1. Delimitări

1. Delimitări

• 1. Delimitări

• cel mai variat, mai complex, deschis celorlalte (prin mimesis, includere)

• greu de descris - mari variaţii în timp, după gen, şcoală, individualitate

• în formalism, structuralism - o problemă centrală a fost literaritatea /poeticitatea - calitate intrinsecă a limbajului

• Esenţiale: paralelismul, ambiguitatea, condensarea, metafora, figura, reliefarea...

• Idee contestată; contrapropunere: literatura nu se defineşte prin limbaj, ci prin intenţie, instituţii, convenţii culturale

• Genette (1979/1993 Introduction à l'architexte) Definiţii imanente / contextuale (indiferent de criteriul valoric)

• două criterii principale: a) ficţionalitatea (pentru proză)

• b) forma, organizarea limbajului - pentru poezie

• - şi inventarul lexical ? Ex.: îngeraş – cuvânt – naşpa

Emiţătorul - important, bine individualizat; "mesaj personalizat".

• Emiţătorul - important, bine individualizat; "mesaj personalizat".

• Receptorul - larg; în genere educat.

• Funcţiile limbajului:

• - poetică - organizare a mesajului, centrare asupra sa - plăcerea estetică

• -expresivă - exprimarea subiectivităţii; mediată (nu interjecţia)

• -referenţială - mimată şi mediată

• 3. Subtipuri

• Limbajul poeziei / al prozei

• (variaţie foarte mare - în funcţie de genuri, curente, şcoli, personalităţi)

Secolul XVII-XVIII - romane populare, Dosoftei, Cantemir

• Secolul XVII-XVIII - romane populare, Dosoftei, Cantemir

• Secolul XX

• - metafora / ironia

• Postmodernismul: caracter hibrid, proteic, eclectic, discontinuu  - ludic - joc de cuvinte  - intertextualitate  - ironie şi autoironie  - exces, supraprezenţă, enumerare - dispare ierarhia faptelor  - discursivitate  - perspectivă instabilă

Condiţie

• Condiţie

• Sunt

• asemenea

• nisipului clepsidrei

• care

• poate fi timp

• numai

• în

• cădere

analogie: raport nou, viziune inedită

• analogie: raport nou, viziune inedită

• - inovatoare, complexă, condensează interpretări multiple

• - nu implică doar nivelul cuvântului

• - se poate explica doar în context

ambiguitate, incertitudine

• ambiguitate, incertitudine

• mimare, interpretare a unui rol, dublare a vocii (polifonie); distanţă variabilă între vocea “reală”/presupusă şi cea mimată

• Legătura cu intertextualitatea

• Ce deştept e!

• Sunt foarte fericit.

multiplicarea lecturilor

• multiplicarea lecturilor

• complexitatea textului

• lipsa “tezei”, a rigidităţii, a persuasiunii

Diferite viziuni asupra poeziei - care pun în centru una sau alta dintre trăsăturile ei (eventual minimalizând sau negând alte trăsături):

• Diferite viziuni asupra poeziei - care pun în centru una sau alta dintre trăsăturile ei (eventual minimalizând sau negând alte trăsături):

• - lirismul

• - organizarea formală

• - capacitatea imaginativă

• - limbajul esenţializat

• - limbajul inovator

• - limbajul solemn

Tipuri de ritm

• Tipuri de ritm

• Binar: trohaic, iambic

• Ternar: amfibrah, dactil, anapest

• 1. Baba Cloanţa geme, plânge, Căci fuiorul s-au sfârşit Iar voinicul n-au venit ! Mânele cumplit îşi frânge Crunt strigând spre răsărit.

• (V. Alecsandri, Baba Cloanţa)

•  2. Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul, În care se-oglindesc Azurul şi copacul.

• (T. Arghezi, Creion)

Prin lumea poveştilor zumzetul veştilor. Prin murmurul mărilor plânsetul ţărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor.

• Prin lumea poveştilor zumzetul veştilor. Prin murmurul mărilor plânsetul ţărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor.

• (L. Blaga, Ce aude unicornul)

B. Cezura

• B. Cezura

• 1. Nimic nu o-mblânzeşte, nimic nu o-ncovoaie, Ani are peste sută şi multe-a pătimit. (M.I.Caragiale, Aspra)

•  

• 2. De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată. (M. Eminescu, De câte ori, iubito...)

•  

• 3. Tristeţea renunţării Dum-

• nezeu o încerca molatic.

• Şi lumea toată o făcu,

• Sieşi străin, c-un gest tomnatic. (Blaga)

Îmi plac fotografiile - la ceasul când se preschimbă-n tigri: fiecare îşi ţine-n gură halca ei de timp. Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind, mai facem gesturi mari şi luminoase sub cerul înflorit... Dar dedesubt, Însângerată, apă fără umbră ne-a şi vărsat într-o bulboană sumbră.

• Îmi plac fotografiile - la ceasul când se preschimbă-n tigri: fiecare îşi ţine-n gură halca ei de timp. Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind, mai facem gesturi mari şi luminoase sub cerul înflorit... Dar dedesubt, Însângerată, apă fără umbră ne-a şi vărsat într-o bulboană sumbră.

• (Doinaş – Instantaneu)

- mimesis

• - mimesis

• - imaginar

• - limbaj poetic

• - perspectivă, viziune

• - naraţiune: timpuri narative (perfectul simplu)

• - stilul indirect liber

• - ambiguitate

suprapunere între perspectiva şi vocea personajului şi cea a naratorului

• suprapunere între perspectiva şi vocea personajului şi cea a naratorului

• - la persoana a III-a, dar cu indiciile vocii şi perspectivei personajului

1.

• 1.

• Lupul de la miezul nopţii

• La uşa mea zgreapţănă lupul eu îl aud şi el îmi spune lasă-mă să intru ştiu că eşti singur şi suferi tu vei dormi nu în patul tău ci pe covor acolo unde îmi place mie  

2.

• 2.

• BALADA POETULUI DE DUMINICĂ

• Eu sînt un poet de duminică.

• La haina mea roz am o mînecă

• Albastră, cealaltă vernil.

• Eu scriu doar în luna april

•  

• Şi-atunci nu mai mult de un vers

• Pe care deja l-am şi şters.

•  

• Îmi plac portocale şi sîni.

• Iubita mea are doi sîni!!!

•  

• Ea dă samovarelor lustru

• Cu dînşii, schimbînd la ceai gustul

•   

• 3.

• Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpătureşte şi le pune-n ţoaşcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e aşa repezită. Da’ nici nu-i vine să plece, nu se-ndură. Nu se-ndură când se gândeşte că a făcut drumu degeaba. Cap sec, cap sec, îşi şopteşte singură, ocoleşte burlanul de lângă scară, dă colţul casei şi merge spre poartă cu paşi mărunţei. Curtea pustie, ăla la Matracucă, Ivona dracu s-o ia pe unde...

4. Nu se-nserase încă, dar lumina era mai posomorită, învăluind priveliştea într-o mai adîncă melancolie. Stătea să ningă. Oricît ţi-ai fi rotit privirile împrejur, nu se zărea ţipenie de om. Maarten îşi legă patinele, îşi luă iar traista-n spinare şi lunecă mai departe pe gheaţa cenuşie. De foarte departe se auzeau buf­nituri înăbuşite: cineva tăia lemne. Patină fără gînduri, cu cîinele alergînd după el, cîteva ceasuri, simţind mai mult decît văzînd cum se întunecă tot mai tare. O clipă, norii se spărseseră şi raze groase, străvezii, ca nişte oblice coloane de purpură, catifelaseră roz zăpada şi-nsîngeraseră gheaţa rîului şerpuitor. Dar apoi luminile se stinseseră şi aceeaşi tulbureală, virînd spre un cafeniu obosit, se-ntinse mai departe sub plafonul de nori. Se făcea tot mai frig. Gleznele începuseră să-l doară şi aerul îi rănea plămînii. Era vremea cînd tatăl lui se-ntorcea de la staţia de epu­rare a apei, şi în mod sigur întrebase de el. "Krijg de klere!", mormăise, poate, auzind că fiul lui iar hoinărea aiurea. Încă nu erau, însă, alarmaţi, şi nu aveau să fie pînă la căderea întuneri­cului.

• 4. Nu se-nserase încă, dar lumina era mai posomorită, învăluind priveliştea într-o mai adîncă melancolie. Stătea să ningă. Oricît ţi-ai fi rotit privirile împrejur, nu se zărea ţipenie de om. Maarten îşi legă patinele, îşi luă iar traista-n spinare şi lunecă mai departe pe gheaţa cenuşie. De foarte departe se auzeau buf­nituri înăbuşite: cineva tăia lemne. Patină fără gînduri, cu cîinele alergînd după el, cîteva ceasuri, simţind mai mult decît văzînd cum se întunecă tot mai tare. O clipă, norii se spărseseră şi raze groase, străvezii, ca nişte oblice coloane de purpură, catifelaseră roz zăpada şi-nsîngeraseră gheaţa rîului şerpuitor. Dar apoi luminile se stinseseră şi aceeaşi tulbureală, virînd spre un cafeniu obosit, se-ntinse mai departe sub plafonul de nori. Se făcea tot mai frig. Gleznele începuseră să-l doară şi aerul îi rănea plămînii. Era vremea cînd tatăl lui se-ntorcea de la staţia de epu­rare a apei, şi în mod sigur întrebase de el. "Krijg de klere!", mormăise, poate, auzind că fiul lui iar hoinărea aiurea. Încă nu erau, însă, alarmaţi, şi nu aveau să fie pînă la căderea întuneri­cului.

• Între timp, băiatul începuse să crească. Crescuse şi înainte, clipă de clipă, înăbuşit şi neobservat, dar acum, la fiecare alu­necare pe patina dreaptă, apoi pe cea stîngă, pantalonii-i deve­neau parcă mai scurţi, lăsînd o bucată tot mai mare de gleznă descoperită şi roşie în aerul îngheţat.

5. GEORGE BACOVIA: "Plumb" - Apărută în Biblioteca pentru metalurgişti, cartea lui Bacovia atrage atenţia asupra acestui element pe nedrept dispreţuit. Se trece în revistă larga utilitate a metalului, din care se pot face margini de linii ferate, clavire, chioşcuri pentru fanfare militare, aparate cinematografice, decoruri teatrale şi chiar sicrie. Informaţii interesante despre intoxicaţia cu plumb la muncitori (simptome şi procese). Scrisă concis, însoţind faptele cu formule ce nu depăşesc niciodată jumătate de pagină, cartea se citeşte cu uşurinţă de specialişti, ca şi de cei cărora le plac chimia, fizica şi spectroscopia metalurgică. (Editura "Lakustris", St. Gall 1958.)

• 5. GEORGE BACOVIA: "Plumb" - Apărută în Biblioteca pentru metalurgişti, cartea lui Bacovia atrage atenţia asupra acestui element pe nedrept dispreţuit. Se trece în revistă larga utilitate a metalului, din care se pot face margini de linii ferate, clavire, chioşcuri pentru fanfare militare, aparate cinematografice, decoruri teatrale şi chiar sicrie. Informaţii interesante despre intoxicaţia cu plumb la muncitori (simptome şi procese). Scrisă concis, însoţind faptele cu formule ce nu depăşesc niciodată jumătate de pagină, cartea se citeşte cu uşurinţă de specialişti, ca şi de cei cărora le plac chimia, fizica şi spectroscopia metalurgică. (Editura "Lakustris", St. Gall 1958.)