cerinţele de apă potabilă cu cele ale altor consumatori din aval şi cu eventualele condiţii de mediu.
-
De asemenea furnizorii trebuie să ştie că anumite deteriorări ale calităţii apei brute sunt sesizate abia câteva luni sau ani mai târziu datorită schimbărilor petrecute în timpul unei perioade secetoase. De exemplu colorarea apei de la captările de la altitudini mai mari care conţine turbă (datorită acizilor humici naturali) se accentuează în verile care urmează perioadei secetoase. Astfel evaluarea continuă a riscurilor din zonele de captare bazată pe cunoştinţele locale legate de pericolele captărilor rămâne importantă în perioada post-recuperare.
8.3.2. Inundaţie -
Atunci când se reia alimentarea apei potabile după o inundaţie este esenţial ca furnizorii de apă să lucreze în strânsă colaborare cu liderii comunităţii şi şi cu departamentele locale de sănătate, în special în privinţa măsurilor de precauţie ce trebuie luate înainte de consumul apei furnizate (de ex. fierbere).
-
Ca principiu general, atunci când este posibil furnizorii de apă trebuie să prioritizeze utilizarea apelor subterane / apelor de puţ care sunt bine protejate (într-un acvifer închis sau bine protejat) în faţa apelor colectate din râuri şi lacuri (ape de suprafaţă). Aceasta deoarece contaminarea probabilă a apelor de suprafaţă este mult mai puternică decât cea a apelor subterane. Totuşi acest lucru poate varia în funcţie de condiţiile locale, iar evaluarea riscului, pe baza cunoştinţelor privind apele de suprafaţă trebuie utilizată pentru a prioritiza utilizarea acestora pentru tratare şi utilizare ca apă potabilă.
Înainte de repornirea instalaţiilor de tratare şi dezinfecţia reţelei de distribuţie inundate, vor fi necesare mai multe măsuri planificate, particularizate pentru utilităţile de producţie centralizate, descentralizate şi comunitare.
Principiile cheie ale recuperării sunt prezentate pe scurt în următorul tabel XX:
Tabelul XX. Principii cheie pentru recuperarea unui sistem de alimentare cu apă
|
Recuperarea puţurilor
|
Se începe cu echipamentele cele mai utilizate / importante
Evaluarea daunelor: verificarea pompelor, verificarea tubulaturii puţurilor (cu ajutorul unei tije curate de oţel)
Reabilitare: curăţaţi puţul cu aer comprimat, asiguraţi-vă că gurile se află deasupra nivelului solului şi reetanşaţi-le, reparaţi pompa şi echipamentele auxiliare.
Testaţi randamentul pompei: Pompaţi cel puţin un volum egal cu dublul volumului puţului, verificaţi limpezimea apei şi aspectul general. Dacă acestea nu sunt acceptabile reluaţi operaţiunile de evaluare şi reabilitare (sau, după repetare, analizaţi posibilitatea abandonării puţului). Verificaţi pompa la randament normal / pre-inundaţie.
Dezinfectaţi: AVEŢI GRIJĂ CA NIMENI SĂ NU UTILIZEZE PUŢUL ÎN TIMPUL DEZINFECŢIEI. Verificaţi ca pH-ul să se afle între 6 şi 8, iar turbiditatea <5NTU. Adăugaţi cel puţin 1 litru de soluţie de clor 0.2% pentru fiecare 100 litri volum de apă în puţ şi lăsaţi-o cât mai mult timp posibil. Spălaţi până când concentraţia de clor rămasă este de <0.5mg/l.
Eşantionare: Eşantionaţi pentru indicatori (dovezi de agenţi patogeni). Dacă este posibil obţineţi două rezultate satisfăcătoare de la înainte de distribuţia apei către consumatori.
|
Recuperarea instalaţiilor de tratare a apei
|
Folosiţi personal calificat şi experimentat (dacă este posibil, cu cunoştinţe legate de WTW respectiv).
Priorităţile de repunere în funcţiune trebuie să fie următoarele (efectuaţi-le pe toate înainte de distribuirea apei către consumatori):
-
Asiguraţi protecţia maximă posibilă a sursei
-
Repuneţi în funcţiune tratamentul fizic
-
Repuneţi în funcţiune procesul de dezinfecţie
-
Repuneţi în funcţiune procesele de tratare chimică
-
Repuneţi în funcţiune procesele non-critice (pe termen scurt) de tratare
Urmaţi procedeul de mai sus:
Evaluare / reabilitare / testare / dezinfectare / eşantionare.
|
Recuperarea sistemelor de distribuţie de mici dimensiuni
|
Urmaţi principiile din nota tehnică a OMS:
|
8.3.3 Dezinfectarea şi repornirea reţelelor casnice (racordurile locuinţelor şi clădirilor publice) -
Alimentarea trebuie să prioritizeze locaţiile în care consumatorii vulnerabili pot utiliza apa (de ex. spitale, centre de asistenţă de sănătate etc.), şi clădirile publice pentru a asigura reducerea riscurilor la care este supusă populaţia. Remedierea reţelelor casnice este mai complexă.
-
Aceasta poate necesita utilizarea forţei de muncă dedicate, cu cunoştinţe în instalaţii sanitare casnice, care să lucreze împreună cu populaţia zonei afectate la evaluarea riscurilor şi la implementarea măsurilor pentru remedierea reţelelor casnice.
-
Strategiile de remediere şi recuperare a instalaţiilor din locuinţe trebuie bazate pe evaluarea riscurilor privind contaminările ce pot fi apărut în timpul fenomenului extrem. Atunci când există riscul de contaminare chimică, în funcţie de substanţa chimică respectivă, sistemele casnice de apă pot fi remediate printr-o simplă clătire şi apoi eşantionare (pentru a confirma calitatea apei), deşi poate fi necesară chiar înlocuirea ţevilor interioare (în special dacă sunt din plastic). Furnizorii de apă trebuie să colaboreze atât cu proprietarul locuinţei cât şi cu specialişti în sănătate care cunosc profilul toxicologic uman al substanţei implicate pentru a determina strategia de remediere adecvată.
-
Atunci când la evaluarea riscului se descoperă potenţialul de contaminare cu agenţi patogeni, atunci şi sistemul casnic trebuie dezinfectat. Cel mai eficient mod de a realiza acest lucru este locaţie cu locaţie, fără a permite consumul pentru o anumită perioadă, introducerea unei soluţii concentrate de clor în ţevile de distribuţie (de ex. la intrarea în contor sau în rezervor), lăsarea soluţiei să acţioneze timp de câteva ore (în general clor 2.0mg/l timp de opt ore) şi apoi clătirea sistemului până se obţine valoarea recomandată pentru clorul rezidual (în general 0.2 – 0.5 mg/l).
-
Dacă se suspectează contaminarea chimică, atunci remedierea se va efectua în funcţie de natura contaminantului, putând varia de la simpla clătire a reţelei, tratarea cu substanţe chimice specifice (şi apoi clătire) până la înlocuirea ţevilor reţelei casnice.
Studiu de caz Regatul Unit vara 2007 inundaţie
FENOMEN METEOROLOGIC:
Cel mai ploios sezon Mai – Iulie în istoria documentată (250 ani)
de 4 ori valoarea medie a precipitaţiilor
Precipitaţiile aferente unei luni căzute în 24 ore
EFECTE
13 decese
Defecţiuni majore ale principalelor servicii de utilităţi
>50,000 locuinţe inundate
Daune de câteva miliarde £
Sistemele de canalizare suprasolicitate în multe zone
300 instalaţii de tratare a canalizării inundate
6 staţii de tratare a apei închise
Mythe WTW (Gloucestershire) închisă datorită inundaţiilor
340,000 consumatori fără alimentare cu apă curentă
APROVIZIONAREA DE URGENŢĂ şi RECUPERARE
Provizii alternative oferite cu autocisterna, rezervoare temporare şi apă îmbuteliată
Recuperarea completă a sistemului de aprovizionare a durat 16 zile
O combinaţie de ploi torenţiale urmate de o lungă perioadă umedă a genera inundaţii fără precedent în anumite părţi ale Angliei şi Ţării Galilor în Iunie şi Iulie 2007. Aceasta a provocat deteriorări majore ale serviciilor esenţiale – transport, electricitate, alimentarea cu apă şi canalizare. Nivelul apelor a depăşit cu mult toate nivelele anterioare şi în multe cazuri au depăşit nivelele prognozate.
Peste 300 de staţii de tratare a canalizării au fost inundate, iar 6 staţii de tratare a apei au fost închise datorită inundaţiilor, inclusiv Mythe WTW care reprezintă singura sursă de alimentare cu apă curentă pentru 340.000 consumatori din Gloucestershire. Provizii alternative au fost oferite cu autocisterna, rezervoare temporare şi apă îmbuteliată. Recuperarea completă a sistemului de aprovizionare cu apă curentă a durat 16 zile.
Deşi nu au fost raportate efecte directe asupra sănătăţii ca rezultat al aprovizionării cu apă, a fost demonstrată importanţa unei abordări holistice (printr-un plan pentru siguranţa apei) pentru gestionarea riscurilor în întreg sistemul de alimentare cu apă. Planurile existente de închidere a WTW în timpul inundaţiilor au contribuit la recuperarea WTW; iar reglementările pentru prevenirea contaminării majore a reţelelor de apă depresurizate au fost eficiente în prevenirea riscurilor asupra consumatorilor la reluarea activităţii sistemului de alimentare.
Totuşi, reluarea alimentării cu apă curentă a fost întârziată de lipsa de înţelegere a rolului şi responsabilităţilor furnizorilor de apă de către alte autorităţi care au reacţionat la incident. În plus, consumatorilor le-au fost oferite iniţial informaţii false legate de consumul de apă din cauza lipsei de înţelegere a managementului riscului în operaţiunile de alimentare cu apă.
Cunoaşterea şi înţelegerea rolului şi responsabilităţilor organizaţiilor iese în evidenţă ca o lecţie importantă ce trebuie învăţată din acest incident. Deşi în zonă exista un plan pentru inundaţii, evenimentele din vara anului 2007 au fost mai puternice decât planificase furnizorul de apă. De asemenea nevoia de a reanaliza evaluarea vulnerabilităţii pentru a lua în calcul evenimentele mai grave extreme de iese în evidenţă ca o lecţie de învăţat.
Sumar -
Schimbarea climatică poate afecta disponibilitatea şi calitatea apei brute, care la rândul său poate afecta eficienţa proceselor de tratare a apei potabile şi stabilitatea apei potabile în timpul distribuţiei. Ploile torenţiale tot mai frecvente pot conduce la o creştere a turbidităţii apelor de suprafaţă şi la creşterea concentraţiei de agenţi patogeni (şi a indicatorilor lor). Astfel vor creşte problemele cu care se confruntă sistemele de tratare a apei, în special în cazul apelor de suprafaţă. Schimbările suferite de regimul de ploi pot cauza perioade secetoase mai frecvente sau mai intense. Astfel, se va înregistra o scădere a resurselor disponibile dar şi creşterea şanselor de contaminare a lor.
-
Furnizorii de apă se pot adapta în vederea pregătirii pentru fenomenele meteorologice extreme astfel încât să minimalizeze impactul acestor evenimente asupra consumatorilor, ca de ex. prin îmbunătăţirea stabilităţii şi interconectivităţii surselor, prin evaluarea în avans a riscurilor la care sunt supuse sistemele de alimentare şi tratare, şi unde este posibil implementarea unor măsuri de control pentru minimalizarea acestor riscuri. Pe lângă acţiunile recuperatorii deja menţionate în tabelul XX de mai sus, acţiunile vizând minimalizarea impactului în timpul unui eveniment extrem se vor concentra pe:
-
Reevaluarea analizei vulnerabilităţii
-
A nu se baza pe trecut, prognozele au fost întocmite pe termen scurt
-
Planificarea unor evenimente mai ample – reformularea premiselor
-
Nivelele precipitaţiilor, nivelele inundaţiilor, deteriorarea calităţii apei brute
-
Evaluarea riscurilor locale şi existenţa unui plan
-
Evaluarea riscurilor şi a măsurilor de ameliorare, de ex. accesul la rezervoarele de serviciu
-
Controlul pentru prevenirea contaminării prin „flux de retur”
-
Evaluarea în avans a riscurilor în şi dinspre clădiri,
-
Cunoaşterea comportamentului uman în situaţii de urgenţă,
-
Pregătirea unor informaţii şi recomandări clare
Dostları ilə paylaş: |
