Addenda limba, com. Ciugud. Jud. Alba



Yüklə 46,41 Kb.
tarix11.09.2018
ölçüsü46,41 Kb.

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2001

ADDENDA




Limba, com. Ciugud. Jud. Alba.

Punct: Vărăria

Cod sit: 1106.03
Colectiv: Prof. dr. Iuliu Paul – Responsabil; Ciută Marius, Florescu Cristian, Mazăre Paula, Gligor Mihai, Daisa Beatrice, Breazu Marius, Călin Şuteu (Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia – BCUM)
Complexul de staţiuni neolitice de la Limba se află în bazinul mijlociu al Mureşului, pe prima terasă (inferioară) din stânga râului, la o înălţime de aproximativ 15 m faţă de nivelul acestuia, între localităţile Oarda de Jos, spre vest, şi Limba, spre est (partea stângă a DJ 7), având în faţă, la aproximativ 3-4 km (linie dreaptă spre N) oraşul Alba Iulia.

În campania anului 2001 a fost abordat sectorul de sit cu toponimicul „Vărăria”, sector care a mai fost cercetat în prealabil - în cadrul grant-urilor de cercetare arheologică ale Centrului de Cercetări Pre- şi Protoistorice (Universitatea „1 Decembrie 1918” – Alba Iulia) - între anii 1996-1998, când s-au realizat două taluzări LI/1996, LII/1997 şi o secţiune de control stratigrafic SXI/1998. În urma acestora s-au constatat următoarele:



  • locuirea intensă a terasei Mureşului de către purtătorii culturii Vinča şi Starčevo-Criş dovedită prin grosimea stratului de cultură, ce coboară până la adâncimea de cca 1,8 m);

  • zona nordică a terasei a fost distrusă într-o oarecare măsură de apele Mureşului, aflate aici intr-o zonă de cot activ, pe de o parte şi lucrările antropice de nivelare şi consolidare a terasei, pe de altă parte.

Pentru surprinderea unei secvenţe stratigrafice cât mai complete, pe o arie cât mai extinsă şi dezvelirea integrală a locuinţei surprinse în SXI/1998, au fost deschise trei secţiuni orientate nord-sud, una în prelungirea celeilalte, cu martori de 1m între ele, în scopul relevării evoluţiei secvenţelor stratigrafice pe axa nord-sud.

SXIII/2001


Având dimensiunile de 10x2 m, a fost deschisă perpendicular pe capătul nordic al terasei fiind lăsat un martor stratigrafic de 1m faţă de extremitatea sudică a taluzării din anul 1997. Ulterior, pentru surprinderea integrală a unuia dintre complexe (G2), a fost deschisă o casetă adiacentă pe latura estică a capătului sudic, cu dimensiunile de 3x2 m, fiind lăsat martor stratigrafic de 0,2 m. Datorită lucrărilor de amenajare a terasei, în cadrul caroului 1 este semnalată o diferenţă de nivel de aproximativ 0,5 m.

Stratigrafic, situaţia se prezintă astfel:

- 0-0,3 m – nivel vegetal, negru închis, sfărâmicios. Materialul ceramic prezent în acest nivel a fost antrenat, din nivelul inferior, de lucrările agricole. Acesta este puternic fragmentat.


  • 0,3 m-0,6 m – nivel cenuşiu închis, ce aparţine culturii Vinča, faza clasică (B). La baza acestuia a fost surprins nivelul de călcare, aglomerare de ceramică, pietre de râu şi material osteologic. Dintre materialele descoperite trebuie amintite: o sulă din metal (Cupru ?), cu parte activă la ambele capete, capace de vas, picioare de cupă, material ceramic pictat de tip Lumea Nouă etc.

  • 0,6 m - 0,85 m – nivel cenuşiu deschis, afânat, cu apartenenţă culturală Vinča, faza timpurie (A3?), dată de materialul ceramic (fragmente de vase negru-cenuşiu decorate cu pliseuri fine şi benzi incizat-punctate înguste, puternic lustruite, picioare de cupă goale în interior etc.)

  • 0,85 m-1,2 m - strat brun, slab pigmentat. Materialul arheologic apare în cantităţi reduse: ceramică reprezentată prin fragmente barbotinate, picioare de cupă scurte realizate din pastă cu material organic, material litic reprezentat prin piese de silex şi obsidian, pietre de râu etc. Nivelul aparţine culturii Starčevo-Criş.

Dintre complexele descoperite (G1/2001, G2/2001 şi L1/2001 din C1) o atenţie deosebită trebuie acordată G2, complex cu rol cultic. Surprinsă încă din primul nivel de locuire, în cadrul carourilor 4-5, groapa străpunge toate nivelurile şi coboară în steril până la adâncimea de 2,1 - 2,3 m. Forma gropii este circulară, cu un diametru de aproximativ 1,5 m. Cu aspect de clopot, aceasta prezintă mai multe niveluri de umplere succesive, cu mai multe straturi de cenuşă. La adâncimea de 1,1 m, central, a fost semnalată prezenţa unei vetre, făţuită, cu o grosime de 5 cm, fragmentată, pe care a fost pus un cap de bour. Fragmente din această vatră au fost descoperite şi în straturile inferioare de cenuşă. Pe fundul gropii, în stratul de cenuşă au fost descoperite un corn de cerb, vase ceramice sparte şi oase provenind de la animale de talie mare. În aglomerarea de vase ceramice sparte dinspre peretele vestic al gropii au fost depuse două grupări de câte patru oase. Materialul ceramic, în cantitate mare, permite încadrarea complexului în cultura Vinča, faza clasică.

SXIV/2001


Cu dimensiunile de 10x2m şi o orientare nord-sud, secţiunea a fost amplasată perpendicular pe vechea secţiune SXI din 1998, având drept scop surprinderea, pe cât posibil, a limitei estice a locuinţei dezvelite în campania anului 1998. Urmărind dezvelirea integrală a complexelor M1/2001 şi B1/2001 apărute în urma săpăturii, au fost deschise, pe laturile de est şi vest, două casete adiacente (CI/2001 şi CII/2001) cu dimensiunile de 2,5 x 1,5 m, respectiv 3 x 2,5 m.

Din punct de vedere stratigrafic, succesiunea nivelurilor de cultură este identică cu cea din SXIII, cu menţiunea că straturile de cultură coboară până la adâncimea de 1,5 m.

La adâncimea de 0,5 m, pe toată suprafaţa secţiunii s-au profilat resturile locuinţei L1/1998, datată în etapa B1-B2 a culturii Vinča. Materialele recoltate constau în ceramică (toate speciile, vase întregibile), unelte de os şi corn, utilaj litic cioplit, silex şi obsidian. De amintit sunt şi urmele de pari şi nuiele impregnate pe resturile de pereţi de chirpic. Sub locuinţă s-a profilat o aglomerare de râşniţe şi lespezi de piatră în apropierea căreia a fost descoperit un schelet uman (-0,8 m).Mormântul, orientat sud-vest - nord-est, reprezintă o groapă de formă ovală în care a fost depus scheletul, în poziţie chircită, culcat pe partea stângă. Inventarul constă dintr-un vas ceramic de factură grosieră, aşezat pe tibia mortului cu gura în jos şi cochilii de scoici şi melci. În apropierea mormântului, în CI/2001, la adâncimea de 0,7 m a fost descoperită o vatră făţuită, albiată, cu cel puţin două faze de refacere, în legătură directă cu groapa mortului şi aglomerarea de râşniţe.

Pe parte vestică de a secţiunii şi în CII/2001 a fost surprins bordeiul B1/2001, cu pereţii cuptoriţi, ce porneşte din nivelul vincian timpuriu, străpunge stratul Criş şi coboară în steril până la 3 m. În interior bordeiul a apărut o vatră cu mai multe faze de amenajare.

La adâncimea de –0,5 m. în colţul nord-estic al CII/2001, s-a profilat o aglomerare compactă de chirpici. În urma şpăcluirii chirpiciului a apărut calota craniană a unui schelet uman (M2/2001). După demontare s-a observat că este vorba de un individ adult (spre deosebire de M1 care pare a fi fost un copil), aşezat în poziţie chircită, pe partea dreaptă, ce avea ca inventar un vas întregibil depus la cap şi unelte de os răspândite pe lângă el. Mortul era depus pe o platformă realizată din resturi de pereţi, bucăţi de chirpici fiind puse şi pe lateral ceea ce dădea impresia realizării unei „ciste” amenajate.

Tot în CII a fost surprinsă şi partea estică a bordeiului, unde exista o treaptă care ţinea probabil de intrarea în acesta, partea estică fiind mai puţin expusă vântului şi curenţilor de aer.

Datorită lipsei de timp această casetă a intrat în conservare.

Concluzionând, descoperirea celor două morminte aduce date importante despre ritul şi ritualul de înmormântare al comunităţilor neolitice de la Limba care până în prezent ne erau necunoscute ci numai bănuite prin comparaţie cu alte comunităţi din aceeaşi perioadă. Totodată materialele descoperite în această campanie aduc o lămurire mai detaliată a evoluţiei culturii Vinča în această zonă.



SXV/2001

Având dimensiunile de 8x2m. a fost trasată între cele două secţiuni amintite anterior cu orientarea nord-sud. Situaţia stratigrafică, identică în ceea ce priveşte succesiunea straturilor de cultură o leagă organic de cele două stratigrafii din secţiunile mai sus amintite.

La adâncimea de –0,5 m a fost surprinsă pe întreaga suprafaţă a secţiunii, o aglomerare de ceramică şi chirpici, precum şi material osteologic. S-a constat că aparţinea, cu cea mai mare probabilitate, aceleiaşi locuinţe surprinsă stratigrafic şi în S XIV. În carourile 3-4, de remarcat apariţia a 4 fragmente ceramice pictate aparţinând complexului “Lumea Nouă-Cheile Turzii”; decorul este tipic: fond-angobă de culoare alb-gălbuie, peste care sunt trasate benzi de linii de culoare roşie. În caroul 1 a apărut un vas întreg, bitronconic, cu 4 butoni de prindere, din categoria uzuală.

După demontarea resturilor locuinţei , la 0,7 m adâncime s-a profilat o vatră exterioară (V1), amenajată într-o groapă, cu mai multe faze de refacere (făţuieli), având un diametru de 80-90cm.

În nivelul vinčian timpuriu a mai apărut o vatră (V2) tot cu faze de reamenajare.

Din lipsa timpului afectat cercetării în acest sit, s-a decis conservarea secţiunii în acest stadiu al cercetării şi continuarea în campania viitoare.

Pentru această unitate stratigrafică, chiar dacă nu a fost cercetată până la atingerea sterilului, o concluzie importantă ce se poate trage este apariţia din nou – ca şi în campaniile anterioare – a ceramicii pictate aparţinând complexului “Lumea Nouă-Cheile Turzii”, în asociere cu ceramică tipică aparţinând fazei timpurii a culturii Vinča.

O altă latură importantă a cercetărilor arheologice de la Limba a fost aceea a aplicării unor metode şi tehnici moderne de cercetare intedisciplinară. Astfel din vetrele dezvelite în această campanie au fost ridicate probe de arheomagnetism. Din nivelurile culturale şi complexele închise s-au recoltat probe paleobotanice şi palinologice.

În concluzie, săpăturile desfăşurate în această campanie au confirmat informaţiile stratigrafice obţinute în campaniile anterioare şi au dus date noi asupra unor aspecte legate de viaţa spirituală a comunităţilor vinčiene de aici.

Şeuşa, com. Ciugud. Jud. Alba


Punct: Gorgan

Cod sit: 1124.02


Colectiv: Marius-Mihai Ciută - responsabil (Universitatea Alba Iulia) Gligor Adrian (MNU Alba Iulia), Cristian Florescu, Marius Breazu, Beatrice Daisa, Mihai Gligor, Dan Anghel (BCUM Alba Iulia).
Situl arheologic de la Şeuşa, punctul numit Gorgan, se află pe vârful unei măguri cu o altitudine de peste 350 m faţă de nivelul mării. Din punct de vedere geo-morfologic, măgura, numită de localnici şi Vârful Gorganu, sau La Gorgan, aparţine ramei vestice a Podişului Secaşelor, în sectorul de contact al acestuia cu valea mijlocie a Mureşului, în dreptul oraşului Alba Iulia, la poalele ei aflându-se, de la sud la nord, localitătile Şeuşa, Drâmbar, Teleac. Pentru o mai precisă localizare în cadrul microarealului, specificăm faptul că măgura respectivă se află la o distanţă de aproximativ 4-5 km, spre sud-est de aşezarea fortificată de la Teleac, la aproximativ 2,5 km spre vest de vârful Măgura Străjii şi la cca. 6 km est de oraşul Alba Iulia. Măgura domină culoarul Mureşului, în sectorul Sântimbru-Vinţu de Jos, beneficiind de o excelentă perspectivă.

Obiectivele cercetării acestui an au fost condiţionate, pe de o parte de rezultatele campaniei anterioare, iar pe de altă parte, de ceea ce ne-am impus încă de la demararea cercetărilor din acest punct. Astfel s-a urmărit completarea profilelor stratigrafice obţinute din campania anterioară (care au surprins succesiunea culturală şi cronologică a locuirilor umane din acest loc, aparţinând culturilor Tiszapolgar şi Coţofeni), precum şi delimitarea extinderii pe orizontală a locuirilor preistorice, concomitent cu surprinderea raporturilor şi/sau relaţiilor posibile dintre ele, prin executarea unor secţiuni-sondaj de control şi informare stratigrafică.

S-a urmărit totodată dezvelirea integrală a unui număr cât mai mare de complexe, aparţinând diferitelor locuiri, şi recuperarea unor materiale cât mai reprezentative, în scopul surprinderii evoluţiei culturilor neo-eneolitice prezente în acest loc, prin deschiderea unor suprafeţe de mai mari dimensiuni, cu posibilitatea efectuării permanente a verificărilor şi racordărilor stratigrafice, şi chiar a urmăririi microstratigrafiilor în complexele de suprafaţă şi/sau de adâncime.

În timpul săpăturii, în momentul descoperirii unor structuri incendiate de mari dimensiuni, au fost prelevate eşantioane reprezentative din acestea în scopul obţinerii unor repere cronologice asupra complexelor, cu ajutorul metodei arheomagnetice (sau a magnetismului remanent).

Situaţia stratigrafică relevată în campania anului trecut (2000) a fost pe deplin confirmată de săpăturile recente, în sensul că deasupra sterilului arheologic (galben lutos, pe alocuri cu pietriş) se află o locuire Tiszapolgar, ce are o grosime de aproximativ 20-30 cm (cu maximul de grosime la nivelul amenajării cu destinaţie cultică), urmată de o succesiune de locuiri Coţofeni (aparţinând fazei a treia din evoluţia acestei culturi).

Un prim demers al abordării din acest an a fost acela al dezvelirii integrale a complexului de cult (altar-grânar) aparţinând culturii Tiszapolgar, surprins în campania trecută, dar lăsat in situ din lipsa mijloacelor adecvate pentru prelevarea (ridicarea) lui şi aducerea în laboratorul de conservare-restaurare al Universităţii (respectiv al BCUM-ului). Odată realizată relevarea integrală a lui pe soclul lăsat în anul precedent, complexul a fost fotografiat din mai multe unghiuri, redesenat, împărţit pe carouri codificate cu simboluri, fiind apoi ridicat, bucată cu bucată, prelevarea integrală („în bloc”) nefiind posibilă (operaţiunile de ridicare, conservare, respectiv restaurare au fost efectuate de către colegul conservator-restaurator Dan Anghel). La ridicarea fragmentelor de altar au putut fi observate pe partea inferioară a acestora urme longitudinale (pe axa lungă a altarului) de nuiele groase (diam. 3-5 cm), care au constituit un „pat” lemnos pe care a fost realizată, cel mai probabil, lipitura de argilă amestecată cu mult degresant organic (pleavă). Grosimea altarului este de aproximativ 15 cm spre margini, unde se înalţă uşor, sub forma unei gardine, în vreme ce spre mijloc grosimea scade până la numai 2-4 cm. Astfel că întreg altarul are un aspect uşor albiat. La ora actuală masa-altar se află în curs de restaurare.

Ulterior s-a deschis o nouă suprafaţă (S III/2001) cu dimensiunile de 8x4m situată în continuarea spre nord - nord-est a S II/2000, cu un martor de 50 cm între ele, în scopul dezvelirii complexelor surprinse parţial în cea din urmă amintită secţiune. După cum aminteam, situatia stratigrafica a fost similară cu cea surprinsă în S II, în sensul sesizării unor locuiri sezoniere Coţofeni în jumătatea superioară a stratului aparţinând acestei culturi, la baza stratului fiind relevată o locuinţă de suprafaţă de formă rectangulară (dreptunghiulară), dezvelită parţial, construită pe un pat (podină) de argilă gălbui-verzuie cu grosimea de cca. 5 cm (procurată din vecinătate) care a fost incendiată, întocmai ca L1/2000, cu care este dealtfel contemporană.

Sub primul nivel de locuire Coţofeni, s-a continuat (după cum era de aşteptat din situaţia surprinsă anterior în S II/2000) amenajarea (locuinţă, sanctuar ?) în care a funcţionat altarul mai sus prezentat. S-a surprins pe o suprafaţă de 4x3m o masă compactă de chirpici ars, amestecată cu fragmente de vase ceramice de mari dimensiuni (chiupuri), vase întregibile şi chiar întregi (6 vase), elemente de plastică antropo- şi zoomorfă, piese litice cioplite din silex şi fragmente de râşniţe. Din modul de relevare al amenajării, este clar faptul că ea se continuă sub profilul-martor nord-vestic dinspre S VIbis.

În scopul cartării extinderii locuirilor preistorice pe întreg perimetrul măgurii, au fost trasate trei secţiuni de control şi informare stratigrafică (S IV-V-VI/2001 = 10x2m, cu martori de 5 metri între ele), orientate nord-vest - sud-est, pe versantul cu expunere nord-estică a măgurii. Datorită morfologiei terenului, bănuiam aici posibilitatea existenţei unor terase de origine antropică, pe care s-ar fi aflat posibile complexe reprezentând extinderi ale locuirilor eneolitice, ţinând cont şi de faptul că el este cel mai bine ferit de vânturi, prezentând avantaje naturale, favorabile pentru habitat. Situaţia stratigrafică relevată, îndeosebi în secţiunile aflate la o distanţă mai mare de borna topografică aflată în vârful dealului (amplasate exact pe acele „terase”), au dovedit faptul că respectivele configuraţii sunt de provenienţă naturală, sub stratul vegetal cu grosimi cuprinse între 0,2 şi 0,45 m - lipsit de materiale arheologice - apărând sterilul de culoare galbenă, similar celui surprins în SI şi SII/2000. S-a putut astfel constata faptul că locuirile eneolitice de la Gorgan sunt grupate în jurul vârfului măgurii (pe o rază de cel mult 15-20 m), deşi această concluzie nu poate fi, deocamdată, una definitivă, ci doar o ipoteză de lucru dictată de momentul actual al cercetărilor, cel puţin până când nu vor fi sondaţi şi versanţii sudici şi sud-estici ai măgurii, care nu prezintă însă aceleaşi caracteristici avantajoase de habitat.

Doar în secţiunea VI/2002, amplasată la o distanţă de doar 6 m de borna topo, a fost distins clar stratul de cultură Coţofeni sub care s-a conturat nivelul Tiszapolgar. Tocmai acesta a fost şi motivul pentru care am lărgit această secţiune pe latura sa lungă (de sud-est, spre S III/2001 în scopul dezvelirii integrale a locuinţelor şi complexelor surprinse deja acolo), această unitate de cercetare devenind astfel practic un trapez (SVI/bis) cu laturile de 10 x 4,35 x 6,5 x 10,5 m. Au fost surprinse locuinţe sezoniere de tip colibă, incendiate, prezente sub forma unor aglomerări disparate de chirpici ars, dar fără a avea un aspect compact. Sub acest nivel, la o adâncime diferită datorită pantei naturale, s-a conturat o altă locuinţă de suprafaţă (Coţofeni) din care a fost surprinsă, parţial, podina şi resturi din dărâmăturile peretelui ars, de această dată cu un aspect compact şi laturi ferm delimitate.

Datorită condiţiilor meteorologice, dar şi a celor de natură financiară, am fost nevoiţi să conservăm in situ aceste două locuinţe (urmând ca ele sa fie reluate în campania anului următor), sub care se continuă complexul cu altar Tiszapolgar.

În momentul de faţă, considerăm locuirea Tiszapolgar, ca fiind apropiată temporal de fenomenul de tip Decea Mureşului (realitate relevată şi de factura şi formele ceramice) deşi există şi elemente care pledează pentru o încadrare, posibilă, mai timpurie. Cert este faptul că privite la modul general, materialele acestui orizont de la Gorgan nu prezintă similitudini depline cu cele originare (Tiszapolgar). Probabil că este vorba de un facies local, cu posibile (inerente) tendinţe de periferizare şi/sau mixtură culturală.

În campania anului 2002 urmează să finalizăm cercetarea în S VIbis, concomitent cu sondarea versanţilor sudici şi estici, în scopul delimitării extinderii locuirilor eneolitice.

S.C. DAIM PH



Tipografia SEMNE s.r.l.







Yüklə 46,41 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə