Zalán tibor cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare
Yüklə 142,79 Kb.
|
|
ZALÁN TIBOR Cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare În bisericile întunecoase împuţite ale Asiei unde liliecii se-aşază pe inima aurită a lui Isus în bisericile cu turle peste turle unde ard lunile negre şi se prăbuşesc geamurile cu vitralii în bisericile necruţător mântuite cu icoane unde pitacii zornăie ca nişte cătuşe în pumnul cerşetorilor în bisericile cu pereţii-mproşcaţi de sânge de-o tăcere mortală unde sfinţii tropăie în cizme de pâslă – – – – – – – – – – mă văicăresc îmbătat cu mied că nu mi-au mai rămas bani de-o chitară ieftină
şi-mi pare rău că mi-a putrezit şi ultima filă albă
Taică-meu care dă la sapă îşi împinge roaba asudată pe sfoara de mătase galbenă întinsă în cupolă şi fâlfâitul de-aripi al bunică-mii îmi zboară şapca din cap trântind-o de perete Biata bătrână s-a speriat de frig şi a sărit pe-o frânghie ce mormăie
Mi-e frig da’ nu-i nimic încep să prind crustă mi-am tapetat cu versurile lui Luis Ayala camera în care ploşniţele emigrante au încheiat o alianţă militară în stomacul unui vierme de fier ne-am apropiat pe sub pământ de şedinţa latino-americană
n-o ştiu
eram singurul blond între ei
m-au înţeles şi mi-au pus în braţe nişte nori smiorcăiţi să-i îngrijesc MIRA AQUI omul blond care n-are bani de chitară-i orfan şade în colţ şi fredonează lacrimi cu pâine pâine cu lacrimi şi dama de-acasă i-o trosnesc craii asta fredona omul blond în colţ de biserică îşi îngroapă faţa în poala Mariei şi-i este frig nu îndrăzneşte să tutuiască trecerea timpului de douăzeci şi trei de ani îi creşte părul pe piept trebuie alese mărgelele de sticlă dintre porumbei vine zăpada mi-a căzut tocul cizmei se cască precum un crap gras sub fustele în flăcări ale femeilor nesatisfăcute
cu 6563 de dioptrii este verde şi neagră şi paşte pleacă şi zăpada Trebuie şters sângele de pe uşa mea şi-au tăiat reciproc urechile nişte boxeri beţivi cu mănuşi rupte ieri sau cam aşa ceva Şi-n iad e trădată NAŢIUNEA MAGHIARĂ am ci-tit şi grăsimea stratului de ozon al pământului am încercat s-o stabilesc proporţional cu pielea rinocerilor miopi tot în biserică şi evident nu demult OTT-ó ziaristul din Kecskemét traversează în fugă baia goală acum şaptezeci şi cinci de ani s-a născut Kassák Lajos cu care n-am nicio treabă sunt pure abordări empirice sunt posibile pe-un disc de Mahler călăreşte pe lângă mine prietenul meu am băut tot ceaiul împreună şi am aprins o cameră subînchiriată când
şi-a procurat o iubită pe acoperişuri picura ploaia ca ciupită de boala somnului O O-ul e caraghios mi-a zis nici n-a observat capcanele ce sâsâiau care se căţărau de jur împrejur ca muştele ce se strâng la mierea picurată pe masă Din ochii mei beţi roiesc fluturii de noapte versurile libere ar trebui să mi le binecuvântezi Gabriel García începe
ALAIUL loveşte pătratele de marmură roşie psalmul cu-aripi de metal de-un chintal Sub cupolă îşi flutură coada roşie bunica poeţilor păsării Phoenix „pe lume totu-i schimbător” scria autorul unuia dintre poemele mele pe urmă de ruşine şi-a dat foc din cenuşa lui au răsărit păsări-urzică furioase
Şi-a pus şi el pe liber inima multă vreme n-am îndrăznit să merg pe pod până la capăt mi-era teamă să nu se destrame Structurile Gramaticale Eterne
se rotesc sunt a XXXIV-a planetă din Sistemul Solar ! locurile rămase libere Mendeleev! trimit la grijile lui legate de încălzire pânza TIMPULUI
cu numărul 67 seria BRL şi-n braţele cusătoreselor se umple cu magmă pumnul meu nerăbdător vrei să fii un trandafir tomnatic sau un căluţ galben m-a întrebat metacarpul bolnav de stomac al episcopului când a trebuit să i-l sărut la şase ani dar am trecut peste toate toate TOATE şi fără femeie dorm până după-amiază la cinci şi dacă nu mă deranjează ploşniţele cânt cântece maghiare şi cântece maghiare trebuie să atingi umorul
UMORUL
deşi nu sunt vegetarian el a plătit berile ce-au prins un gust amar în gurile noastre Marea Generaţie alunecă pe cur la vale şi încotro – la intrare am furat o lumânare de-nmormântare
şi trupul de sugar i l-a năpădit sângele Eşti un bărbat formidabil : mi-a sâsâit cactusul ameţelii când pe ţărâna potecii a adormit crocodilul e-adânc Nilul care Nil
care Nil e-un nil adânc aş dori să mă cer până la closet dar cârpa de duşumele uitată în receptorul telefonului mă-mpiedică să descopăr America ca prim pas şi ca pas de-al doilea şi ca al doilea pas să-i recunosc în primul
a trebuit să reflectez asupra acestei chestiuni am aşezat aşadar lumea pe fundamente logice în sinea mea !! SĂ ÎNFIINŢĂM FABRICI DE CHITARE!! – !! am răcnit eu când iubirea a căzut pe spate pe pietre şi fecioara palidă uscăţivă a dat în diaree pe scara rulantă a metroului
pârâie
atât cât atât ar trebui împotriva lui Timpul dospeşte burta munţilor dau în ea picioare însângerate în vagine sărutate să ne implorăm ÎNAPOI
ajungem acasă şi ne culcăm lângă iubitele noastre ca ucigaşii în locul inimii noastre cosoarele pescarilor greci ! lasă-mă i-a şoptit unei arhitrave de când cu amestecul de persoane mă delectez cu versuri moderne şi dacă mă împreunez cu femeia pe care-o iubesc dau drumul parâmelor şi la persoana întâi singular mă cer afară la toaletă până ce cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon descoperă America America o descoperă cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon până mă cer afară la toaletă la singulara persoană întâi şi parâmelor drumul le dau îmi place cu femeia mă-mpreunez şi dacă cu moderne versuri mă delectez cu-al persoanelor amestec de când arhitravei înţelegătoare i-a şoptit lasă-mă iii
DAR istoria nu-i bucătăria dietetică a bolnavilor de stomac o să vomit această epocă şopti trist acuzatul de mai târziu I. Cristos
asta-mi aduce aminte e frig aici O să mă-nfofolesc mai bine cu lumea trecerea timpului totuşi mă tutuieşte trecerea timpului Pe masa rotundă a regelui Arthur
gemete roşii pesemne atunci
prea
Cu Viaceslav Kuprianov îl înjuram în japoneză pe Evtuşenko şi pe Voznesenski
Dar apele au restituit nopţii lotuşii Au montat trei aparate de ascultare ca să m-asculte şi sus clopotele tăcute se h ă
ŢÂ am făcut armata dacă mi se cer documente arată-le animakino-ul tău de mituhai am înfulecat o carte de la bibliotecă cu limba coclită şi-n Grecia am priceput că cinstirea poeţilor maghiari e supremă de-atunci la crâşma catedra de Pace am ţinut prelegeri fără apă totuşi aprind lumânarea un bărbos bombăne un Tatăl Nostru cuman pentru mine îmi plac
oamenii palizi eu mă înroşesc întruna mi-e doar în ochi a urmat MUTAREA cu CALUL şi totuşi parcă
deşi e
a ş mă vând zorilor cu un formalism îndrăzneţ ce gen literar
care n-are voie să recomande această poezie tot timpul e-n camera lui unul din cei care sunt pălmuiţi la colţ la modul futuristic Ei linişte Pe liniile unduitoare se-mprăştie boabele de struguri SĂ SUFERIM PENTRU MINUNEA FECIOAREI MARIA Păcat că sunt necredincios şi că am mutra amară şi mă citesc de la coadă la cap ca un ziar japonez ( )* important e că pelicanii au ajuns la ţărm şi cine-a fost dat jos din ştreang a zâmbit fericit mi-am vândut o cămaşă neagră mi-au rămas două nasturii cusuţi pe piele îmi zornăie la amiază
Poetissa strânse portocala între picioare poarta bisericii s-a trântit pe dată
mâna unor oameni necinstiţi a murdărit gâtul lebedelor de-aceea am înmuiat lumina în pălărie oi fi tras un chintal jumate cu nervii încărcaţi de groază (tre’
povestesc tre’ să povestesc1) iar se-nmulţesc morţii pică din degetul Timpului verzi ca boabele de mazăre iată şi Dirigintele îi învaţă pe îngeri să călărească latineşte KISZI MATA face negoţ cu blugi pe Rue de Lévis la numărul 92 lucrurile vraişte aparent aşa cum liliacul se-avântă înapoi în soare am înţeles conexiunile dar sensul se deschide doar în conexiuni inverse au venit sărmanii oameni îşi cărau fericirea însetată în cutia maşinii de tricotat mi-au băut sudoarea din palme a prins să strălucească uraniul în oasele noastre şi şarpele mulţimii mi-a mursecat coada Am încercat desigur şi cu poezia autoreferenţială dar la chemare n-aţi ieşit în faţă DUMNEAVOASTRĂ
v-au cosit însă cu totul au strigat epigonul deşi din sângele meu erau coapte pogacele oraşului totuna-i Homo Sapiens fossilis spaţiul euclidian tridimensional nu poate fi demonstrat în cazul generalizării domnul eN eL trece în grădinUgaria tre’ să-mi formez un sistem independent
şi-atunci a urmat MUTAREA cu NEBUNUL calul magnetic al trecutului a atras toate cuiele din cruce a trebuit deplâns Isus C. care s-a prăvălit cu braţele deschise
fiindcă la etajul 9 a revenit durerea surcele de argint la locul faptei un lanţ de argint tot m-a ajuns din urmă o scrisoare i-a pus frâu creierului meu mă iubesc mulţi aici la noi »:!?...” ”...?!:« aşa mă-ndemna Cavalerul Ferigii şi îmi bea vinul dar se gândea la szeged şi din ochi i s-a rostogolit ?atunci ne-a restituit noapte apelor? asta am vrut să simt în biserică însă doar deşi şi totuşi precum cu toate astea Se pregăteşte în mine Opus No. 2. e important totuşi o carte nu poate avea totuşi titlul Fouché la M la luna plină iar am avut febră de parcă aş avea vreo treabă cu cineva am ascultat zorii cu zăngănitul greu al motoarelor m-a vârât pe fereastra femeii divorţate
totu-i din cauza fariseului bărbos care m-a umilit pe tema Femeii şi-a Bărbatului pot fi umilit cu-atâta uşurinţă de când ştiu că pot fi umilit cu-atâta uşurinţă aşa cum pe pereţii unei camere foarte burgheze bărboasă
şi totuşi brazii se-mbracă în medici chirurgi bolnavul e-acoperit de-un strat de zăpadă mortuară din cap până-n picioare să credem ! în reuşita operaţiei au mai rămas doar treizeci şi nouă de zile şopteşte
complexul Croitorul mare al stejarului se-nfoaie la culme a cui e lupta asta ? A cui e lupta asta! ? am strigat pătrunzând cu curaj în tranşeele auriu-albastre ale bufniţelor ce clipeau ipocrite căci ştiu de mult cât valorez şi cu fiecare ocazie calc în picioare ochii de sticlă ai criticilor deşi există şi critici cu ochi de oameni dar ei au trupul de sticlă de-aia râd de ei coţofenele îngenunchez şi scot din buzunar pe ZS sobolul mijeşte ochii mărunt mi-e frică de el astfel îl surprinde ne- murirea
e posibil fireşte e posibil ca urzicile să crească mai înalte decât orice plop cocorii-mbătaţi de puterea lor înalţă-n tării fulgi de zăpadă
fiindcă liliecii s-au aşezat din nou pe inimile căluţilor de lemn şi încă nu se terminase VAI
nu se terminase VAI
