Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptăţite

Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptăţite

• Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptăţite

• de istorici, câteodată neînţelese şi neapreciate pe deplin de

• contemporanii lor şi nici de posteritate, personalităţile feminine de

• marcă din istoria noastră alcătuiesc o galerie de personaje

• etroclită: regine şi literate, oameni de ştiinţă şi femei de lume,

• artiste şi sportive.

• Înainte vreme, ceea ce reţinea îndeosebi atenţia era caracterul

• insolit al purtărilor şi felului de a gândi al acestor femei. Aşa se

• face că istoria le-a păstrat în memorie mai degrabă pe cele care

• s-au implicat în domenii considerate multă vreme, prin tradiţie,

• “treburi de-ale bărbaţilor”: politică, bătălii, guvernarea ţării…

Unele au făcut-o ostentativ, strident, rămânând în amintire ca

• Unele au făcut-o ostentativ, strident, rămânând în amintire ca

• nişte aprige - şi mai degrabă dezagreabile - fanatice ale unei idei

• sau victime ale unei obsesii. Altele au ştiut să-şi joace rolul cu

• discreţie, făcând totul fără ostentaţie, aducându-şi o contribuţie de

• seamă la mersul istoriei, fără a şoca însă opinia publică, atât de

• tiptil încât abia târziu posteritatea le-a făcut dreptate,

• recunoscându-le însemnătatea faptelor.

• Iar altele n-au mai stat să aleagă ci, împinse de forţa lor lăuntrică,

• scoasă la iveală de împrejurări neobişnuite, au săvârşit uimitoare

• acte de curaj pe care abia mai târziu savanţii le-au analizat,

• încercând să le priceapă cauzele şi consecinţele. Dintre toate

• femeile care alcătuiesc această galerie, iată optsprezece, unele

• foarte cunoscute, altele mai puţin, multe dintre ele foarte influente

• la vremea lor şi care ilustrează câteva tipuri reprezentative.

Doamna Chiajna

• Într-o zonă extrem de conservatoa-

• re a Europei unde,prin tradiţie, doar

• bărbaţii puteau ocupa înaltele

• dregătorii, iar femeilor le era rezer-

• vat un rol mai ales decorativ, a fost,

• timp de câteva decenii “Doamna de

• Fier” a Balcanilor. Avea tenacitatea

• Caterinei de Medici şi cruzimea

• Lucreţiei Borgea, cu care a fost

• adeseori comparată.Cărţile de isto-

• rie o numesc “Doamna Chiajna”.

• Ea a iniţiat ctitorirea a numeroase

• aşezăminte religioase şi a înfiinţat

• în 1552, la Câmpulung Muscel, una

• dintre cele mai vechi şcoli

• româneşti.

• Doamna Chiajna este fiica lui Petru Rareş şi nepoata lui Ştefan cel

• Mare. În 1545 s-a măritat cu domnitorul Ţării Româneşti, Mircea

• Ciobanul, care, bănuit de trădare, este înlăturat de la tron în 1554.

• Chiajna şi-a început rolul de abil diplomat la Istanbul, unde

• plecase în exil cu soţul ei. Cu ajutorul banilor şi al “cadânelor”

• favorite ale sultanului, Chiajna obţine repunerea soţului pe tron.

• După moartea acestuia, în 1559, Chiajna îl impune la tron pe fiul

• său,un copil de 13 ani, rămas în istorie sub numele de Petru cel

• Tânăr. În faţa pericolului reprezentat de boierii reîntorşi în ţară,

• Chiajna şi-a creat o mică oştire preluând comanda militară,lucru

• nemaiauzit în Muntenia. A fost însă biruită şi nevoită să plece în

• exil, la Istanbul.Prin “urzeli diplomatice” şi mulţi bani, îşi repune

• fiul la tron.Domnia lui Petru cel Tânăr a durat noua ani (1559-

• 1568), timp în care adevăratul domnitor a fost Doamna Chiajna.

• Căzând în digraţia turcilor, Chiajna este exilată în Asia Mică. O

• mărită pe Dobra, ultima fiică , cu sandgeac-bey-ul Murad. Moartea

• lui Soliman şi urcarea pe tronul sultanilor a lui Murad i-a permis să

• se amestece în politica întregii Peninsule Balcanice.A murit în

• 1588,iar mormântul se afla la Galata.

Elena Cuza

• În spatele oricărui om politic

• mare se afla, adesea în

•