Zalán tibor cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare



Yüklə 143,54 Kb.
səhifə2/2
tarix03.01.2022
ölçüsü143,54 Kb.
#48440
1   2
răzbate freamătul mării până la poet chiar şi-ntre patru pereţi

şi totuşi brazii se-mbracă în medici chirurgi

bolnavul e-acoperit de-un strat de zăpadă mortuară din cap până-n picioare

să credem ! în reuşita operaţiei

au mai rămas doar treizeci şi nouă de zile

şopteşte


complexul Croitorul mare al stejarului se-nfoaie la culme
a cui e lupta asta

?

A cui e lupta asta!



? am strigat

pătrunzând cu curaj în tranşeele auriu-albastre ale bufniţelor

ce clipeau ipocrite

căci ştiu de mult cât valorez

şi cu fiecare ocazie calc în picioare ochii de sticlă ai criticilor

deşi există şi critici cu ochi de oameni

dar ei au trupul de sticlă

de-aia râd de ei coţofenele

îngenunchez şi scot din buzunar pe ZS sobolul

mijeşte ochii mărunt

mi-e frică de el astfel îl surprinde ne-

murirea


e posibil fireşte e posibil ca

urzicile să crească mai înalte decât orice plop

cocorii-mbătaţi de puterea lor înalţă-n tării fulgi de zăpadă
e-adevărat ce s-a spus despre mine pe coridorul închisorii

fiindcă liliecii s-au aşezat din nou pe inimile căluţilor de lemn


şi încă nu se terminase

VAI


nu se terminase

VAI


nu se terminase nicicum nu se ter

..................................................atunci

m-am apropiat beat de altar şi mi-am dezlegat bunica

dintre păpădii s-au înălţat vulturii cu izmene albastre

CEBINECEBINECEBINE

gâfâia Hartumartu Utramutrah

antropologul

aveam în mână un glonţ


şi nu mi l-ai observat pe niciun aeroport
Hf3 am semnalat de la început cu modestie
deşi la rând venea MUTAREA cu REGINA
rteo a8’int 5a3be na
l’pn- arob yket9 rt v

ns l-t nse üd nig

zk a na o gla n2y

/câte două-trei litere amestecate de dragul vicleniei

şi să sperăm că paranteza nu se mai închide

deasupra mea

se-nvârtesc panglicile şi-n spatele munţilor plânge

iubita mea

lacrimile-i calde lovesc lumina

capul meu clincheteşte ca argintul bătut de lacrimile ei


am traversat canalele cu gheaţă roşie ale abatoarelor

telefonul

continuă să nu sune

Totalitatea relaţiilor sociale creează fireşte


revistele

acolo unde au curaj şi cu poemele lungi

chinuie greaţa în burta vaporului


degeaba şi lui Che Guevara îi sună ceasul dacă

o să plec în Bolivia or să lichideze locanta cu orchestră

SIFONUL provoacă impotenţa sSSSSSSSSSSSSs

da’ de unde şi da’ de unde

taică-meu bea vin întruna

de când s-a intoxicat poartă şapcă pe cap

ÎNAINTE! dau racii semnalul

deşi se spune că şi semnificatul poate fi în vreun fel

am avut grijă să nu deranjăm pe câmpurile conotative

vitele de tinichea ce păşteau în pace

am îngenuncheat în faţa celor treisprezece garoafe

şi lui Soma tot i-a tras un şut în fund terenul de fotbal

a icnit în gura mare

şi Putyi şi-a conectat stomacul la rückwärts

până mi-am venit în fire şi m-am dezmeticit
pe Fernandel l-au săltat

?

Iuda e un domn pe lângă Pimpinella


30 de arginţi sunt totuşi 30 de arginţi şi

În Corint am ştiut deja c-o să avem necazuri


seismografele şi modificarea florei şi-a faunei din golf

în crângul de măslini şarpele boa s-a proptit în coadă


n-am scris impresii de călătorie dar mi-am numărat

firele de păr căzute

multe zău că multe poate chiar şi mai multe

la pian


cânta un om în salopetă care-şi freca mâinile

am înţeles ceea ce

fireşte că ştiam ceea ce

fireşte că ştiam ceea ce am înţeles


fireşte că ştiam că ceea ce am înţeles n-o să uit niciodată

de dorinţă s-a îmbujorat basmaua Veronikăi

calul olog a traversat şchiopătând sălile Palatului Congresului
la înmormântarea soldatului MZ nu s-au tras salve de onoare

însă am plecat de la locul faptei cu o acceleraţie s/t2


încet-încet nici cuvintele de legătură în cazul turnúrilor
ca la întâlnirea a două proiectile
identitatea unui al treilea mort şi chipul desfigurat

evident


ceasurile oprite în vid au rămas în urma zorilor

de-aceea a rămas însărcinată Ea

((continuăm)

