ZALÁN TIBOR
Cântec pentru Căluţul de lemn uitat la soare
În bisericile întunecoase împuţite ale Asiei
unde liliecii se-aşază pe inima aurită a lui Isus
în bisericile cu turle peste turle
unde ard lunile negre şi se prăbuşesc geamurile cu vitralii
în bisericile necruţător mântuite cu icoane
unde pitacii zornăie ca nişte cătuşe în pumnul cerşetorilor
în bisericile cu pereţii-mproşcaţi de sânge de-o tăcere mortală
unde sfinţii tropăie în cizme de pâslă
– – – – – – – – – –
mă văicăresc îmbătat cu mied
că nu mi-au mai rămas bani de-o chitară ieftină
mă ghemuiesc şi sub toga liliachie a Maicii Domnului
îmi zăresc Dama pe care mi-o taie regele negru
şi-mi pare rău
că mi-a putrezit şi ultima filă albă
dintre degete Fredonez
Taică-meu care dă la sapă
îşi împinge roaba asudată
pe sfoara de mătase galbenă întinsă în cupolă
şi fâlfâitul de-aripi al bunică-mii
îmi zboară şapca din cap trântind-o de perete
Biata bătrână
s-a speriat de frig şi a sărit pe-o frânghie ce mormăie
cu care s-a pregătit să bage sârma-n nas dimensiunilor sfrijite
aşa atârna în gang
i-au scuipat faţa păroasă
Mi-e frig
da’ nu-i nimic încep să prind crustă
mi-am tapetat cu versurile lui Luis Ayala camera
în care ploşniţele emigrante au încheiat o alianţă militară
în stomacul unui vierme de fier
ne-am apropiat pe sub pământ de şedinţa latino-americană
îl ascultam febril tremurând pe vorbitorul ochelarist
şi-mi părea rău că nici spaniola nici mongola
n-o ştiu
eram singurul blond
între ei
m-au înţeles
şi mi-au pus în braţe nişte nori smiorcăiţi să-i îngrijesc
MIRA AQUI
omul blond
care n-are bani de chitară-i orfan
şade în colţ şi fredonează
lacrimi cu pâine pâine cu lacrimi
şi dama de-acasă i-o trosnesc craii
asta fredona omul blond
în colţ de biserică îşi îngroapă faţa în poala Mariei
şi-i este frig
nu îndrăzneşte să tutuiască trecerea timpului
de douăzeci şi trei de ani îi creşte părul pe piept
trebuie alese mărgelele de sticlă dintre porumbei
vine zăpada
mi-a căzut tocul cizmei
se cască precum un crap gras
sub fustele în flăcări ale femeilor nesatisfăcute
îmi pun ochelarii
cu 6563 de dioptrii
este verde şi neagră şi paşte
pleacă şi zăpada
Trebuie şters sângele de pe uşa mea
şi-au tăiat reciproc urechile nişte boxeri beţivi
cu mănuşi rupte ieri sau cam aşa ceva
Şi-n iad e trădată NAŢIUNEA MAGHIARĂ
am
ci-tit şi grăsimea stratului de ozon al pământului
am încercat s-o stabilesc proporţional cu pielea rinocerilor
miopi
tot în biserică şi evident nu demult
OTT-ó ziaristul din Kecskemét traversează în fugă baia
goală
acum şaptezeci şi cinci de ani s-a născut Kassák Lajos
cu care n-am nicio treabă sunt pure abordări empirice
sunt posibile
pe-un disc de Mahler călăreşte pe lângă mine
prietenul meu am băut tot ceaiul împreună şi am aprins
o cameră subînchiriată
când
şi-a procurat o iubită pe acoperişuri picura ploaia
ca ciupită de boala somnului
O O-ul e caraghios mi-a zis
nici n-a observat capcanele ce sâsâiau
care se căţărau de jur împrejur
ca muştele ce se strâng la mierea picurată pe masă
Din ochii mei beţi roiesc fluturii de noapte versurile libere
ar trebui să mi le binecuvântezi Gabriel García
începe
ALAIUL
loveşte pătratele de marmură roşie
psalmul cu-aripi de metal de-un chintal
Sub cupolă
îşi flutură coada roşie bunica poeţilor păsării Phoenix
„pe lume totu-i schimbător”
scria autorul unuia dintre poemele mele
pe urmă de ruşine şi-a dat foc
din cenuşa lui au răsărit păsări-urzică furioase
toată noaptea au lătrat şi-au bătut în zăbrelele de la fereastră
aici am auzit ŢĂRÂNĂ şi CENUŞĂ
Şi-a pus şi el pe liber inima
multă vreme n-am îndrăznit
să merg pe pod până la capăt
mi-era teamă să nu se destrame Structurile Gramaticale Eterne
tenişii găuriţi ai lui Joyce
se rotesc sunt a XXXIV-a planetă din Sistemul Solar
! locurile rămase libere Mendeleev!
trimit la grijile lui legate de încălzire
pânza TIMPULUI
a fost cusută deja cu hărnicie de maşina
cu numărul 67 seria BRL
şi-n braţele cusătoreselor se umple cu magmă
pumnul meu nerăbdător
vrei să fii un trandafir tomnatic sau un căluţ galben
m-a întrebat metacarpul bolnav de stomac al episcopului
când a trebuit să i-l sărut la şase ani
dar am trecut peste toate toate TOATE
şi fără femeie dorm până după-amiază la cinci
şi dacă nu mă deranjează ploşniţele
cânt cântece maghiare
şi cântece maghiare
trebuie să atingi umorul
mi-a spus un redactor foarte european
UMORUL
deşi nu sunt vegetarian
el a plătit berile ce-au prins un gust amar în gurile noastre
Marea Generaţie alunecă pe cur la vale
şi încotro –
la intrare am furat o lumânare de-nmormântare
înainte să-mi fie smulsă din mâini cartea cu cântece
urmăream moartea sugea sânul secătuit
al unei bătrâne
şi trupul de sugar
i l-a năpădit sângele
Eşti un bărbat formidabil
: mi-a sâsâit cactusul ameţelii
când pe ţărâna potecii a adormit crocodilul
e-adânc Nilul
care Nil
care Nil e-un nil adânc
aş dori să mă cer până la closet
dar cârpa de duşumele uitată în receptorul telefonului
mă-mpiedică să descopăr America
ca prim pas şi ca pas de-al doilea
şi ca al doilea pas să-i recunosc în primul
pe morţii culcaţi pe spate
a trebuit să reflectez asupra acestei chestiuni
am aşezat aşadar lumea pe fundamente logice
în sinea mea
!! SĂ ÎNFIINŢĂM FABRICI DE CHITARE!! – !!
am răcnit eu
când iubirea a căzut pe spate pe pietre
şi fecioara palidă uscăţivă a dat în diaree
pe scara rulantă a metroului
tot e bine că membrana din difuzorul lui Fernandel nu
pârâie
atât cât atât ar trebui
împotriva lui Timpul
dospeşte burta munţilor dau în ea picioare însângerate
în vagine sărutate să ne implorăm
ÎNAPOI
întru îndurare
ajungem acasă şi ne culcăm lângă iubitele noastre ca
ucigaşii
în locul inimii noastre cosoarele
pescarilor greci
!
lasă-mă i-a şoptit unei arhitrave
de când cu amestecul de persoane
mă delectez cu versuri moderne
şi dacă mă împreunez cu femeia pe care-o iubesc
dau drumul
parâmelor
şi la persoana întâi singular
mă cer afară la toaletă
până ce cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon
descoperă America
America o descoperă
cârpa de duşumele ce trăncăneşte la telefon până
mă cer afară la toaletă
la singulara persoană întâi şi
parâmelor
drumul le dau
îmi place cu femeia mă-mpreunez şi dacă
cu moderne versuri mă delectez
cu-al persoanelor amestec de când
arhitravei înţelegătoare i-a şoptit lasă-mă
iii
DAR istoria nu-i bucătăria dietetică a bolnavilor de stomac
o să vomit această epocă
şopti trist
acuzatul de mai târziu I. Cristos
în mână are-un ciocan cu el se pregăteşte să sfarme pe mutter
maică-mii i-a paralizat piciorul
asta-mi aduce aminte
e frig aici O să mă-nfofolesc mai bine cu lumea
trecerea timpului totuşi mă tutuieşte
trecerea timpului Pe masa rotundă a regelui Arthur
a explodat trandafirul de cristal
gemete roşii
pesemne
atunci
am băut
prea
mult
Cu Viaceslav Kuprianov îl înjuram
în japoneză pe Evtuşenko şi pe Voznesenski
îl scuipam
Dar apele au restituit nopţii lotuşii
Au montat trei aparate de ascultare ca să m-asculte
şi sus clopotele tăcute se
h ă
â n
ŢÂ
am făcut armata dacă mi se cer documente
arată-le animakino-ul tău de mituhai
am înfulecat o carte de la bibliotecă cu limba coclită
şi-n Grecia am priceput că cinstirea poeţilor
maghiari e supremă
de-atunci la crâşma catedra de Pace
am ţinut prelegeri fără apă
totuşi aprind lumânarea
un bărbos bombăne un Tatăl Nostru cuman pentru mine
îmi plac
oamenii palizi eu mă înroşesc întruna
mi-e doar în ochi
a urmat MUTAREA cu CALUL şi totuşi parcă
înaintează liniar în Timp
deşi e
i
a
ş
mă vând zorilor cu un formalism îndrăzneţ
ce gen literar
ar spune profesorul Mihály Maestrul
care n-are voie să recomande această poezie
tot timpul e-n camera lui unul din cei care
sunt pălmuiţi la colţ la modul futuristic
Ei linişte Pe liniile unduitoare
se-mprăştie boabele de struguri
SĂ SUFERIM PENTRU MINUNEA FECIOAREI MARIA
Păcat că sunt necredincios
şi că am mutra amară
şi mă citesc de la coadă la cap ca un ziar japonez
( )*
important e că pelicanii au ajuns la ţărm
şi cine-a fost dat jos din ştreang a zâmbit fericit
mi-am vândut o cămaşă neagră
mi-au rămas două
nasturii cusuţi pe piele îmi zornăie la amiază
trebuie să plec într-o pădure unde se poate
Poetissa strânse portocala între picioare
poarta bisericii s-a trântit pe dată
trebuie să-mi schimb numele ca să
mâna unor oameni necinstiţi
a murdărit gâtul lebedelor
de-aceea am înmuiat lumina în pălărie
oi fi tras un chintal jumate cu nervii încărcaţi
de groază
(tre’
să
povestesc
tre’
să
povestesc1)
iar se-nmulţesc morţii
pică din degetul Timpului
verzi ca boabele de mazăre
iată şi Dirigintele
îi învaţă pe îngeri să călărească latineşte
KISZI MATA
face negoţ cu blugi pe Rue de Lévis la numărul 92
lucrurile vraişte aparent
aşa cum liliacul se-avântă înapoi în soare
am înţeles conexiunile dar sensul se deschide
doar în conexiuni inverse
au venit sărmanii oameni
îşi cărau fericirea însetată în cutia maşinii de tricotat
mi-au băut sudoarea din palme
a prins să strălucească uraniul în oasele noastre
şi şarpele mulţimii mi-a mursecat coada
Am încercat desigur şi cu poezia autoreferenţială
dar la chemare n-aţi ieşit în faţă DUMNEAVOASTRĂ
v-au cosit trestiile
v-au cosit însă cu totul
au strigat epigonul
deşi din sângele meu erau coapte pogacele oraşului
totuna-i
Homo Sapiens fossilis
spaţiul euclidian tridimensional nu poate fi demonstrat
în cazul generalizării domnul eN eL trece în grădinUgaria
tre’ să-mi formez un sistem independent
da-i greu aici în biserică cu şliţul desfăcut
şi-atunci a urmat MUTAREA cu NEBUNUL
calul magnetic al trecutului
a atras toate cuiele din cruce
a trebuit deplâns
Isus C.
care s-a prăvălit cu braţele deschise
Am lăcrimat şi din alte motive
fiindcă la etajul 9 a revenit durerea
surcele de argint la locul faptei un lanţ de argint
tot m-a ajuns din urmă o scrisoare
i-a pus frâu creierului meu
mă iubesc mulţi aici la noi
»:!?...” ”...?!:«
aşa mă-ndemna Cavalerul Ferigii şi îmi bea vinul
dar se gândea la szeged şi din ochi i s-a rostogolit
?atunci ne-a restituit noapte apelor?
asta am vrut să simt în biserică
însă doar deşi şi totuşi precum cu toate astea
Se pregăteşte în mine
Opus No. 2.
e important
totuşi o carte nu poate avea
totuşi titlul
Fouché la M
la luna plină iar am avut febră
de parcă aş avea vreo treabă cu cineva
am ascultat zorii cu zăngănitul greu al motoarelor
m-a vârât pe fereastra femeii divorţate
atunci am început să fumez pipă şi îngerii au strănutat
totu-i din cauza fariseului bărbos
care m-a umilit
pe tema Femeii şi-a Bărbatului
pot fi umilit cu-atâta uşurinţă
de când ştiu că pot fi umilit cu-atâta uşurinţă
aşa cum pe pereţii unei camere foarte burgheze bărboasă
răzbate freamătul mării până la poet chiar şi-ntre patru pereţi
şi totuşi brazii se-mbracă în medici chirurgi
bolnavul e-acoperit de-un strat de zăpadă mortuară din cap până-n picioare
să credem ! în reuşita operaţiei
au mai rămas doar treizeci şi nouă de zile
şopteşte
complexul Croitorul mare al stejarului se-nfoaie la culme
a cui e lupta asta
?
A cui e lupta asta!
? am strigat
pătrunzând cu curaj în tranşeele auriu-albastre ale bufniţelor
ce clipeau ipocrite
căci ştiu de mult cât valorez
şi cu fiecare ocazie calc în picioare ochii de sticlă ai criticilor
deşi există şi critici cu ochi de oameni
dar ei au trupul de sticlă
de-aia râd de ei coţofenele
îngenunchez şi scot din buzunar pe ZS sobolul
mijeşte ochii mărunt
mi-e frică de el astfel îl surprinde ne-
murirea
e posibil fireşte e posibil ca
urzicile să crească mai înalte decât orice plop
cocorii-mbătaţi de puterea lor înalţă-n tării fulgi de zăpadă
e-adevărat ce s-a spus despre mine pe coridorul închisorii
fiindcă liliecii s-au aşezat din nou pe inimile căluţilor de lemn
şi încă nu se terminase
VAI
nu se terminase
VAI
nu se terminase nicicum nu se ter
..................................................atunci
m-am apropiat beat de altar şi mi-am dezlegat bunica
dintre păpădii s-au înălţat vulturii cu izmene albastre
CEBINECEBINECEBINE
gâfâia Hartumartu Utramutrah
antropologul
aveam în mână un glonţ
şi nu mi l-ai observat pe niciun aeroport
Hf3 am semnalat de la început cu modestie
deşi la rând venea MUTAREA cu REGINA
rteo a8’int 5a3be na
l’pn- arob yket9 rt v
ns l-t nse üd nig
zk a na o gla n2y
/câte două-trei litere amestecate de dragul vicleniei
şi să sperăm că paranteza nu se mai închide
deasupra mea
se-nvârtesc panglicile şi-n spatele munţilor plânge
iubita mea
lacrimile-i calde lovesc lumina
capul meu clincheteşte ca argintul bătut de lacrimile ei
am traversat canalele cu gheaţă roşie ale abatoarelor
telefonul
continuă să nu sune
Totalitatea relaţiilor sociale creează fireşte
revistele
acolo unde au curaj şi cu poemele lungi
mă
chinuie greaţa în burta vaporului
degeaba şi lui Che Guevara îi sună ceasul dacă
o să plec în Bolivia or să lichideze locanta cu orchestră
SIFONUL provoacă impotenţa sSSSSSSSSSSSSs
da’ de unde şi da’ de unde
taică-meu bea vin întruna
de când s-a intoxicat poartă şapcă pe cap
ÎNAINTE! dau racii semnalul
deşi se spune că şi semnificatul poate fi în vreun fel
am avut grijă să nu deranjăm pe câmpurile conotative
vitele de tinichea ce păşteau în pace
am îngenuncheat în faţa celor treisprezece garoafe
şi lui Soma tot i-a tras un şut în fund terenul de fotbal
a icnit în gura mare
şi Putyi şi-a conectat stomacul la rückwärts
până mi-am venit în fire şi m-am dezmeticit
pe Fernandel l-au săltat
?
