2. Limba noastră
O fi fost la început un gîngurit, o exclamaţie, un chiuit, care apoi, lăsînd sunet de sunet, iar mai apoi cuvînt cu cuvînt, iar mai apoi frază de frază, a format pe parcursul secolelor ceea ce numim noi astăzi limba noastră – cel mai puternic scut în calea încercărilor de veacuri de a ne asimila.
Asupra tututor acestora s-a atentat de multe ori, uneori chiar cu lovituri de moarte, dar ceea ce-i veşnic nu poţi nimici. A mai rămas.
A rămas cea mai de preţ parte a sufletului care abia mai suflă- limba, a mai rămas din valul curat al melosului de suflet , din belşugul sufletului.
Şi numai îngrijind toate acestea, valorificîndu-le zi de zi, an de an, veac de veac, acceptînd sufletul pămîntului, vom obţine un pic de vîrf ce ne prezintă, ce ne face să fim cunoscuţi şi recunoscuţi în lume, adică: teatrul nostru naţional, baletul nostru naţional şi celelalte valori spirituale înţelese, acceptate şi recunoscute de-o lume, dar create numai de sufletul nostru.
(160 cuvinte) (S. Ghimpu)
Dostları ilə paylaş: |
