14. Nopţile de vară
Vreo jumătate de vară au tot alergat nopţile calde şi senine după un băietan smoliţel, dar era hîtru ştrengarul şi nu se lăsa prins. Nu-1 ademenea deloc bezna senină în care nu poţi trage o brazdă, nu poţi ieşi la seceriş. Harnic şi strîngător, avea el de acum socotelile lui cu lumea, era gata în orice clipă să se încaiere pentru haturi, cu toate că nici pămîntul lui şi nici, fireşte, haturi încă nu avea. Era mîndru, era mintios, şi tocmai atunci cînd se simţea pe deplin izbăvit de vicleşugul nopţilor, atunci, cînd începuse a-i lua peste picior pe cei păţiţi, atunci a păţit-o şi el.
Ce are a face cum a fost? Foarte simplu şi foarte complicat cum se întîmplă mai totdeauna. Nopţile senine şi calde de vară l-au încurcat într-o mie de nimicuri, i-au sucit şi răsucit minţile, tipărindu-i o palmă pe umăr atunci cînd era limpede că nu mai scapă…
(159 cuvinte) (Ion Druţă)
Dostları ilə paylaş: |