Iuda e un domn pe lângă Pimpinella
30 de arginţi sunt totuşi 30 de arginţi şi
În Corint am ştiut deja c-o să avem necazuri
seismografele şi modificarea florei şi-a faunei din golf
în crângul de măslini şarpele boa s-a proptit în coadă
n-am scris impresii de călătorie dar mi-am numărat
firele de păr căzute
multe zău că multe poate chiar şi mai multe
la pian
cânta un om în salopetă care-şi freca mâinile
am înţeles ceea ce
fireşte că ştiam ceea ce
fireşte că ştiam ceea ce am înţeles
fireşte că ştiam că ceea ce am înţeles n-o să uit niciodată
de dorinţă s-a îmbujorat basmaua Veronikăi
calul olog a traversat şchiopătând sălile Palatului Congresului
la înmormântarea soldatului MZ nu s-au tras salve de onoare
însă am plecat de la locul faptei cu o acceleraţie s/t2
încet-încet nici cuvintele de legătură în cazul turnúrilor
ca la întâlnirea a două proiectile
identitatea unui al treilea mort şi chipul desfigurat
evident
ceasurile oprite în vid au rămas în urma zorilor
de-aceea a rămas însărcinată Ea
((continuăm)
(continuăm dar nu foarte tare))
de-atunci acopăr găleţile
şi cu prezervative KING
uneori şi cu TIGER
dar cele mai bune sunt cele lubrefiate
sensul s-a rostogolit pe panta sunetelor
efectul dă naştere propriilor cauze
încă de la Londra s-a rupt ceva în mine
cocorii au venit şi mi-au demascat inocenţa
şi iar m-am pornit la drum peste ape
miazrzödnidnulminehláziazrzödn
zksáaflömnehlázkidnulmksáaflö
îi plictiseam pe zei cu rugăciuni nenumărate
să dăinuim
şi-am dăinuit
şi nimeni nu s-a bucurat
când am plâns în hohote unii între picioarele celorlalţi
sub lunile pline înfoiate
pe pereţii interiori ai ţestelor noastre atârnau ciorchini de gângănii
din cauza bolilor noastre s-au băşicat trupurile de fier
şi multe altele atunci
iar din cauza asta
calul s-a prăbuşit în grădina cu flori
încordează-te
pune-l pe picioare
fotoliul l-au uitat la orizont
încă
şi de crăciun
a venit ambulanţa
ŞI
a plecat ambulanţa
factorii-directivă intenţionaţi au rănit obiectele
ceapa-i ceapă şi fără ordine
ştiu asta
dramaturgul şi cameramanul dar poezia-i tot mai necruţătoare cu mine
Kyrie eleison
!My God!
Gospodi pomilui
capul meu era
!DOAMNE DUMNEZEULE ARATĂ-ŢI
mingea cu care se jucau
CHIPUL
mi s-a făcut sete de-atâta sete
pe fiecare stâncă stătea pe jumătate despuiat(ă)
de la blue dolphin şi până-n sparta atraps n-ănâp iş nihplod eulb al ed
LA ÎNCEPUT UN JOC
mi s-a părut
totul
pe urmă
mi-am schimbat părerea
toată lumea mă considera un joc
nu-ncape vorbă
toată lumea
drumurile de ieşire marcate nu duceau nicăieri
am înţeles asta
dar nu puteam s-o şi spun
fiindcă m-au îndopat cu cartofi cu maioneză
! !