(continuăm dar nu foarte tare))


de-atunci acopăr găleţile

şi cu prezervative KING

uneori şi cu TIGER

dar cele mai bune sunt cele lubrefiate


sensul s-a rostogolit pe panta sunetelor
efectul dă naştere propriilor cauze
încă de la Londra s-a rupt ceva în mine

cocorii au venit şi mi-au demascat inocenţa

şi iar m-am pornit la drum peste ape

miazrzödnidnulminehláziazrzödn

zksáaflömnehlázkidnulmksáaflö
îi plictiseam pe zei cu rugăciuni nenumărate

să dăinuim

şi-am dăinuit

şi nimeni nu s-a bucurat

când am plâns în hohote unii între picioarele celorlalţi

sub lunile pline înfoiate

pe pereţii interiori ai ţestelor noastre atârnau ciorchini de gângănii

din cauza bolilor noastre s-au băşicat trupurile de fier

şi multe altele atunci

iar din cauza asta

calul s-a prăbuşit în grădina cu flori

încordează-te

pune-l pe picioare

fotoliul l-au uitat la orizont

încă

şi de crăciun



a venit ambulanţa

ŞI

a plecat ambulanţa



factorii-directivă intenţionaţi au rănit obiectele

ceapa-i ceapă şi fără ordine

ştiu asta
dramaturgul şi cameramanul dar poezia-i tot mai necruţătoare cu mine
Kyrie eleison

!My God!
Gospodi pomilui

capul meu era

!DOAMNE DUMNEZEULE ARATĂ-ŢI

mingea cu care se jucau

CHIPUL


mi s-a făcut sete de-atâta sete

pe fiecare stâncă stătea pe jumătate despuiat(ă)

de la blue dolphin şi până-n sparta atraps n-ănâp iş nihplod eulb al ed

LA ÎNCEPUT UN JOC


mi s-a părut

totul


pe urmă

mi-am schimbat părerea

toată lumea mă considera un joc

nu-ncape vorbă

toată lumea

drumurile de ieşire marcate nu duceau nicăieri


am înţeles asta

dar nu puteam s-o şi spun

fiindcă m-au îndopat cu cartofi cu maioneză
! !

în pielea goală


alergam şi sub tălpi

din asfalt a ţâşnit sângele

zilerilor

am scris monodrama în care nu-i vorba despre nimic

şi-aşa-i mai mult

şi cel mai mult

de altfel

fiindcă rozeta gotică şi-a aruncat ţipând

la mine roşul m-am ferit

şi gâfâitul meu

a penetrat himenul pulsatil al contemplaţiei
care aruncă PRIMUL cu piatra în mine am strigat

dar nimeni

n-a aruncat nimic

lătratul cîinilor mi-a alungat din ochi fildeşul


firele electrice se întindeau

trosnea a nopţii delicată şiră-a spinării

deşi era amiază şi Soare

a trebuit să cobor


am atins pământul cu tălpile
am strigat şi-am rupt-o la fugă

– trupşorul sugarului iar l-a năpădit sângele –


fiecare mişcare (.) se pogoară corbii
nu vrem asta NU VREM ASTOI
strigam noi în cor

şi până să-mi dau seama că-s

eu însumi

gerul mi-a tras un picior în gură

nu m-am văicărit

cineva a luat-o până-n prăsele!!! –

vreascul vreascului

când aveam câte un acces îmi acordam mando-

lina

NO a şi cuvântat într-adevăr tirüripapürireáárirumimamamimama



ceva îmi şoptea că nu-i chiar fără noimă
deşi voiam să ajung acasă

cu fiare grele

bâjbâiau sub mutra lunii

! Hei Csill’

abia am reuşit să-mi înăbuş înjurătura
ar trebui să fiu tare

ca locomotivele

cum scrie la carte

cum la CARTE nu scrie

niciodată nimic

nimănui


şi firele se încâlcesc

iar Timpul n-a mai avut un habitus real

perceput ca prezent

nici propria realitate nu ne-o mai puteam înţelege


ne-am întors cu spatele unii la alţii
dârdâiam între coasele Strălucirii
eram filosofi

şi râdeam de chiloţii de nailon ai lui Socrate

veteranii nu vor să se înţelepţească
o scutură de n-o mai încarcă
trăiam în mizerie CUM SĂ NU

mi-au împuşcat nervii unul câte unul

trăgătorii de elită ai desperării

bună treabă pot spune


mi-a rămas suficient sânge pentru cărţile de colorat
atunci a urmat la MUTARE PIONUL
şi n-am mai avut TURN

cu toate astea

din sticla de rom am supt drojdia de

POSIBILITATE

a realizării

BUMM – BUMM s-au descărcat degetele noastre arătătoare


dar vrăbiile de tinichea tot au ajuns

şi-au bombardat Oraşul cu găinaţ

zadarnic

: să ne retragem undeva

au spus doctorii B. GY. care ştiau că nu-s joacă

VIAŢA şi LITERATURA

eu am plecat haihui

am rupt lianele de-un verde crud

ce mi se încolăceau pe gât

leul şi-a frecat mutra de şoldul meu

i-am săpunit-o

arăta ca un pămătuf

A CHELIT

l-au speriat de a chelit

mi s-a făcut silă de pocher

nu-mi intrau niciodată damele

priveam oraşul

ştiam că aici nu se va mai înălţa niciodată


eram nebuni

până la leşin în tot ce făceam

peştii
au furat dintre zidurile cetăţilor noastre

Femeile care ne ţineau

s-au năruit şi ne-am năruit

dar aparenţa istoricităţii n-a indus pe nimeni în eroare

pe spirala crestată cruciş Timpului

pe când în cercuri-cercuri

nici

sus jos


nici

Actorul exasperat


şi-a frecat ceafa

era turbat de cinstit ca un codru de pâine


soarele ne-a sleit de puteri

de urină şi-am leşinat

nu suntem departe de fluviile de bere şoptea el

dar tot n-am ajuns la ele

ne-am frânt mâinile şi-am mâncat supa de fasole

de la cantina săracilor

ne curgea sângele din colţul gurii

strunele firelor de telegraf zbârnâiau ca chitarele


zbârnâiau paralelele strânse în menghina cerului

zbârnâiau leşurile ce se strecurau spre miezul creaţiei


şi lucrurile zbârnâitoare s-au retras

într-o tăcere fantomatică

în spatele tranşeelor stării de veghe
AM ÎNVINS
–.AM ÎN*INS.–
–.A* ÎN*INS.–
! AM ÎN*IN* !
? A* ÎN*IN* ?
: AM ÎN**** :
– A* ÎN**** –

lumea se abţine de la discuţiile poetice

în compartimentul 10 singurătatea a dat buzna-n pantalonii mei

ca iarba


roţile dinţate ale vântului au pus în funcţiune copacii

se cutremură pământul

dar noi câţiva suntem uriaşi

ZALÁN TIBOR

ultimul boxer trimis în ring de MAESTRU

încă se ţine bine şi vă râde în nas


cine-i împotriva lui

pofta să şi-o pună-n cui

pe peretele cu marmeladă păianjenii aleargă speriaţi
loZINCĂ konyZINCĂ pferdZINCĂ horseZINCĂ
iarbăZINCĂ vântZINCĂ pământZINCĂ fierZINCĂ pulZINCĂ

zincăZINCĂ

mai întâi am zărit conturul noilor ţărmuri

apoi maimuţele şi canibalii

apoi ţepele şi menghinele cizmele spaniole
apoi camerele de plumb cleştii înroşiţi în foc funiile
apoi ghilotinele şi scaunele electrice

ştiam


fireşte ştiam

că există şi metode mai fine

pentru descoperirea adevărului obiectiv

Timpul nici în trecut n-a primit un habitus real

referitor la prezent

sufletele mutilate suflate castrate

nu le pot urma secolele ce se târăsc în genunchi

VAI ASTA VAI E DE RÂSUL LUMII

să schimbăm viteza

şi să ne prindem centurile de siguranţă

pe trupurile porumbeilor

care se cutremură

strălucesc

păduchii de rubin ai chinului

şi coboară coboară

în spatele copacilor

Numeam râurile cravatele desfăcute ale Omului-Pământ

fiindcă încă nu ştiam ce-i Râul

şi nu ştiam ce-i Pământul

ştiam doar că-n pământ

locuiesc viermii

şi apele sunt acele cravatei

stârvurile lucios-rigide înecate în apă

s-au aruncat spre noi


până şi pe pământ tremuram de frica viermilor

ne-am întors unii spre ceilalţi

ne era jenă

trăsăturile ni s-au amestecat în chip inextricabil

pe-altar s-au aprins focuri

am răsuflat uşurat căci lumea s-a tras înapoi

m-au măcelărit în munţi ca pe-o vită

mi-a curs sângele

eram roşu ca soarele-n zori

deasupra mea s-au aplecat bocitoare cu trupuri albe ca mestecenii


pe malurile mărilor vuia corul funebru al chiparoşilor

!tot n-ai să crăpi ca un câine –

mă-ncuraja Mathias Brust

mi-a ciocănit uşurel turbanul

era deja dincolo de dramă şi ceva mai încoa’ de dramă

MAI DEPARTE PE DRUMUL PE CARE-AM PORNIT

în spatele meu cineva a izbucnit în plâns

însă eu am rămas tare

sumbru ca fierul
mă pregăteam s-o iau spre casă

stelele cădeau în mine urât de tot

Păcat

mă-ncerca o jenă cumplită



că de oboseală nu-mi puteam

lăsa capul în piept


Rcu ucR
Uu uU
U U

C C C


U UUU U

Rrr RrRrR rrR


RrrrrRrrRrrRrrrrR
VvvVvvvVvvvVvvV
AaaaaaAaaaaaA
A
c

vuRR
a

mi se văicăreau papagalii în culori naţionale

mi-am pierdut umbra

între timp mi-am dat seama

eu însumi sunt limita valorică a însuşirilor mele

şi-aceasta e valabilă

tot atâta timp cât sunt şi eu

liliecii mi s-au reaşezat pe inimă zornăind

şi eram deja mai eu însumi decât odinioară

nu-ndrăzneam să aprind focul

de teama ţăranilor

cu Iureci

pe care mi l-a scos în cale o melancolie incipientă

care era inutilizabil de trist at

pentru conservele noastre am primit slănină şi lapte

şi vin şi până

dimineaţa ne-au atacat prin surprindere

ne-am apărat

: pe seară ne-am pierdut unii pe alţii

şi pe noi înşine

şi pe noi înşine

Marea Aventură a venit fiindcă n-a venit nimic

şi nici din piepturi

nu ne-am putut râcâi tăciunii

nici până acum

mă pregăteam deja s-o iau spre casă
mi-era totuna şi mi-era totuna
soldaţii de plumb au călcat în picioare grădinile
soldaţii de plumb au infectat femeile cu sperma lor
soldaţii de plumb a s-au băşit în capul copiilor şi bătrânilor
SCRISUL nu ajută

NU AJUTĂ NICI scrisul

a sosit holera

a luat-o cu ea pe tânăra cubaneză

se ţinea de burtă febrilă şi neagră
se izbeau de geamuri fantasmele negre

în zăpadă se zvârcoleau negre diforme

în copaci pe case aveau spasme negre
cerul făcea spume la gură

am dat din mână

eram rece şi doar în adâncul sufletului meu tremuram ca fierul

mă pregăteam s-o iau spre casă

şi mi-era teamă oare-ajung acasă

o tot luam în direcţii greşite

însă după poziţia stelelor

mă apropiam şi mă-ndepărtam

tot greu e

pe podeaua vagoanelor de noapte luceşte uleiul


copacii trec în goană pe lângă noi

şi existenţa noastră devine nesigură


copacii se-ntorc în viteză

şi existenţa mea devine nesigură


pe bunică-mea au înmormântat-o în noiembrie

mi-e barba roşcată şi din cauza părului blond-pai

după părerea cinematologilor borâtul e

srevni ep eracnâm

aşadar întorc lumea pe dos şi astfel de-a dreptul

mereu
nicicând

sau nu

nu prea


NO

pe mai departe-i imposibilă

!această lumină oţelită

să-nfrângi voinţa oaselor ce se chinuiesc s-ajungă acasă

verbele

Nu puteam să mai cred nici măcar o clipă

în trunchiul meu cu douăzeci şi trei de inele

înfrunzesc şi speranţa

: dintr-odată mă trezesc în plină vară :

mi-a pus un nod în gât

până-n pragul optimismului naiv

DAR


au răsărit nişte umbre aveau cnuturi

şi se-nvârteau de jur-împrejur

ca nişte ceasuri căpiate
fugeam mâncând pământul
ne-am aruncat OCHII să fie mai uşor

de-atunci e mai greu


simţurile şi intuiţiile

ne dezvăluie perfect – – ne dăscălea Z. Miklós Deák

dar eu îmi iubesc ochii

şi-odată


tot o să mă-ntorc după ei

DACĂ pupilele verzi nu mi se caţără pe pietre

DACĂ în sala cu pereţi albaştri nu se ţine nicio adunare generală
DACĂ din cişmele nu-i ţâşnesc puroi şi limonadă râgâitoare
DACĂ membrana nu i-au ferfeniţit-o tumescente falusuri roşii


  • DACĂ – DACĂ – DACĂ – DACĂ

bâjbâiam pe sub

ziua orbitoare a nopţii mele

şi obiectele pipăite tresăreau

semănam cu o pisică de mare

însă eram jecmănit dezarmat

nu mai aveam nicio direcţie

constelaţiile s-au dus pentru totdeauna

nu mai aveam călăuză

o pasăre a ţipat în vânt

tot mai departe tot mai încolo

iubita mea lacrimile mele ca perlele cad bătând darabana pe creier

în omătul nesfârşit ce-mi vine până la piept

cu limba umflată în gura ce-mi gâfâie

apele au restituit nuferii nopţii


liliecii s-au întors în lună

undeva a nechezat Căluţul de lemn răpciugos

– am izbucnit în plâns

– m-am pus pe înjurat



am pornit spre casă cu paşi ezitanţi
Traducere: George Volceanov

1 ( )

Yüklə 143,54 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin