Zalán tibor cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare
Yüklə 143,54 Kb.
|
|
ZALÁN TIBOR Cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare În bisericile întunecoase împuţite ale Asiei unde liliecii se-aşază pe inima aurită a lui Isus în bisericile cu turle peste turle unde ard lunile negre şi se prăbuşesc geamurile cu vitralii în bisericile necruţător mântuite cu icoane unde pitacii zornăie ca nişte cătuşe în pumnul cerşetorilor în bisericile cu pereţii-mproşcaţi de sânge de-o tăcere mortală unde sfinţii tropăie în cizme de pâslă – – – – – – – – – – mă văicăresc îmbătat cu mied că nu mi-au mai rămas bani de-o chitară ieftină
şi-mi pare rău că mi-a putrezit şi ultima filă albă
Taică-meu care dă la sapă îşi împinge roaba asudată pe sfoara de mătase galbenă întinsă în cupolă şi fâlfâitul de-aripi al bunică-mii îmi zboară şapca din cap trântind-o de perete Biata bătrână s-a speriat de frig şi a sărit pe-o frânghie ce mormăie
Mi-e frig da’ nu-i nimic încep să prind crustă mi-am tapetat cu versurile lui Luis Ayala camera în care ploşniţele emigrante au încheiat o alianţă militară în stomacul unui vierme de fier ne-am apropiat pe sub pământ de şedinţa latino-americană
n-o ştiu
eram singurul blond între ei
m-au înţeles şi mi-au pus în braţe nişte nori smiorcăiţi să-i îngrijesc MIRA AQUI omul blond care n-are bani de chitară-i orfan şade în colţ şi fredonează lacrimi cu pâine pâine cu lacrimi şi dama de-acasă i-o trosnesc craii asta fredona omul blond în colţ de biserică îşi îngroapă faţa în poala Mariei şi-i este frig nu îndrăzneşte să tutuiască trecerea timpului de douăzeci şi trei de ani îi creşte părul pe piept trebuie alese mărgelele de sticlă dintre porumbei vine zăpada mi-a căzut tocul cizmei se cască precum un crap gras sub fustele în flăcări ale femeilor nesatisfăcute
cu 6563 de dioptrii este verde şi neagră şi paşte pleacă şi zăpada Trebuie şters sângele de pe uşa mea şi-au tăiat reciproc urechile nişte boxeri beţivi cu mănuşi rupte ieri sau cam aşa ceva Şi-n iad e trădată NAŢIUNEA MAGHIARĂ am ci-tit şi grăsimea stratului de ozon al pământului am încercat s-o stabilesc proporţional cu pielea rinocerilor miopi tot în biserică şi evident nu demult OTT-ó ziaristul din Kecskemét traversează în fugă baia goală acum şaptezeci şi cinci de ani s-a născut Kassák Lajos cu care n-am nicio treabă sunt pure abordări empirice sunt posibile pe-un disc de Mahler călăreşte pe lângă mine prietenul meu am băut tot ceaiul împreună şi am aprins o cameră subînchiriată când
şi-a procurat o iubită pe acoperişuri picura ploaia ca ciupită de boala somnului O O-ul e caraghios mi-a zis nici n-a observat capcanele ce sâsâiau care se căţărau de jur împrejur ca muştele ce se strâng la mierea picurată pe masă Din ochii mei beţi roiesc fluturii de noapte versurile libere ar trebui să mi le binecuvântezi Gabriel García începe
ALAIUL loveşte pătratele de marmură roşie psalmul cu-aripi de metal de-un chintal Sub cupolă îşi flutură coada roşie bunica poeţilor păsării Phoenix „pe lume totu-i schimbător” scria autorul unuia dintre poemele mele pe urmă de ruşine şi-a dat foc din cenuşa lui au răsărit păsări-urzică furioase
Şi-a pus şi el pe liber inima multă vreme n-am îndrăznit să merg pe pod până la capăt mi-era teamă să nu se destrame Structurile Gramaticale Eterne
se rotesc sunt a XXXIV-a planetă din Sistemul Solar ! locurile rămase libere Mendeleev! trimit la grijile lui legate de încălzire pânza TIMPULUI
cu numărul 67 seria BRL şi-n braţele cusătoreselor se umple cu magmă pumnul meu nerăbdător vrei să fii un trandafir tomnatic sau un căluţ galben m-a întrebat metacarpul bolnav de stomac al episcopului când a trebuit să i-l sărut la şase ani dar am trecut peste toate toate TOATE şi fără femeie dorm până după-amiază la cinci şi dacă nu mă deranjează ploşniţele cânt cântece maghiare şi cântece maghiare trebuie să atingi umorul
UMORUL
deşi nu sunt vegetarian el a plătit berile ce-au prins un gust amar în gurile noastre Marea Generaţie alunecă pe cur la vale şi încotro – la intrare am furat o lumânare de-nmormântare
şi trupul de sugar i l-a năpădit sângele Eşti un bărbat formidabil : mi-a sâsâit cactusul ameţelii când pe ţărâna potecii a adormit crocodilul e-adânc Nilul care Nil
care Nil e-un nil adânc aş dori să mă cer până la closet dar cârpa de duşumele uitată în receptorul telefonului mă-mpiedică să descopăr America ca prim pas şi ca pas de-al doilea şi ca al doilea pas să-i recunosc în primul
a trebuit să reflectez asupra acestei chestiuni am aşezat aşadar lumea pe fundamente logice în sinea mea !! SĂ ÎNFIINŢĂM FABRICI DE CHITARE!! – !! am răcnit eu când iubirea a căzut pe spate pe pietre şi fecioara palidă uscăţivă a dat în diaree pe scara rulantă a metroului
pârâie
atât cât atât ar trebui împotriva lui Timpul dospeşte burta munţilor dau în ea picioare însângerate în vagine sărutate să ne implorăm ÎNAPOI
ajungem acasă şi ne culcăm lângă iubitele noastre ca ucigaşii în locul inimii noastre cosoarele pescarilor greci ! lasă-mă i-a şoptit unei arhitrave de când cu amestecul de persoane mă delectez cu versuri moderne şi dacă mă împreunez cu femeia pe care-o iubesc dau drumul parâmelor şi la persoana întâi singular mă cer afară la toaletă până ce cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon descoperă America America o descoperă cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon până mă cer afară la toaletă la singulara persoană întâi şi parâmelor drumul le dau îmi place cu femeia mă-mpreunez şi dacă cu moderne versuri mă delectez cu-al persoanelor amestec de când arhitravei înţelegătoare i-a şoptit lasă-mă iii
DAR istoria nu-i bucătăria dietetică a bolnavilor de stomac o să vomit această epocă şopti trist acuzatul de mai târziu I. Cristos
asta-mi aduce aminte e frig aici O să mă-nfofolesc mai bine cu lumea trecerea timpului totuşi mă tutuieşte trecerea timpului Pe masa rotundă a regelui Arthur
gemete roşii pesemne atunci
prea
Cu Viaceslav Kuprianov îl înjuram în japoneză pe Evtuşenko şi pe Voznesenski
Dar apele au restituit nopţii lotuşii Au montat trei aparate de ascultare ca să m-asculte şi sus clopotele tăcute se h ă
ŢÂ am făcut armata dacă mi se cer documente arată-le animakino-ul tău de mituhai am înfulecat o carte de la bibliotecă cu limba coclită şi-n Grecia am priceput că cinstirea poeţilor maghiari e supremă de-atunci la crâşma catedra de Pace am ţinut prelegeri fără apă totuşi aprind lumânarea un bărbos bombăne un Tatăl Nostru cuman pentru mine îmi plac
oamenii palizi eu mă înroşesc întruna mi-e doar în ochi a urmat MUTAREA cu CALUL şi totuşi parcă
deşi e
a ş mă vând zorilor cu un formalism îndrăzneţ ce gen literar
care n-are voie să recomande această poezie tot timpul e-n camera lui unul din cei care sunt pălmuiţi la colţ la modul futuristic Ei linişte Pe liniile unduitoare se-mprăştie boabele de struguri SĂ SUFERIM PENTRU MINUNEA FECIOAREI MARIA Păcat că sunt necredincios şi că am mutra amară şi mă citesc de la coadă la cap ca un ziar japonez ( )* important e că pelicanii au ajuns la ţărm şi cine-a fost dat jos din ştreang a zâmbit fericit mi-am vândut o cămaşă neagră mi-au rămas două nasturii cusuţi pe piele îmi zornăie la amiază
Poetissa strânse portocala între picioare poarta bisericii s-a trântit pe dată
mâna unor oameni necinstiţi a murdărit gâtul lebedelor de-aceea am înmuiat lumina în pălărie oi fi tras un chintal jumate cu nervii încărcaţi de groază (tre’
povestesc tre’ să povestesc1) iar se-nmulţesc morţii pică din degetul Timpului verzi ca boabele de mazăre iată şi Dirigintele îi învaţă pe îngeri să călărească latineşte KISZI MATA face negoţ cu blugi pe Rue de Lévis la numărul 92 lucrurile vraişte aparent aşa cum liliacul se-avântă înapoi în soare am înţeles conexiunile dar sensul se deschide doar în conexiuni inverse au venit sărmanii oameni îşi cărau fericirea însetată în cutia maşinii de tricotat mi-au băut sudoarea din palme a prins să strălucească uraniul în oasele noastre şi şarpele mulţimii mi-a mursecat coada Am încercat desigur şi cu poezia autoreferenţială dar la chemare n-aţi ieşit în faţă DUMNEAVOASTRĂ
v-au cosit însă cu totul au strigat epigonul deşi din sângele meu erau coapte pogacele oraşului totuna-i Homo Sapiens fossilis spaţiul euclidian tridimensional nu poate fi demonstrat în cazul generalizării domnul eN eL trece în grădinUgaria tre’ să-mi formez un sistem independent
şi-atunci a urmat MUTAREA cu NEBUNUL calul magnetic al trecutului a atras toate cuiele din cruce a trebuit deplâns Isus C. care s-a prăvălit cu braţele deschise
fiindcă la etajul 9 a revenit durerea surcele de argint la locul faptei un lanţ de argint tot m-a ajuns din urmă o scrisoare i-a pus frâu creierului meu mă iubesc mulţi aici la noi »:!?...” ”...?!:« aşa mă-ndemna Cavalerul Ferigii şi îmi bea vinul dar se gândea la szeged şi din ochi i s-a rostogolit ?atunci ne-a restituit noapte apelor? asta am vrut să simt în biserică însă doar deşi şi totuşi precum cu toate astea Se pregăteşte în mine Opus No. 2. e important totuşi o carte nu poate avea totuşi titlul Fouché la M la luna plină iar am avut febră de parcă aş avea vreo treabă cu cineva am ascultat zorii cu zăngănitul greu al motoarelor m-a vârât pe fereastra femeii divorţate
totu-i din cauza fariseului bărbos care m-a umilit pe tema Femeii şi-a Bărbatului pot fi umilit cu-atâta uşurinţă de când ştiu că pot fi umilit cu-atâta uşurinţă aşa cum pe pereţii unei camere foarte burgheze bărboasă
Yüklə 143,54 Kb. Dostları ilə paylaş:
|