în pielea goală
alergam şi sub tălpi
din asfalt a ţâşnit sângele
zilerilor
am scris monodrama în care nu-i vorba despre nimic
şi-aşa-i mai mult
şi cel mai mult
de altfel
fiindcă rozeta gotică şi-a aruncat ţipând
la mine roşul m-am ferit
şi gâfâitul meu
a penetrat himenul pulsatil al contemplaţiei
care aruncă PRIMUL cu piatra în mine am strigat
dar nimeni
n-a aruncat nimic
lătratul cîinilor mi-a alungat din ochi fildeşul
firele electrice se întindeau
trosnea a nopţii delicată şiră-a spinării
deşi era amiază şi Soare
a trebuit să cobor
am atins pământul cu tălpile
am strigat şi-am rupt-o la fugă
– trupşorul sugarului iar l-a năpădit sângele –
fiecare mişcare (.) se pogoară corbii
nu vrem asta NU VREM ASTOI
strigam noi în cor
şi până să-mi dau seama că-s
eu însumi
gerul mi-a tras un picior în gură
nu m-am văicărit
cineva a luat-o până-n prăsele!!! –
vreascul vreascului
când aveam câte un acces îmi acordam mando-
lina
NO a şi cuvântat într-adevăr tirüripapürireáárirumimamamimama
ceva îmi şoptea că nu-i chiar fără noimă
deşi voiam să ajung acasă
cu fiare grele
bâjbâiau sub mutra lunii
! Hei Csill’
abia am reuşit să-mi înăbuş înjurătura
ar trebui să fiu tare
ca locomotivele
cum scrie la carte
cum la CARTE nu scrie
niciodată nimic
nimănui
şi firele se încâlcesc
iar Timpul n-a mai avut un habitus real
perceput ca prezent
nici propria realitate nu ne-o mai puteam înţelege
ne-am întors cu spatele unii la alţii
dârdâiam între coasele Strălucirii
eram filosofi
şi râdeam de chiloţii de nailon ai lui Socrate
veteranii nu vor să se înţelepţească
o scutură de n-o mai încarcă
trăiam în mizerie CUM SĂ NU
mi-au împuşcat nervii unul câte unul
trăgătorii de elită ai desperării
bună treabă pot spune
mi-a rămas suficient sânge pentru cărţile de colorat
atunci a urmat la MUTARE PIONUL
şi n-am mai avut TURN
cu toate astea
din sticla de rom am supt drojdia de
POSIBILITATE
a realizării
BUMM – BUMM s-au descărcat degetele noastre arătătoare
dar vrăbiile de tinichea tot au ajuns
şi-au bombardat Oraşul cu găinaţ
zadarnic
: să ne retragem undeva
au spus doctorii B. GY. care ştiau că nu-s joacă
VIAŢA şi LITERATURA
eu am plecat haihui
am rupt lianele de-un verde crud
ce mi se încolăceau pe gât
leul şi-a frecat mutra de şoldul meu
i-am săpunit-o
arăta ca un pămătuf
A CHELIT
l-au speriat de a chelit
mi s-a făcut silă de pocher
nu-mi intrau niciodată damele
priveam oraşul
ştiam că aici nu se va mai înălţa niciodată
eram nebuni
până la leşin în tot ce făceam
peştii
au furat dintre zidurile cetăţilor noastre
Femeile care ne ţineau
s-au năruit şi ne-am năruit
dar aparenţa istoricităţii n-a indus pe nimeni în eroare
pe spirala crestată cruciş Timpului
pe când în cercuri-cercuri
nici
sus jos
nici
Actorul exasperat
şi-a frecat ceafa
era turbat de cinstit ca un codru de pâine
soarele ne-a sleit de puteri
de urină şi-am leşinat
nu suntem departe de fluviile de bere şoptea el
dar tot n-am ajuns la ele
ne-am frânt mâinile şi-am mâncat supa de fasole
de la cantina săracilor
ne curgea sângele din colţul gurii
strunele firelor de telegraf zbârnâiau ca chitarele
zbârnâiau paralelele strânse în menghina cerului
zbârnâiau leşurile ce se strecurau spre miezul creaţiei
şi lucrurile zbârnâitoare s-au retras
într-o tăcere fantomatică
în spatele tranşeelor stării de veghe
AM ÎNVINS
–.AM ÎN*INS.–
–.A* ÎN*INS.–
! AM ÎN*IN* !
? A* ÎN*IN* ?
: AM ÎN**** :
– A* ÎN**** –
lumea se abţine de la discuţiile poetice
în compartimentul 10 singurătatea a dat buzna-n pantalonii mei
ca iarba
roţile dinţate ale vântului au pus în funcţiune copacii
se cutremură pământul
dar noi câţiva suntem uriaşi
ZALÁN TIBOR
ultimul boxer trimis în ring de MAESTRU
încă se ţine bine şi vă râde în nas
cine-i împotriva lui
pofta să şi-o pună-n cui
pe peretele cu marmeladă păianjenii aleargă speriaţi
loZINCĂ konyZINCĂ pferdZINCĂ horseZINCĂ
iarbăZINCĂ vântZINCĂ pământZINCĂ fierZINCĂ pulZINCĂ
zincăZINCĂ
mai întâi am zărit conturul noilor ţărmuri
apoi maimuţele şi canibalii
apoi ţepele şi menghinele cizmele spaniole
apoi camerele de plumb cleştii înroşiţi în foc funiile
apoi ghilotinele şi scaunele electrice
ştiam
fireşte ştiam
că există şi metode mai fine
pentru descoperirea adevărului obiectiv
Timpul nici în trecut n-a primit un habitus real
referitor la prezent
sufletele mutilate suflate castrate
nu le pot urma secolele ce se târăsc în genunchi
VAI ASTA VAI E DE RÂSUL LUMII
să schimbăm viteza
şi să ne prindem centurile de siguranţă
pe trupurile porumbeilor
care se cutremură
strălucesc
păduchii de rubin ai chinului
şi coboară coboară
în spatele copacilor
Numeam râurile cravatele desfăcute ale Omului-Pământ
fiindcă încă nu ştiam ce-i Râul
şi nu ştiam ce-i Pământul
ştiam doar că-n pământ
locuiesc viermii
şi apele sunt acele cravatei
stârvurile lucios-rigide înecate în apă
s-au aruncat spre noi
până şi pe pământ tremuram de frica viermilor
ne-am întors unii spre ceilalţi
ne era jenă
trăsăturile ni s-au amestecat în chip inextricabil
pe-altar s-au aprins focuri
am răsuflat uşurat căci lumea s-a tras înapoi
m-au măcelărit în munţi ca pe-o vită
mi-a curs sângele
eram roşu ca soarele-n zori
deasupra mea s-au aplecat bocitoare cu trupuri albe ca mestecenii
pe malurile mărilor vuia corul funebru al chiparoşilor
!tot n-ai să crăpi ca un câine –
mă-ncuraja Mathias Brust
mi-a ciocănit uşurel turbanul
era deja dincolo de dramă şi ceva mai încoa’ de dramă
MAI DEPARTE PE DRUMUL PE CARE-AM PORNIT
în spatele meu cineva a izbucnit în plâns
însă eu am rămas tare
sumbru ca fierul
mă pregăteam s-o iau spre casă
stelele cădeau în mine urât de tot
Păcat
mă-ncerca o jenă cumplită
că de oboseală nu-mi puteam
lăsa capul în piept
Rcu ucR
Uu uU
U U
C C C
U UUU U
Rrr RrRrR rrR
RrrrrRrrRrrRrrrrR
VvvVvvvVvvvVvvV
AaaaaaAaaaaaA
A
c
vuRR
a
mi se văicăreau papagalii în culori naţionale
mi-am pierdut umbra
între timp mi-am dat seama
eu însumi sunt limita valorică a însuşirilor mele
şi-aceasta e valabilă
tot atâta timp cât sunt şi eu
liliecii mi s-au reaşezat pe inimă zornăind
şi eram deja mai eu însumi decât odinioară
nu-ndrăzneam să aprind focul
de teama ţăranilor
cu Iureci
pe care mi l-a scos în cale o melancolie incipientă
care era inutilizabil de trist at
pentru conservele noastre am primit slănină şi lapte
şi vin şi până
dimineaţa ne-au atacat prin surprindere
ne-am apărat
: pe seară ne-am pierdut unii pe alţii
şi pe noi înşine
şi pe noi înşine
Marea Aventură a venit fiindcă n-a venit nimic
şi nici din piepturi
nu ne-am putut râcâi tăciunii
nici până acum
mă pregăteam deja s-o iau spre casă
mi-era totuna şi mi-era totuna
soldaţii de plumb au călcat în picioare grădinile
soldaţii de plumb au infectat femeile cu sperma lor
soldaţii de plumb a s-au băşit în capul copiilor şi bătrânilor
SCRISUL nu ajută
NU AJUTĂ NICI scrisul
a sosit holera
a luat-o cu ea pe tânăra cubaneză
se ţinea de burtă febrilă şi neagră
se izbeau de geamuri fantasmele negre
în zăpadă se zvârcoleau negre diforme
în copaci pe case aveau spasme negre
cerul făcea spume la gură
am dat din mână
eram rece şi doar în adâncul sufletului meu tremuram ca fierul
mă pregăteam s-o iau spre casă
şi mi-era teamă oare-ajung acasă
o tot luam în direcţii greşite
însă după poziţia stelelor
mă apropiam şi mă-ndepărtam
tot greu e
pe podeaua vagoanelor de noapte luceşte uleiul
copacii trec în goană pe lângă noi
şi existenţa noastră devine nesigură
copacii se-ntorc în viteză
şi existenţa mea devine nesigură
pe bunică-mea au înmormântat-o în noiembrie
mi-e barba roşcată şi din cauza părului blond-pai
după părerea cinematologilor borâtul e
srevni ep eracnâm
aşadar întorc lumea pe dos şi astfel de-a dreptul
mereu
nicicând
sau nu
nu prea
NO
pe mai departe-i imposibilă
!această lumină oţelită
să-nfrângi voinţa oaselor ce se chinuiesc s-ajungă acasă
verbele
Nu puteam să mai cred nici măcar o clipă
în trunchiul meu cu douăzeci şi trei de inele
înfrunzesc şi speranţa
: dintr-odată mă trezesc în plină vară :
mi-a pus un nod în gât
până-n pragul optimismului naiv
DAR
au răsărit nişte umbre aveau cnuturi
şi se-nvârteau de jur-împrejur
ca nişte ceasuri căpiate
fugeam mâncând pământul
ne-am aruncat OCHII să fie mai uşor
de-atunci e mai greu
simţurile şi intuiţiile
ne dezvăluie perfect – – ne dăscălea Z. Miklós Deák
dar eu îmi iubesc ochii
şi-odată
tot o să mă-ntorc după ei
DACĂ pupilele verzi nu mi se caţără pe pietre
DACĂ în sala cu pereţi albaştri nu se ţine nicio adunare generală
DACĂ din cişmele nu-i ţâşnesc puroi şi limonadă râgâitoare
DACĂ membrana nu i-au ferfeniţit-o tumescente falusuri roşii
-
DACĂ – DACĂ – DACĂ – DACĂ
bâjbâiam pe sub
ziua orbitoare a nopţii mele
şi obiectele pipăite tresăreau
semănam cu o pisică de mare
însă eram jecmănit dezarmat
nu mai aveam nicio direcţie
constelaţiile s-au dus pentru totdeauna
nu mai aveam călăuză
o pasăre a ţipat în vânt
tot mai departe tot mai încolo
iubita mea lacrimile mele ca perlele cad bătând darabana pe creier
în omătul nesfârşit ce-mi vine până la piept
cu limba umflată în gura ce-mi gâfâie
apele au restituit nuferii nopţii
liliecii s-au întors în lună
undeva a nechezat Căluţul de lemn răpciugos
– am izbucnit în plâns
– m-am pus pe înjurat
am pornit spre casă cu paşi ezitanţi
Dostları ilə paylaş: |