1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000

1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

Punct: Biserica reformată

Cod sit: 136722.01
Colectiv: Szőcs Péter Levente (MJ Satu Mare)
Situată în centrul satului Acâş, biserica reformată este o construcţie de la sfârşitul secolului XII - începutul secolului XIII. Este foarte probabil că iniţial clădirea servea ca biserică a unei mănăstiri, întemeiată de familia Ákos.

Cercetările arheologice au fost începute în anul 1998, fiind reluate în 1999 şi 2000. Biserica a fost inclusă în planul naţional de restaurare şi conservare, săpăturile servind la întocmirea documentaţiei necesare.

Campania din anul 2000 s-a desfăşurat în lunile iulie şi august şi a fost finanţată din bugetul Muzeului Judeţean Satu Mare. A fost continuată cercetarea capelei colaterale nordice, descoperită în anul 1999, prin deschiderea secţiunilor IV A, IV B, VII, VIII. Pentru determinarea extinderii necropolei din jurul bisericii a fost deschisă secţiunea XI A în sudul bisericii şi a fost extinsă secţiunea VII spre N.

În privinţa capelei, a fost stabilit traseul zidului vestic, colţul de NV, şi a fost verificată conexiunea zidului estic (umărul capelei) şi a zidului vestic cu biserica actuală. S-au confirmat observaţiile din campania precedentă, că în faza iniţială capela şi biserica au fost construite împreună. Din nefericire, refacerile ulterioare, mai ales restaurarea din 1896 - 1902, condusă de arh. Schulek Frigyes, au distrus nivelele de călcare mai vechi. Stratigrafia este bulversată în jurul bisericii, într-o adâncime medie de - 0,3 / - 0,4 m, adâncime în care deja numai fundaţiile sunt observabile, din cauza lucrărilor de canalizare făcute de Schulek. Acest fapt face imposibilă stabilirea exactă a duratei de funcţionare a capelei colaterale. A fost descoperit însă, în interiorul capelei, un mormânt de copil (cu vârsta sub un an), zidit din cărămidă (M. 15), aparţinând primului orizont de înhumare. Acest fapt poate să denote folosirea capelei şi ca loc de înhumare încă din faza iniţială de existenţă a construcţiei. Inventarele celorlalte morminte aparţinătoare acestui orizont cuprind: un denar de Friesach, perioada Eriacensis (1170 - cca. 1200) - CNA Ca9 - în umplutura mormântului M. 18; o pereche de cercei de formă circulară cu capăt îndoit (M. 17). Mormintele din orizontul mai recent de înhumare (sec. XVIII - XIX) au avut ca inventare ace de păr, cuie de sicriu. Descoperirile au fost restaurate şi depozitate în Muzeul Judeţean Satu Mare.

Ca limită a sitului medieval putem accepta şanţul care a fost identificat în S. VII şi în S. XI A, amenajare care se pare că înconjoară biserica. Adâncimea medie de la nivelul de călcare actual este -2,9 m, iar faţă de nivelul de călcare medieval este, probabil, în jur de -2,70 / -2,50 m. Umplutura şanţului conţine cărămizi cu dimensiuni similare celor din prima fază a bisericii şi în afara lui nu a fost identificat nici un mormânt din orizontul mai vechi de înhumare. În schimb, marginile sunt distruse de înmormântările recente.

Cercetările viitoare trebuie extinse în zona sudică şi vestică a bisericii, precum şi în zona necercetată a capelei. Este necesară identificarea construcţiilor anexe, care vor fi existat în jurul bisericii, precum şi relaţia lor cronologică cu cele identificate până acum.

Abstract

The archaeological excavations have started in 1998 at the Calvinist church from Acâş. The church, built in Romanic style at the end of the 12^th century - beginning of 13^th century, seems to be a part of a kindred monastery, founded by the Ákos family. The researches have identified în the northern side a ruined chapel, built simultaneously with the church. There was also found the trace of a medieval ditch surrounding the whole complex and a necropolis with two burial horizons: one of it dating from the 12^th - 15^th centuries and the other one from 18^th - 19^th centuries. Further researches are necessary în order to verify the southern and the western zone of the church and to identify other possible ruins related to the monastery.

2. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

Punct: Râtul lui Vereş

Cod sit: 136722.03
Colectiv: Németi János - responsabil (MM Carei), Szőcs Péter Levente, Gindele Robert (MJ Satu Mare)
Lucrările de hidroamelioraţii executate în anul 2000 au afectat culoarul Crasnei în următoarele zone: în amonte, de la podul peste Crasna de la Giorocuta până la hotarul cu judeţul Sălaj, apoi în aval, până la Moara de la Acâş, respectiv podul peste Crasna la comuna Acâş. Potrivit planului de cercetare au fost efectuate sondaje arheologice la următoarele puncte: Acâş - Moară (km 39,7 - 38); Acâş - Râtul lui Vereş (km 38,2 - 38,4); Acâş - Râtul lui Maitiniu (km 38,7 - 39,9); Acâş - Podul Dobrei (km 39,6 - 40); Supurul de Sus (km 52,3 - 52,4).

Vestigii arheologice au fost descoperite la Acâş - Râtul lui Vereş şi la Supuru de Sus.

La Acâş - Râtul lui Vereş lucrările au fost conduse de Németi János, situl fiind sesizat deja între anii 1981 - 1984, prin lucrările de îndiguire din această perioadă. Între albia nouă a Crasnei şi digul de pe malul stâng au fost trasate trei secţiuni mai lungi, cu dimensiuni de 35 x 2 m, două secţiuni cu dimensiuni de 20 x 2 m, precum şi alte două cu dimensiuni de 10 x 2 m şi opt casete cu dimensiuni diferite pentru dezvelirea integrală a complexelor arheologice. În total au fost dezvelite două locuinţe, un cuptor de copt pâine, două vetre de foc şi 16 gropi menajere. Aceste obiective aparţin mai multor epoci preistorice, epocii migraţiilor sau Evului Mediu timpuriu. Primul nivel de locuire s-a format în epoca de trecere spre epoca bronzului, cultura Baden şi cultura Coţofeni (cca. 2800 - 2400 a. Chr.). Acest nivel de cultură este suprapus de un strat de cultură din epoca bronzului mijlociu (cultura Otomani şi cultura Wietenberg) şi de un altul, aparţinând epocii bronzului târziu, respectiv prima fază a culturii Pişcolţ - Cehăluţ - Hajdúbagos. Majoritatea gropilor menajere aparţin epocii bronzului, fiind descoperite şi trei ace de bronz şi alte fragmente de obiecte de bronz. Sporadic au apărut şi fragmente ceramice celtice din Latène C, fără un context sigur.

S-a conturat şi un nivel de locuire slavă, din sec. VII, printr-o locuinţă cu cuptor scobit în lut, L. 2, cu un material arheologic foarte bogat.

Ultimul nivel de locuire aparţine epocii medievale timpurii (sec. XI - XIII), reprezintă vatra veche a satului Acâş, aşezare contemporană cu biserica reformată, construită probabil în sec. XII-lea, prima fază. Acest sat, care se întindea pe malul înalt al Crasnei într-o zonă neinundabilă a fost ars, probabil odată cu năvălirea tătarilor din anul 1241. Au fost observate în mai multe locuri arsuri şi depuneri de cenuşă.

Materialul arheologic recoltat se află în colecţia Muzeului Municipal Carei.

Bibliografie:

1. C. Kacsó, Faza finală a culturii Otomani şi evoluţia culturală a acesteia în nord-vestul României, Studii şi Comunicări Satu Mare, 14, 1997, p. 87 - 88, planşa 5, 6, 7, 8, 9 - Acâş Crasna Veche.

Abstract

At Acâş - Râtul lui Vereş, as part of a rescue excavation, there were discovered the following: archaeological materials without a certain context from Aeneolithic (Coţofeni and Baden cultures) and Celtic Latène; domestic pits belonging to the Middle Bronze Age (Otomani and Wietenberg cultures) and to the Late Bronze Age (first phase of Pişcolt - Cehăluţ - Hajdubagos culture); a plane dwelling with oven from 7^th century; different archaeological complexes from 11^th - 13^th centuries.