Activitatea 2: nevoile copilului meu materiale necesare



Yüklə 62,37 Kb.
tarix26.10.2017
ölçüsü62,37 Kb.

ACTIVITATEA 2: NEVOILE COPILULUI MEU

Materiale necesare


  • Ecusoane pentru participanți;

  • Pixuri si mape sau alte suporturi pentru ca participanții să poată completa

fisele de lucru;

  • Flipchart, markere;

  • Anexa 1: Tabelul de prezență;

  • Anexa 2: Raportul de activitate;

  • Anexa 3: Fisele de evaluare ale Activității 2.

Argument

„Exprimarea consecventă a iubirii față de copil stă la baza educației eficiente. Nu

contează dacă ea variază ca formă de exprimare in funcție de timp si spațiu. Ceea ce

contează cu adevărat este ca părinții să satisfacă nevoile copilului si ca acesta să se

simtă iubit cu adevărat....”

Activitatea isi propune informarea părinților cu privire la schimbările complexe ale

copiilor, in planul dezvoltării somatice, psihice si sociale in perioada preșcolară,

sensibilizarea acestora cu privire la modelul si climatul educațional oferite copilului si

implicit a consecințelor acestora asupra evoluției lui ulterioare. Prin asigurarea unui

climat familial bun factor de protecție - pot fi diminuați factorii care duc la dificultățile de comunicare familială; lipsa stimei de sine; înrăutățirea climatului familial.



Bun venit participanților

Salutăm participanții cu naturalețe si cordialitate pe măsură ce acestia intră in sală. Ii

invităm să isi pună ecusonul si să ocupe un loc pe unul din scaunele asezate in cerc.

Le mulțumim pentru faptul că au ajuns la timp, amintindu-le că acesta este un

beneficiu pentru intregul grup. In caz contrar, le amintim că una dintre regulile

proiectului este să fie punctuali si ii indemnăm să respecte acest lucru.



Activitate de energizare

Stai de-o parte a liniei”

Trasăm o linie pe mijlocul sălii (cu cretă, sfoară, bandă adezivă sau cateva scaune) si

solicităm părinților să se aseze de o parte sau de alta a liniei, in funcție de

preferințele, calitățile sau hobby-urile copiilor lor. De exemplu: Cine are copii care

practică sportul? Cine are copii care se trezesc usor? Cine are copii care isi fac singuri

curat in cameră sau dulap? Cine are copii care ajută la curățenie? Etc.

Nu vreau să-mi laud copilul dar…”

Invităm părinții să se gandească timp de 1-3 minute la acele laturi ale personalității

copilului lor pe care le apreciază cel mai mult (comportament, intelect, pasiuni etc.).

Fiecare părinte isi va prezenta copilul intregului grup astfel „Sunt … (prenumele)

mama sau tatăl lui … (prenumele copilului) si nu vreau să-mi laud copilul, dar…”

In paralel cu prezentările părinților, vom scrie cele menționate de ei pe flipchart. La

finalul prezentărilor vom discuta despre ce apreciază cel mai frecvent părinții la

copiii lor.


Recapitularea Activității 1

Data trecută ne-am cunoscut, am stabilit împreună regulile de grup, ne-am

familiarizat cu activitățile programului „EU SI COPILUL MEU”

Verificarea temei pentru acasă

Ați discutat cu copiii despre ce am făcut aici data trecută? Ați stabilit împreună cu

toată familia „Reguli de comportare în bucătărie si la masă” (cine, ce atribuții are în

bucătărie, cum ne comportăm la masă etc.)? Ați realizat sarcina? A fost greu? Doreste cineva să prezinte grupului regulile stabilite în familie? Dacă nu ați realizat tema, care au fost motivele? Vă rugăm să încercați să o realizați pană la următoarea

întâlnire. În cazul în care un părinte nu si-a făcut tema, putem face o paralelă între

situația în care se află si cea în care s-ar afla propriul copil, când nu-si efectuează

temele pentru acasă. Se aduce în discuție faptul că părintele constituie un model

pentru copil.

De asemenea, ați avut ca sarcină să aduceți câte un obiect reprezentativ pentru

copilul vostru. Vă rugăm să ne prezentați, pe rând, aceste obiecte si să ne explicați

de ce sunt ele reprezentative pentru copii.

Obiectivele Activității 2

Pentru astăzi ne propunem:
Să înțelegem particularitățile de vârstă specifice preadolescenței;

Să înțelegem rolul familiei în educația copiilor, în formarea deprinderilor de

viață;

Să înțelegem importanța legăturilor afective puternice dintre părinți si copii;

Să identificăm problemele de comportament ale copiilor.

Portretul robot al preșcolarului



Pasul 1: Rugăm părinții să citească „Portretul robot al preșcolarului” notand in

dreptul fiecărei idei unul din semnele de mai jos.



Pasul 2: Centralizăm, pe o foaie de flipchart, impărțită in patru cadrane (conform

semnelor pe care părinții le-au făcut pe fisa lor de lucru, respectiv „!”, „-” , „+”,

„?”), răspunsurile părinților, punand accent pe ideile ce se cer aprofundate, detaliate.

„Portretul robot al preșcolarului”



Cititi cu atentie textul, notând în dreptul fiecăruia idei unul din semnele de mai jos:

+

-

!

?

Sunt de acord

Nu sunt de acord

Este ceva nou pentru mine!

Doresc să aflu mai multe despre acest aspect?




Portretul robot al preșcolarului

Are între 3 – 7 ani




Anii preşcolari sunt „magici” pentru copii. Abilităţile lor de a crea şi de a-şi imagina încep să se dezvolte şi este o adevărată plăcere să-i observi. Tot acum iese în evidenţă şi identitatea copilului - sexuală şi socială - identitate formată prin intermediul regulilor şi rolurilor comportamentului. Aceşti ani sunt magici şi pentru părinţi. Acum, puteţi să staţi de vorbă cu copilul dumneavoastră. Este important să profitaţi de această perioadă atâta timp cât vi se oferă această şansă.




Ritm foarte intens de creștere staturală și ponderală în primul an, ritmul crește treptat ca un puseu în perioada preșcolară și altul în perioada pubrtății.

Dificultați de organizare a enunțurilor logice cu conexiuni de tipul : tot/unii (de ex:toate ciorile sunt păsări, unele păsări sunt ciori).






Dacă are 4 – 5 ani:

- dificultatile de adaptare la programul gradinitei se diminueaza, de la 9-10saptamâni în substadiul anterior la 3-4 saptamâni;

-         miscarea si manipularea obiectelor îmbogatesc perceptia si suportul intuitiv al operatiilor gândirii;

-         prescolarul mijlociu este preocupat de descoperirea realitatii externe;

-         apar modalitati psihocomportamentale noi: limbajul intern, caracterul voluntar al majoritatii proceselor psihice, deci un început de organizare a vointei;

-         jocurile încep sa aiba un caracter colectiv;

-         apare debutul identificarii cu grupul educativ din care face parte („sala mea de grupa”, „gradinita mea”).





MOTRICITATEA




Prescolarul imita, gesticuleaza, ajuta, pentru a se pune în valoare.

În unele situatii miscarile sunt libere, imprevizibile, lipsite de o anumita ordine, în altele, dimpotriva, sunt stapânite, stereotipizate, chiar exprima un anume grad de organizare privind formarea deprinderilor (mâncat, taiat cu foarfeca, desenat etc.).

Mânuirea obiectelor nu este un simplu joc, ci, totodata o afirmare a personalitatii.

Eu fac” sau „singur” expresii frecvente ce însotesc actiuni când încearca sa deschida usa, sa deschida televizorul, sa manânce, sa faca ceaiul etc. dezvaluie dorinta copilului de a egala adultul, „amorul propriu” al acestuia, care prin fiecare reusita vrea sa semene mai mult cu cei mari.

Pe masura ce copilul achizitioneaza diferite conduite motorii (alimentare, vestimentare, igienice, ludice) dobândeste autonomie, îsi extinde posibilitatile de cunoastere si socializare.


Cum se simte




Uneori e foarte vesel, râde din orice, iar alte ori are momente de oboseală, de apatie.

Trăiește intens atât bucuriile.Cunoaste expansiune, modificari, reorganizari generate de:



  • patrunderea copilului într-un nou mediu, gradinita;

  • contradictiile dintre dorintele copilului de a-l satisface pe adult, pe care îl iubeste, de restrictiile impuse si de tendinta spre autonomie.

Stadiul are specific o imensa nevoie de afectiune a copilului, prin preferinte constante sau variabile fata de anumite persoane (ex. într-o zi, un copil, în urma unei împrejurari neplacute s-a refugiat în bratele mamei, manifestând ostilitate fata de ceilalti membri ai familiei; în ziua urmatoare prefera alt protector).




Îndata cu dragostea apare si gelozia (se agita daca mama îsi manifesta simpatia fata de alt copil sau de adulti).Apar fenomene de transfer afectiv si de identificare afectiva. Copilul îsi transfera dragostea si atentia catre educatoare, cu care se si identifica, fiind pentru el un înlocuitor al mamei.

Apar stari afective de vinovatie (la 3 ani).

Apar stari afective de mândrie (la 4 ani).

Apar crize de prestigiu, mai ales daca este mustrat în public (la 6 ani).


Cercetarile au descris sindromul bomboanei amare, starea afectiva de rusine ce apare în urma unei recompense nemeritate, bucuria fiind însotita de neliniste, agitatie, sindromul de spitalizare, reactia afectiva violenta când urmeaza sa fie internat pentru a urma un tratament, datorita despartirii de cei dragi.

Apar si unele sentimente morale (rusine, atasament, prietenie), sentimente intelectuale (mirare, curiozitate, satisfactie dupa ce a aflat ceea ce l-a interesat).

În privinta ordinii obiectelor care provoaca sentimente estetice, s-au stabilit urmatoarele:

-         obiectele propriu-zise;

-         culorile;

-         animalele;

-         omul;

-         natura (pe la 6-7 ani)





Este un debut al învatarii afective prin: învatarea pericolelor si a posibilitatilor de a le depasi, a modului de a reactiona în împrejurari curente dar si festive (bucuria de a revedea o persoana cunoscuta, de a participa la manifestari, de a fi apreciat de public).




Sunt prezente si unele încercari de reglare a conduitelor emotionale (îsi stapânesc durerile, expresiile „dau lacrimile în mine”, îsi intensifica dragalaseniile daca vor sa obtina ceva „maaama, ce te mai iubesc, bunico Smaranda”).

Cum învață

Organizarea si relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorita modificarilor esentiale care se produc în structura activitatii psihice.

a)     Cele mai semnificative modificari sunt în planul motivelor care înca nu au ajuns sa fie constientizate si ierarhizate în motive esentiale si motive neesentiale, mai ales la vârsta de 3 ani. Treptat se stabilizeaza.

Interesele se diferentiaza: interesul pentru joc, pentru mediu înconjurator (observa plante, animale) , pentru activitati artistice, pentru învatare (jocul „de-a scoala”, rolurile de elev, de învatatoare, dorinta de a i se citi, de a raspunde).

b)     Începutul construirii unei morale primare trecând prin mai multe faze:

-   imitarea adultilor în respectarea cerintelor, cu tendinta de a le încalca, mai ales în absenta lor;

-   apoi respectare oarecum interiorizata (pentru ca se conformeaza chiar si atunci când parintii lipsesc);

-   iar mai târziu, apar si generalizari si verbalizari privind dorintele parintilor („asa spune mama”).

Daca relatiile dintre copil si adult sunt deficitare, apar conflicte (iau forma încapatânarii, negativism ca refuz al participarii, minciuna care initial este un amestec între realitate si intentiile copilului, apoi devine intentionata ca evitare a pedepsei sau ca solutie pentru a primi o recompensa.

Este debutul constiintei morale, care include elemente simple (reprezentari, notiuni) si unele ceva mai complexe (sentimente obisnuite). Este un acceptor fata de ceea ce este bine si ceea ce este rau.

c) Modificari în privinta constiintei de sine si a identitatii de sine. Imaginea eu-lui fizic devine mai analitica si mai importanta. Dupa 3 ani îsi dau seama ca apartin unui anume sex („Ea este fetita”). Dorinta de extensie a eu-lui (patul meu, gradinita mea).

Eu-l social în curs de fundamentare sprijina mult eu-l spiritual („Ei zic ca sunt frumos”).

d)     Îmbogatirea aptitudinilor în special a celor cu componente senzoriale: muzica, desen, coregrafie, limbi straine, modelaj.

e)     Începutul formarii unor componente de orientare, reglare si deci, a unor trasaturi de caracter. Formarea trasaturilor de caracter este asigurata de urmatorii factori:

-         mecanismele reglatorii;

-         conturarea sentimentelor;

-         formarea deprinderilor de a reactiona fata de norme;

-         calitatea climatului familial si din gradinita (baze pentru harnicie, responsabilitate, punctualitate).

Se disting 2 etape:



  1. Reprezinta etapa componentei instrumentale (specifica perioadei de început).Se formeaza deprinderi si moduri de comportare pe baza cerintelor din afara (adultilor), orientare si reglare externa.

  2. Componente de orientare pe baza debutului constiintei morale, primare. Specifica vârstelor 4-6/7 ani.

Socializarea

Traieste noi experiente sociale, interrelationale. Este pusa în evidenta prin modul în care prescolarii realizeaza perceptia altora.

La 3 ani, altul este perceput ca o amenintare, de unde si conflictele între ei.

La 4 ani, altul devine obiect de identificare, copilul doreste sa fie si sa actioneze asa cum este partenerul. Apoi este perceput ca rival, ca persoana care trebuie depasita.

La 5 ani, altul perceput ca partener egal de activitate, dorintele îi sunt respectate, ascultate.

Pe acest fond se dezvolta sociabilitatea (adaptarea sociala) care se refera la posibilitatile generale ale copiilor de a face fata cerintelor mediului social. Este oarecum pasiva.

Se dezvolta capacitatea sociala concretizata în autonomie, putere de a face ceva (comisioane, de a ajuta, de a supraveghea copiii mai mici).

Pot apare unele întârzieri sau tulburari ale sociabilitatii prin instabilitate comportamentala, agresivitate, izolare.

Educarea sociabilitatii se poate face prin antrenarea copiilor în jocuri, activitati, solicitarea lor în îndeplinirea unor sarcini.



Cum se comportă cu parinții

Pe durata perioadei preşcolare, autonomia crescândă a copilului îl pune pe acesta din ce în ce mai des în situaţii în care el doreşte un lucru, iar părinţii altul.

Refuzurile categorice devin mai uzuale la vârsta de trei-patru ani, precum şi negocierile active cu părinţii.

Revolta directă se estompează în decursul vârstei preşcolare.

Crizele şi lacrimile sunt mai rare, poate şi din cauză că abilităţile cognitive mai dezvoltate ale copilului îi permit acestuia să recurgă mai frecvent la negocieri.

Ataşamentul copiilor preşcolari faţă de părinţii săi rămâne puternic şi central în experienţele lor, suferind însă modificări semnificative pe măsură ce copilul realizează progrese în plan cognitive relaţii pe care le stabilesc, inclusiv cele cu ceilalţi copii.

Experienţele familiale exercită o influenţă majoră asupra formării personalităţii copilului mai ales în perioada preşcolară, atunci când el îşi mai petrece încă o mare parte din timp cu fraţii surorile şi părinţii.

Cine sunt prietenii lui

La vârsta prescolaritatii, se poate observa cum copiii se grabesc sa îi numeasca prieteni pe ceilalti copii cu care vin în contact, deoarece se joaca împreuna cu ei sau se afla în vecinatatea lor.

Conflictele care se creeaza sunt generate de obicei de revendicarea unor drepturi („Eu vreau sa stau lânga mama!", „Eu vreau jucaria aceea!"), însa pe cât de repede apar, la fel de repede dispar.

Desi la vârsta prescolaritatii apar primele contacte sociale, acestea se dovedesc a fi superficiale si rezulta doar în urma interesului comun manifestat fata de o anumita activitate.

Notiuni ca „prieten" sau „prietenie" nu au o semnificatie prea mare pentru prescolar, iar grupul de prieteni nu exercita o influenta importanta în educatia lui.

Copiii învață ceea ce trăiesc

Pasul 1: Rugăm părinții să citească textul din brosură si să sublinieze comportamentele specifice propriului copil. In funcție de specificul grupului, poezia poate fi prezentată si in altă formă (citită de consilier, proiectată pe un ecran, prezentare Power Point cu fond muzical etc.)
Pasul 2: Centralizăm pe flipchart comportamentele subliniate de părinți, dirijand discuția pe baza acestora.

Dacă un copil trăieste in critică, Invață să condamne.

Dacă un copil trăieste in dusmănie, Invață să se bată.

Dacă un copil trăieste in ridicol, Invață să fie timid.

Dacă un copil trăieste in rusine, Invață să se simtă vinovat.

Dacă un copil trăieste in ințelegere, Invață să fie răbdător.

Dacă un copil trăieste in incurajare, Invață ce este increderea in sine.

Dacă un copil trăieste in adevăr, Invață să aprecieze.

Dacă un copil trăieste in nepărtinire, Invață ce este dreptatea.

Dacă un copil trăieste in siguranță, Invață să aibă incredere.

Dacă un copil trăieste in aprobare, Invață să fie mulțumit de sine.

Dacă un copil trăieste in acceptare si

prietenie,

Invață să găsească dragostea in lume…



Sugestii de teme pentru discuții:
Ce ați simțit când ați citit aceste rânduri?

Ce comportament al copilului ați dori să îmbunătățiți sau să corectați?

Ce comportamente ați dori să introduceți în relația dvs. cu copilul?
Recomandări:

1.In limita timpului disponibil, realizăm o sinteză a nevoilor copilului, prin exercițiul „stiu, vreau să stiu, ce am aflat nou despre copil”.

2. Pornind de la poezie si de la vizionarea filmului identificăm impreună cupărinții comportamentele problematice ale copiilor.

Evaluarea activității
(Rugăm toți participanții să ofere verbal un feed-back cu privire la cum s-au simțit in

cadrul acestei activități a proiectului „Eu si copilul meu”, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, dacă ar dori să abordăm si alte subiecte?

Distribuim părinților chestionarul de evaluare a activității (Anexa 5) si ii rugăm să-l

completeze.)



Tema pentru acasă:

Citiți si discutați impreună cu copiii „Portretul robot al preșcolarului” si „Copiii



Învață ceea ce trăiesc”.
Încheierea Activității

Rugăm părinții să semneze in tabelul de prezență. Ne despărțim de grup mulțumindule



pentru prezență si participare, anunțand data, tema si obiectivele activității

următoare si solicitand punctualitate. Solicităm, de asemenea, ca inainte de a iesi să lase pe masă ecusonul cu numele.








Yüklə 62,37 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə