1936 și este singurul roman al lui Margaret Mitchell



Yüklə 17.17 Kb.
tarix03.01.2019
ölçüsü17.17 Kb.

Margaret Mitchell – „Pe aripile vântului‟

Pe aripile vantului a fost publicat pentru prima dată în 1936 și este singurul roman al lui Margaret Mitchell. Povestea se petrece în Georgia și Atlanta, în timpul Războiului Civil American și urmărește viața tinerei Scarlett O'Hara, fiică a unui imigrant irlandez, proprietar de plantații. Deși îndrăgostită de Ashely Wilkes, Scarlett se căsătorește cu doi barbați, dar cu niciunul din dragoste: prima oară cu Charles, care moare în război, și a doua oară cu Frank, iubitul surorii ei, cu care se căsătorește pentru a salva plantația Tara. În tot acest timp se gândește la Ashley Wilkes, care s-a casatorit însa cu Melanie Hamilton. Chiar dacă este căsătorită, Scarlett petrece mult timp cu Rhett Butler, un aventurier scandalos, dar elegant. Dupa ce al doilea soț al ei moare, Scarlett se căsătorește cu Rhett, care este conștient de pasiunea ei pentru Ashley, dar speră că într-o zi îl va iubi pe el. În cele din urma, Scarlett realizeazĂ cĂ într-adevar îl iubește pe Rhett, dar chiar după ce cuplul a trecut prin atâtea încercări împreună, Rhett n-o mai iubește.

Cartea cuprinde o descriere vie a decăderii Atlantei, în anul 1864 și devastarea pe care a lăsat-o razboiul în urma sa. Romanul se bazeaza pe cercetări istorice considerabile. Potrivit biografiei ei, Margaret Mitchell avea zece ani cand a aflat ca Sudul a pierdut razboiul. Narațiunea cuprinzătoare despre război a ajutat cartea să câștige premiul Pulitzer în 1937.


În anul 1939 s-a realizat filmul „Pe aripile vântului‟, adaptat după romanul cu acelaşi nume al lui Margaret Mitchell. A fost produs de David O. Selznick și regizat de Victor Fleming, pe baza unui scenariu de Sidney Howard. Filmul epic, cu acțiunea în America de Sud în perioada Razboiului Civil American, îi are în distribuție pe Clark Gable, Vivien Leigh, Leslie Howard și Olivia de Havilland. Filmul spune o poveste despre razboiul civil și a urmărilor acestuia din punctul de vedere al albilor din Sud.


A primit 10 premii Oscar (8 in competitie si 2 de onoare), un record care a durat timp de 20 de ani, până când a fost depășit de Ben-Hur în 1960. În Top 100 al filmelor americane din toate timpurile, inaugurat de Institutul American de Film, În 1998, Pe aripile vantului s-a clasat pe locul patru. În iunie 2008, AFI și-a dezvăluit topul său 10 din 10 - cele mai bune zece filme din zece genuri de film american. Pe aripile vantului a ocupat locul 4 în genul epic.
În prima zi după apariţia acestei cărţi, la mijlocul anului 1936, au fost vândute 50000 de exemplare, iar până la sfârşitul anului lui 1937, tirajul a atins, numai în Statele Unite, cifra de două milioane. I s-a decernat Premiul Pulitzer, cea mai importantă distincţie literară americană; Asociaţia naţională a librarilor a declarat-o „cea mai bună carte a anului‟, şi Asociaţia culturală din New York i-a acordat medalia de aur, pe care o refuzase până atunci unor scriitori. Mai apoi romanul a fost tradus în 21 de limbi.

CITATE
Înţelegea reticenţa lui subtilă, atât de asemănătoare cu a ei, mândria încăpăţinată care-l împiedică să-şi manifeste dragostea de teamă să nu fie respins.
Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele.
O să mă gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniştită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, e şi mâine o zi.

Toţi oamenii fac ceea ce cred că trebuie să facă, nu gândim şi nu făptuim toţi la fel şi nu e drept să judecăm pe alţii după noi înşine.


Te-ai gândit vreodată că şi cea mai puternică dragoste poate să se sfârşească?
Nu poate exista fericire decât în unirea dintre două fiinţe asemănătoare.
Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind după lucrurile pe care nu le mai avem – şi gândindu-ne tot timpul la ele.
În mijlocul deprimării, un gând i se ivise în minte. El n-o iubea şi n-o iubise niciodată cu adevărat – şi gândul acesta n-o durea. Ar fi trebuit s-o doară, ar fi trebuit să fie deznădăjduită, cu inima zdrobită. Dar acesta era adevărul. El n-o iubea şi ei nu-i păsa. Nu-i păsa , fiindcă nici ea nu-l iubea. Nu-l iubea, aşa că nimic din ce putea face ori spune el nu izbutea s-o doară.

În faţa primejdiei şi a morţii, dragostea e de două ori mai dulce, plină fiind de o stranie exaltare.


Nimeni nu poate merge mai departe împovorat de amintiri dureroase.
Ştia că, după pilda lor, ar fi trebuit să creadă cu tărie că o doamnă rămâne întodeauna o doamnă, chiar dacă ajunge să trăiască în sărăcie.
Nu-i plac lucrurile care îl tulbură... ca mine, de pildă...mă iubea, dar îi era teamă să se însoare cu mine, ca nu cumva să-i tulbur modul lui de a gândi şi de trăi...
Bibliografie:

  1. MITCHELL, Margaret. Pe aripile vântului. Bucureşti: Ed. Leda, 2004.

  2. Pe aripile vântului – http://surse.citatepedia.ro/



Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2019
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə