V A R I A N T A – IX
Citiţi fragmentul şi efectuaţi temele 1 - 6.
— Ascultă, femeie, mormăi cu mînie Bogza, de ce tot mă fierbi şi mă înţepi atîta? Ai ceva de spus, spune!
— Nu te supăra, domnu Calistrat, eu întreb pe băiat dacă nu citeşte ceva pe baltag.
— Destul! răcni gospodarul bătînd cu pumnul în masă şi înălţîndu-se de la locul lui.
— Gheorghiţă, vorbi cu mirare femeia, mi se pare că pe baltag e scris sînge şi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tău.
Calistrat se smulse din locul lui, repezindu-se spre flăcău, ca să-i ieie arma. Cuţui i se puse în faţă — oprindu-l cu braţele încordate, ca pe un mal. Dar în gospodarul cel mare izbucnise crîncenă mînie. Păli cu pumnul pe Cuţui în frunte şi-1 lepădă la pămînt. Bătu cu coatele pe cei de aproape şi-i dărîmă şi pe ei. Se zvîrli cu capul pe uşa deschisă, mugind. Vitoria fîlfîi cu braţele ca din aripi după el. Într-o clipă fu şi ea în prag, şipînd:
— Gheorghiţă! dă drumul cîinelui.
Flăcăul avea de mai înainte hotărit cum să facă. Se încurcă însă în lanţug, în cotlonul şurii. Prin lucirea amurgului, Bogza îl văzu şi se prăvăli pe-o coastă asupra lui. Atunci cîinele dădu un urlet fioros. Izbindu-se înainte, schelălăi sugrumat. Izbindu-se a doua oară, rupse lanţugul. Bogza îl ocoli, cercînd să apuce, dintr-un salt, braţul feciorului cu baltagul.
Împuns de alt ţipăt al femeii, feciorul mortului simţi în el crescînd о putere mai mare şi mai dreaptă decît a ucigaşului. Primi pe Bogza în umăr. Îl dădu îndărăt. Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului, în frunte. Calistrat Bogza şovăi. Cîinele se năpusti la beregată, mestecînd mormăiri sălbatice cu singe.
-
Recunoaşteţi opera din care este extras fragmentul dat, cine-i autorul?
Dostları ilə paylaş: |