Înainte şi în timpul evenimentelor, strategiile şi instrumentele de comunicare trebuie testate practic şi monitorizate, iar după eveniment trebuie să se întocmească o evaluare a rezultatelor lor. Evaluarea post-eveniment este esenţială pentru determinarea valorii şi eficienţei activităţii, şi de asemenea a bugetului alocat pentru implementare. Este important să se cunoască schimbările realizate cu ajutorul comunicării: nivelul de cunoştinţe al audienţei vizate; acţiunile întreprinse înainte / după fenomenele meteorologice extreme şi deficienţele de comunicare care pot fi evitate. De asemenea, rezultatele evaluării reprezintă o sursă de informare pentru managerii de risc, factorii de decizie şi public. Este imperativ ca după evenimente să se înveţe anumite lecţii, ce nu a mers bine şi ce trebuie îmbunătăţit, şi acestea să fie avute în vedere la planificarea evenimentului următor.
Când situaţia de criză ia sfârşit, trebuie să se evalueze şi documenteze performanţele planului de comunicare. Obiectivul acestor măsurători este obţinerea de informaţii, astfel încât să pot fi aduse îmbunătăţiri pentru controlul crizei.
5. VULNERABILITATEA ZONELOR DE COASTĂ ŞI A APELOR PENTRU SCĂLDAT ÎN CAZUL FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME
INTRODUCERE
Zonele de coastă reprezintă sisteme unice, cu resurse ecologice, culturale şi economice de neînlocuit. Ele concentrează populaţia, activităţile economice şi resursele naturale într-un mediu complex şi fragil care cuprinde seturi interdependente de subsisteme într-un spaţiu fizic limitat. În ultimele decenii, combinaţia factorilor de stres umani şi naturali au ameninţat integritatea ecologică şi bunăstarea socio-economică a zonelor de coastă (Ledoux and Turner 2002; Sarda 2005; Jickells 2005; Nicholls 2004). În plus, efectele prognozate ale schimbării climei globale, inclusiv ale variaţiilor în frecvenţa şi intensitatea fenomenelor meteorologice extreme vor impune provocări tot mai mari managementului pe termen mediu şi lung al zonelor de coastă.
Sistemele de mediu şi socio-economice vulnerabile din zonele de coastă includ piscicultură, turism şi agricultură, resurse de apă sărată şi dulce, şi infrastructuri vitale de transport şi asistenţă medicală - poduri, drumuri, spitale – şi facilităţi energetice împreună cu sistemele municipale de apă şi canalizare.
Încălzirea globală şi fenomenele meteorologice extreme pot afecta nu numai biodiversitatea pisciculturii maritime, ci şi managementul pescuitului (de ex. transport, marketing, siguranţa ocupaţională), alimentele marine şi siguranţa apei pentru scăldat. Perioadele secetoase intense pot limita disponibilitatea resurselor de apă subterană şi de suprafaţă, ca şi calitatea acestora (concentraţia de contaminanţi), cu consecinţe inclusiv asupra aprovizionării cu apă pentru agricultură şi producţia de energie.
În final, ploile şi furtunile extreme pot genera scurgeri, revărsări de râuri, eroziune accentuată şi inundaţii, mobilizarea contaminaţilor chimici şi biologici. Combinaţia dintre creşterea nivelului mării şi furtunile de coastă tot mai intense poate creşte salinizarea rezervelor de apă, inclusiv a acviferelor. În final, utilităţile de decontaminare (de ex. staţiile de epurare a apelor uzate), care sunt elemente vitale pentru sănătatea populaţiei şi mediului în condiţii normale, vor necesita o protecţie sporită şi capacitatea de a rezista condiţiilor fenomenelor meteorologice extreme precum viituri şi valuri mareice provocate de furtuni.
INFILTRAREA APEI SĂRATE ÎN ACVIFERELE UTILIZATE PENTRU OBŢINEREA APEI POTABILE
Schimbarea climatică globală şi fenomenele meteorologice extreme (de ex. furtuni puternice, secete şi inundaţii) vor avea efecte negative asupra cantităţii şi calităţii resurselor de apă (EEA, 2007), amplificând stresul antropic asupra rezervelor subterane şi de suprafaţă de apă (Hiscock and Tanaka, 2006) generat de creşterea populaţiei globale şi a cererii de apă potabilă.
Între resursele de apă, apa subterană reprezintă un element esenţial, în special pentru apa potabilă. De fapt, la nivel global, peste 2 miliarde de oameni depind de apa subterană pentru consumul zilnic (Kemper, 2004).
Din perspectiva calităţii apei, perioadele secetoase extreme pot genera o reducere a capacităţii de diluare şi o creştere a concentraţiei de contaminanţi în acvifere, în special în cele deschise. În termeni cantitativi, reducerea capacităţii de regenerare a acviferelor în timpul perioadelor secetoase şi creşterea nivelului de evaporare a apei din cauza temperaturilor ridicate pot reprezenta factori de stres suplimentari care reduc nivelele apei subterane.
În special în zonele de coastă în care presiunea cererii de apă potabilă este foarte ridicată datorită populaţiei10, agriculturii şi turismului, potenţialele consecinţe ale fenomenelor meteorologice extreme asupra acviferelor sunt agravate de infiltrarea apei de mare în acviferele de apă dulce.
Valurile mareice provocate de furtuni combinate cu nivelul în creştere al mării pot genera o creştere a intensităţii eroziunii costale, sporind astfel nivelul de infiltrare al apei sărate în resursele de apă dulce din zona coastei (http://www.ozcoasts.org.au/ indicators/saline_intrusion.jsp).
Acviferele de apă dulce din zona coastei reprezintă resurse strategice care furnizează apă pentru multe utilizări, precum apa urbană, apa domestică, irigarea culturilor şi procese industriale. Astfel, pe lângă fenomenele meteorologice extreme şi creşterea nivelului mării, infiltrarea apei de mare în apa subterană poate fi accentuată de supra-exploatarea din partea populaţiei.
În general este suficientă o contaminare a apei dulci cu numai 5% pentru a împiedica mai multe utilizări printre care alimentarea cu apă potabilă, irigarea culturilor, parcurilor şi grădinilor şi pentru a ameninţa ecosistemele dependente de apa subterană (http://www.connectedwaters.unsw.edu.au/resources/articles/coastal_aquifers.html). Corespunzător, prevenirea infiltrării apei de mare în acviferele de coastă reprezintă o provocare esenţială nu numai pentru menţinerea unei calităţi corespunzătoare pentru consum uman, ci şi pentru a permite şi alte posibile utilizări ale resurselor subterane de apă, în special în condiţiile schimbărilor climatice şi fenomenelor meteorologice extreme prognozate.
La nivel internaţional şi european, sunt utilizate standarde pentru calitatea apei, pentru a proteja populaţia împotriva efectelor adverse asupra sănătăţii a contaminării apei potabile cu apă sărată. Valurile limită pentru sulfat / clorură / conductivitate sunt utile pentru a estima infiltrarea apei de mare şi a sărurilor ce nu provin din apa de mare în apele subterane (Directiva EU pentru ape subterane, 2006/118/EC). Directiva Apei Potabile (Drinking Water Directive DWD, 98/83/EC) stabileşte o limită de salinitate măsurată ca şi conductivitate, egală cu 2500 μS/cm.
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS, 2006) nu a fost propusă nicio valoare limită (bazată pe considerente de sănătate) pentru clorură în apa potabilă (o valoare de peste 250 mg / litru poate schimba gustul apei). În ceea ce priveşte sulfatul, OMS (2006) a afirmat că ingerarea medie zilnică de sulfat din apa potabilă, aer şi alimente este de aproximativ 500 mg, alimentele reprezentând principala sursă. Datele existente nu identifică un nivel de sulfat în apa potabilă care poate genera efecte negative asupra sănătăţii umane. Totuşi, datorită efectelor gastrointestinale generate de ingerarea apei potabile cu mari concentraţii de sulfat, se recomandă ca autorităţile din domeniul sănătăţii să fie informate cu privire la sursele de ap potabilă care conţin concentraţii de sulfat de peste 500 mg / litru.
Sunt de asemenea disponibile standarde calitative importante care stabilesc calitatea apei subterane adecvată pentru irigarea şi protecţia plantelor împotriva contaminării cu apă sărată. Conform Camberato (2001)11 apa pentru irigat este clasificată în patru categorii pe baza pericolului de salinitate, care vizează potenţialul de risc pentru plante şi managementul măsurilor necesare pentru utilizarea apei în scopul irigării (Tabelul XX).
Tabelul XX. Clasificarea apei saline pentru irigare conform laboratorului USDA (United States Department of Agriculture – Ministerul Agriculturii din Statele Unite), pe baza nivelului de salinitate, a potenţialelor efecte negative asupra plantelor, şi a managementului măsurilor corespunzătoare.
Potenţiale efecte negative şi managementul măsurilor corespunzătoare
µS/cm
(ppm)
Redusă
< 250
< 150
pericol redus de salinitate; în general nu reprezintă o problemă; nu sunt necesare măsuri suplimentare.
Medie
250 - 750
150 - 500
Pot apare efecte negative asupra plantelor sensibile la sare. Pot fi necesare spălări ocazionale cu apă cu salinitate redusă.
Ridicată
750 - 2500
500 - 1500
Efecte negative asupra plantelor cu o toleranţă redusă la salinitate. Creşterea şi calitatea plantelor trebuie îmbunătăţite cu irigare în exces cu apă pentru spălare, şi / sau utilizarea periodică a apei cu salinitate redusă şi asigurarea unui drenaj eficient.
Foarte ridicată
> 2500
> 1500
Pot apare efecte negative asupra plantelor cu o toleranţă ridicară la salinitate. Se poate utiliza ca sursă de irigare pentru plantele rezistente, cu un drenaj eficient, cu irigare în exces cu apă pentru spălare, şi / sau utilizarea periodică a apei cu salinitate redusă.
Pe lângă standardele pentru calitatea apei, sunt necesare sisteme de monitorizare a apei subterane în special în zonele de coastă unde este necesar să se verifice contaminarea cu apă sărată, şi unde implementarea programelor de monitorizare pentru protejarea calităţii apei potabile reprezintă o sarcină importantă. Utilizarea unor reţele de monitorizare corespunzător proiectate poate contribui la optimizarea numărului de puncte de eşantionare, la selectarea momentului şi poziţiei de eşantionare şi la construirea unei reţele eficiente şi optimizate de eşantionare (Marangani, 2008). Un alt instrument care ajută managerii să detecteze infiltraţiile apei sărate şi să monitorizeze viitoarele contaminări ale acviferelor de coastă este aplicarea parametrilor integraţi.
Conform Edet and Okerekean (2001), monitorizarea trebuie să se bazeze pe Indicele de Evaluare (Assessment Index - AI) considerând următorii parametri pentru infiltrarea apei sărate: Total Solide Dizolvate (Total Dissolved Solids - TDS), Densitate (Density - D), Sodiu (Na), Clorură (Cl) şi raportul Br/Cl. În plus, pentru a caracteriza complexitatea procesului de salinizare şi procesul evolutiv al apei subterane, şi pentru a determina dimensiunea spaţială a contaminării cu apă sărată, Di Sipio et al. (2006) a propus utilizarea unor analize geochimice şi izotopice asociate cu informaţiile legate de conductivitatea electrică.
În general, programele de analiză de hidro-geologică pentru evaluarea procesului de infiltrare a apei sărate necesită utilizarea unor puţuri şi piezometre dedicate de monitorizare, colectarea eşantioanelor de apă şi teste ale performanţei acviferului / testarea apei. Utilizarea puţurilor de monitorizare la adâncimi multiple inclusiv a mai multor piezometre instalate la adâncimi diferite poate contribui la monitorizarea nivelelor apelor subterane şi a calităţii apei, şi la determinarea dacă gradientul hidraulic este stabilit dinspre coastă spre puţurile de pompare, indicând o posibilă infiltrare a apei sărate (Wesley and Crawford, 2008).
Pentru a evalua potenţialele impacturi şi riscuri ale infiltrării apei de mare în sistemele acvifere de coastă şi pentru a implementa sistemele de monitorizare şi măsurile adaptive corespunzătoare, în special în timpul fenomenelor meteorologice extreme, este esenţial să se caracterizeze atât expunerea la factori climatici cât şi sensibilitatea resurselor de apă subterană la variaţiile climatice şi la fenomene meteorologice extreme (A se vedea şi capitolul 3).
O cunoaştere aprofundată a naturii variaţiilor climatice în spaţiu şi timp este esenţială pentru caracterizarea expunerii şi astfel a factorilor climatici de stres care afectează un sistem. Combinarea modelelor hidrologice şi hidro-geologice cu modelele climatice oferă posibilitatea de ajustare a modelului climatic global (GCM) şi de a include reprezentări îmbunătăţite ale proceselor hidrologice. În plus, combinarea tehnicilor statistice cu modelele regionale pot fi utilizate pentru a particulariza modelele climatice şi pentru a simula fenomene meteorologice extreme şi variaţii climatice viitoare. Corespunzător, modelele hidrologice regional integrate cu modele climatice şi statistice permit analizarea echilibrului apei subterane din acvifer şi simularea infiltrării apei de mare în scenariile prezente şi viitoare ale schimbărilor climatice. În final, împreună cu sistemul integrat de modelare, abordările empirice precum „abordarea analogică” oferă informaţii mai specifice decât cele furnizate de GCM. Reconstruind climatele trecute (respectiv temperatura şi precipitaţiile) într-o zonă dată, aceste abordări pot fi utilizate pentru a construi scenarii viitoare prin analogie. (Dragoni and Sukhija, 2008).
