Citiţi fragmentul şi efectuaţi temele 1-6. ... anii sînt tot ce are omul... Anii îl îmbogăţesc, anii îl sărăcesc... Din prima seară, cum ai rămas tu aici, s-au pus anii între noi ca o soacră blestemată şi m-au tot canonit şi au rîs, şi-au bătut joc de mine... Mă uitan la ochii tăi, dar soacra asta îmi spunea: nu vezi tu cum scapără glumele în ochii iştia, dar se sting nespuse, că n-are cine le auzi? Mă uitam la umerii tăi şi îmi spunea soacra asta: nu vezi cum culeg ei fiece frîntură de cîntec, pe cînd tu prinzi numai cîntece de jale? Mă uitam la mîinile tale, da soacra ceea îmi spunea: nu vezi cum visează mîinile celea să mîngîie fruntea unui copil pe care n-ai să i-l naşti?... eu n-am să pot fi şi mamă, şi bunică în aceeaşi vreme... Este o rînduială a pămîntului, şi dacă încalc eu şi rînduiala asta, ce-mi mai rămîne?
1. Cărei opere literare îi aparţine fragmentul dat, cine-i autorul?