nu se terminase nicicum nu se ter ..................................................atunci m-am apropiat beat de altar şi mi-am dezlegat bunica dintre păpădii s-au înălţat vulturii cu izmene albastre CEBINECEBINECEBINE gâfâia Hartumartu Utramutrah antropologul aveam în mână un glonţ şi nu mi l-ai observat pe niciun aeroport Hf3 am semnalat de la început cu modestie deşi la rând venea MUTAREA cu REGINA rteo a8’int 5a3be na l’pn- arob yket9 rt v ns l-t nse üd nig zk a na o gla n2y /câte două-trei litere amestecate de dragul vicleniei şi să sperăm că paranteza nu se mai închide deasupra mea se-nvârtesc panglicile şi-n spatele munţilor plânge iubita mea lacrimile-i calde lovesc lumina capul meu clincheteşte ca argintul bătut de lacrimile ei am traversat canalele cu gheaţă roşie ale abatoarelor telefonul continuă să nu sune Totalitatea relaţiilor sociale creează fireşte revistele acolo unde au curaj şi cu poemele lungi mă chinuie greaţa în burta vaporului degeaba şi lui Che Guevara îi sună ceasul dacă o să plec în Bolivia or să lichideze locanta cu orchestră SIFONUL provoacă impotenţa sSSSSSSSSSSSSs da’ de unde şi da’ de unde taică-meu bea vin întruna de când s-a intoxicat poartă şapcă pe cap ÎNAINTE! dau racii semnalul deşi se spune că şi semnificatul poate fi în vreun fel am avut grijă să nu deranjăm pe câmpurile conotative vitele de tinichea ce păşteau în pace am îngenuncheat în faţa celor treisprezece garoafe şi lui Soma tot i-a tras un şut în fund terenul de fotbal a icnit în gura mare şi Putyi şi-a conectat stomacul la rückwärts până mi-am venit în fire şi m-am dezmeticit
? Iuda e un domn pe lângă Pimpinella 30 de arginţi sunt totuşi 30 de arginţi şi În Corint am ştiut deja c-o să avem necazuri seismografele şi modificarea florei şi-a faunei din golf în crângul de măslini şarpele boa s-a proptit în coadă n-am scris impresii de călătorie dar mi-am numărat firele de păr căzute multe zău că multe poate chiar şi mai multe la pian
cânta un om în salopetă care-şi freca mâinile am înţeles ceea ce fireşte că ştiam ceea ce fireşte că ştiam ceea ce am înţeles fireşte că ştiam că ceea ce am înţeles n-o să uit niciodată de dorinţă s-a îmbujorat basmaua Veronikăi calul olog a traversat şchiopătând sălile Palatului Congresului
însă am plecat de la locul faptei cu o acceleraţie s/t2 încet-încet nici cuvintele de legătură în cazul turnúrilor ca la întâlnirea a două proiectile identitatea unui al treilea mort şi chipul desfigurat evident
ceasurile oprite în vid au rămas în urma zorilor de-aceea a rămas însărcinată Ea ((continuăm) (continuăm dar nu foarte tare)) de-atunci acopăr găleţile şi cu prezervative KING uneori şi cu TIGER dar cele mai bune sunt cele lubrefiate sensul s-a rostogolit pe panta sunetelor efectul dă naştere propriilor cauze încă de la Londra s-a rupt ceva în mine cocorii au venit şi mi-au demascat inocenţa şi iar m-am pornit la drum peste ape miazrzödnidnulminehláziazrzödn zksáaflömnehlázkidnulmksáaflö
să dăinuim şi-am dăinuit când am plâns în hohote unii între picioarele celorlalţi sub lunile pline înfoiate pe pereţii interiori ai ţestelor noastre atârnau ciorchini de gângănii din cauza bolilor noastre s-au băşicat trupurile de fier şi multe altele atunci iar din cauza asta calul s-a prăbuşit în grădina cu flori încordează-te pune-l pe picioare fotoliul l-au uitat la orizont încă şi de crăciun a venit ambulanţa ŞI a plecat ambulanţa factorii-directivă intenţionaţi au rănit obiectele ceapa-i ceapă şi fără ordine ştiu asta
!My God!
capul meu era !DOAMNE DUMNEZEULE ARATĂ-ŢI mingea cu care se jucau CHIPUL
mi s-a făcut sete de-atâta sete pe fiecare stâncă stătea pe jumătate despuiat(ă) de la blue dolphin şi până-n sparta atraps n-ănâp iş nihplod eulb al ed LA ÎNCEPUT UN JOC mi s-a părut totul
pe urmă mi-am schimbat părerea toată lumea mă considera un joc nu-ncape vorbă toată lumea drumurile de ieşire marcate nu duceau nicăieri am înţeles asta dar nu puteam s-o şi spun fiindcă m-au îndopat cu cartofi cu maioneză
în pielea goală alergam şi sub tălpi din asfalt a ţâşnit sângele zilerilor am scris monodrama în care nu-i vorba despre nimic şi-aşa-i mai mult şi cel mai mult de altfel fiindcă rozeta gotică şi-a aruncat ţipând la mine roşul m-am ferit şi gâfâitul meu a penetrat himenul pulsatil al contemplaţiei
dar nimeni n-a aruncat nimic lătratul cîinilor mi-a alungat din ochi fildeşul firele electrice se întindeau trosnea a nopţii delicată şiră-a spinării deşi era amiază şi Soare a trebuit să cobor am atins pământul cu tălpile am strigat şi-am rupt-o la fugă – trupşorul sugarului iar l-a năpădit sângele – fiecare mişcare (.) se pogoară corbii nu vrem asta NU VREM ASTOI strigam noi în cor şi până să-mi dau seama că-s eu însumi gerul mi-a tras un picior în gură nu m-am văicărit cineva a luat-o până-n prăsele!!! – vreascul vreascului când aveam câte un acces îmi acordam mando- lina NO a şi cuvântat într-adevăr tirüripapürireáárirumimamamimama ceva îmi şoptea că nu-i chiar fără noimă deşi voiam să ajung acasă cu fiare grele bâjbâiau sub mutra lunii ! Hei Csill’ abia am reuşit să-mi înăbuş înjurătura
ca locomotivele cum scrie la carte cum la CARTE nu scrie niciodată nimic nimănui
şi firele se încâlcesc iar Timpul n-a mai avut un habitus real perceput ca prezent nici propria realitate nu ne-o mai puteam înţelege ne-am întors cu spatele unii la alţii dârdâiam între coasele Strălucirii eram filosofi şi râdeam de chiloţii de nailon ai lui Socrate veteranii nu vor să se înţelepţească
mi-au împuşcat nervii unul câte unul trăgătorii de elită ai desperării bună treabă pot spune mi-a rămas suficient sânge pentru cărţile de colorat atunci a urmat la MUTARE PIONUL şi n-am mai avut TURN cu toate astea din sticla de rom am supt drojdia de POSIBILITATE a realizării BUMM – BUMM s-au descărcat degetele noastre arătătoare dar vrăbiile de tinichea tot au ajuns şi-au bombardat Oraşul cu găinaţ zadarnic : să ne retragem undeva au spus doctorii B. GY. care ştiau că nu-s joacă VIAŢA şi LITERATURA eu am plecat haihui am rupt lianele de-un verde crud ce mi se încolăceau pe gât leul şi-a frecat mutra de şoldul meu i-am săpunit-o arăta ca un pămătuf A CHELIT l-au speriat de a chelit mi s-a făcut silă de pocher nu-mi intrau niciodată damele priveam oraşul ştiam că aici nu se va mai înălţa niciodată eram nebuni până la leşin în tot ce făceam peştii
Femeile care ne ţineau s-au năruit şi ne-am năruit dar aparenţa istoricităţii n-a indus pe nimeni în eroare pe spirala crestată cruciş Timpului pe când în cercuri-cercuri nici sus jos
nici Actorul exasperat şi-a frecat ceafa era turbat de cinstit ca un codru de pâine soarele ne-a sleit de puteri de urină şi-am leşinat nu suntem departe de fluviile de bere şoptea el dar tot n-am ajuns la ele ne-am frânt mâinile şi-am mâncat supa de fasole de la cantina săracilor ne curgea sângele din colţul gurii strunele firelor de telegraf zbârnâiau ca chitarele zbârnâiau paralelele strânse în menghina cerului zbârnâiau leşurile ce se strecurau spre miezul creaţiei şi lucrurile zbârnâitoare s-au retras într-o tăcere fantomatică în spatele tranşeelor stării de veghe
lumea se abţine de la discuţiile poetice în compartimentul 10 singurătatea a dat buzna-n pantalonii mei ca iarba
roţile dinţate ale vântului au pus în funcţiune copacii se cutremură pământul dar noi câţiva suntem uriaşi ZALÁN TIBOR ultimul boxer trimis în ring de MAESTRU încă se ţine bine şi vă râde în nas cine-i împotriva lui pofta să şi-o pună-n cui pe peretele cu marmeladă păianjenii aleargă speriaţi
zincăZINCĂ mai întâi am zărit conturul noilor ţărmuri apoi maimuţele şi canibalii apoi ţepele şi menghinele cizmele spaniole
ştiam
fireşte ştiam că există şi metode mai fine pentru descoperirea adevărului obiectiv Timpul nici în trecut n-a primit un habitus real referitor la prezent sufletele mutilate suflate castrate nu le pot urma secolele ce se târăsc în genunchi VAI ASTA VAI E DE RÂSUL LUMII să schimbăm viteza şi să ne prindem centurile de siguranţă pe trupurile porumbeilor care se cutremură strălucesc păduchii de rubin ai chinului şi coboară coboară în spatele copacilor Numeam râurile cravatele desfăcute ale Omului-Pământ fiindcă încă nu ştiam ce-i Râul şi nu ştiam ce-i Pământul ştiam doar că-n pământ locuiesc viermii şi apele sunt acele cravatei stârvurile lucios-rigide înecate în apă s-au aruncat spre noi până şi pe pământ tremuram de frica viermilor ne-am întors unii spre ceilalţi ne era jenă trăsăturile ni s-au amestecat în chip inextricabil pe-altar s-au aprins focuri am răsuflat uşurat căci lumea s-a tras înapoi m-au măcelărit în munţi ca pe-o vită mi-a curs sângele eram roşu ca soarele-n zori deasupra mea s-au aplecat bocitoare cu trupuri albe ca mestecenii pe malurile mărilor vuia corul funebru al chiparoşilor !tot n-ai să crăpi ca un câine – mă-ncuraja Mathias Brust mi-a ciocănit uşurel turbanul era deja dincolo de dramă şi ceva mai încoa’ de dramă MAI DEPARTE PE DRUMUL PE CARE-AM PORNIT în spatele meu cineva a izbucnit în plâns însă eu am rămas tare sumbru ca fierul
stelele cădeau în mine urât de tot Păcat mă-ncerca o jenă cumplită că de oboseală nu-mi puteam lăsa capul în piept Rcu ucR Uu uU U U C C C
U UUU U Rrr RrRrR rrR RrrrrRrrRrrRrrrrR VvvVvvvVvvvVvvV AaaaaaAaaaaaA A c vuRR
mi se văicăreau papagalii în culori naţionale mi-am pierdut umbra între timp mi-am dat seama eu însumi sunt limita valorică a însuşirilor mele şi-aceasta e valabilă tot atâta timp cât sunt şi eu liliecii mi s-au reaşezat pe inimă zornăind şi eram deja mai eu însumi decât odinioară nu-ndrăzneam să aprind focul de teama ţăranilor cu Iureci pe care mi l-a scos în cale o melancolie incipientă care era inutilizabil de trist at pentru conservele noastre am primit slănină şi lapte şi vin şi până dimineaţa ne-au atacat prin surprindere ne-am apărat : pe seară ne-am pierdut unii pe alţii şi pe noi înşine şi pe noi înşine Marea Aventură a venit fiindcă n-a venit nimic nu ne-am putut râcâi tăciunii nici până acum mă pregăteam deja s-o iau spre casă
NU AJUTĂ NICI scrisul a sosit holera a luat-o cu ea pe tânăra cubaneză se ţinea de burtă febrilă şi neagră
în zăpadă se zvârcoleau negre diforme în copaci pe case aveau spasme negre
am dat din mână eram rece şi doar în adâncul sufletului meu tremuram ca fierul mă pregăteam s-o iau spre casă şi mi-era teamă oare-ajung acasă o tot luam în direcţii greşite însă după poziţia stelelor mă apropiam şi mă-ndepărtam tot greu e pe podeaua vagoanelor de noapte luceşte uleiul copacii trec în goană pe lângă noi şi existenţa noastră devine nesigură copacii se-ntorc în viteză şi existenţa mea devine nesigură pe bunică-mea au înmormântat-o în noiembrie mi-e barba roşcată şi din cauza părului blond-pai după părerea cinematologilor borâtul e srevni ep eracnâm aşadar întorc lumea pe dos şi astfel de-a dreptul mereu
sau nu nu prea
NO pe mai departe-i imposibilă !această lumină oţelită să-nfrângi voinţa oaselor ce se chinuiesc s-ajungă acasă verbele Nu puteam să mai cred nici măcar o clipă în trunchiul meu cu douăzeci şi trei de inele înfrunzesc şi speranţa : dintr-odată mă trezesc în plină vară : mi-a pus un nod în gât până-n pragul optimismului naiv DAR
au răsărit nişte umbre aveau cnuturi şi se-nvârteau de jur-împrejur ca nişte ceasuri căpiate
de-atunci e mai greu simţurile şi intuiţiile ne dezvăluie perfect – – ne dăscălea Z. Miklós Deák dar eu îmi iubesc ochii şi-odată
tot o să mă-ntorc după ei DACĂ pupilele verzi nu mi se caţără pe pietre DACĂ în sala cu pereţi albaştri nu se ţine nicio adunare generală
bâjbâiam pe sub ziua orbitoare a nopţii mele şi obiectele pipăite tresăreau semănam cu o pisică de mare însă eram jecmănit dezarmat nu mai aveam nicio direcţie constelaţiile s-au dus pentru totdeauna nu mai aveam călăuză o pasăre a ţipat în vânt tot mai departe tot mai încolo iubita mea lacrimile mele ca perlele cad bătând darabana pe creier în omătul nesfârşit ce-mi vine până la piept cu limba umflată în gura ce-mi gâfâie apele au restituit nuferii nopţii liliecii s-au întors în lună undeva a nechezat Căluţul de lemn răpciugos – am izbucnit în plâns – m-am pus pe înjurat am pornit spre casă cu paşi ezitanţi 1 ( ) Yüklə 142,79 Kb. Dostları ilə paylaş:
|