Al doilea razboi mondial sept. 1939 – sept 1945



Yüklə 462 b.
tarix01.08.2018
ölçüsü462 b.


Al doilea razboi mondial

  • 1 sept. 1939 – 2 sept 1945


Cauze

  • -Tratatul de la Versailles;

  • -Marea Criza Economica;

  • -aparitia si dezvoltarea nationalismului, rasismului si militarismului, fascismului italian, nazismului german si imperialismului japonez;

  • -amenintarea cu declansarea ,,Revolutiei Mondiale”



Participanti

  • -Natiunile Unite(membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franţa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică

  • - Puterile Axei: Germania, Italia, Japonia



Controverse cu privire la data inceperii razboilui

  • Controverse cu privire la data de începere a războiului

  • Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută. Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative. Cel mai adesea, este menţionată data de 1 septembrie 1939, dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania, ceea ce a dus la declaraţiile de război ale Franţei şi Angliei două zile mai târziu. Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937, (invazia japoneză în China, care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez), sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939. Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia (al doilea război italo-abisinian), din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial. Se merge chiar mai departe, data de 18 septembrie 1931, (aşa numitul Incident manciurian), fiind considerată de unii istorici data de început a războiului.



Cronologia evenimentelor 1937-1945

  • 1937 – Al doilea razboi chino-japonez

  • 1939 – Izbucnirea razboiului in Europa

  • 1940 – Generalizarea razboilui

  • 1941 – Razboiul devine global

  • 1944 – Inceputul Sfarsitului

  • 1945 – Sfarsitul Razboiului



Rezistenta antifascista

  • Rezistenţa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare ţară ocupată şi a luat o mulţime de forme: războiul de gherilă, sabotajul, propaganda, dezinformarea, ascunderea refugiaţilor şi ajutorul dat celelilalte părţi, aşa cum era ajutorarea piloţilor aliaţi doborâţi.

  • Printre cele mai importante mişcări de rezistenţă s-au numărat Maquisul francez, Armata poloneză locală şi partizanii iugoslavi. În multe ţări au apărut mişcări de rezistenţă care doreau să lupte cu invadatorii Axei, chiar şi Gemania a avut o mişcare antinazistă. Deşi Anglia nu a avut parte de ocupaţia germană, britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate, organizând Unităţile Auxiliare şi arestand majoritatea cetăţenilor străini şi pe evreii simpatizanţi comunişti. Au fost formate mai multe organizaţii care să sprijine rezistenţa din străinătate, aşa cum au fost SOE, în Anglia, şi OSS (premergătoarea CIA), în SUA.



Partizanii iugoslavi intrand in Belgrad - Octombrie 1944 -



Frontul domestic

  • Frontul domestic este numele generic dat activităţilor civililor în condiţiile războiului total.

  • În Marea Britanie, femeile au intrat în câmpul muncii, în posturile pe care bărbaţii plecaţi la luptă le lăsaseră vacante. Îmbrăcămintea, hrana, benzina şi alte mărfuri au fost raţionalizate. Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricţionată în mod sever, aceasta ducând la apariţia pieţei negre. Familiile au început să cultive legume în mici grădini, aşa numitele grădinile victoriei. Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni, serviciilor de urgenţă ale voluntarilor şi în alte funcţii extrem de necesare. Şcolarii au ajutat la strângerea deşeurilor pentru industria de război şi au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri. Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război, aşa cum a fost cazul grăsimii, care putea fi transformată în nitroglicerină, sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi.

  • În Statele Unite ale Americii şi Canada, femeile s-au angajat, de asemenea, în intreprinderi pentru a înlocui forţa de muncă masculină, deşi în număr mai mic decât în Anglia. În SUA, aceste femei muncitoare erau numite "Rosies", de la Nituitoarea Rosie. Franklin D. Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în ţară era la fel de important pentru câştigarea războiului ca şi efortul soldaţilor de pe front.

  • În Germania, cel puţin la începutul războiului, erau surprinzător de puţine restricţii ale activităţilor civililor. Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raţionalizate, dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului, iar după declanşarea conflagraţiei mondiale acestea din urmă au devenit şi mai rare şi mai greu de obţinut. De exemplu, faimoasa Volkswagen ("Maşina poporului"), pe care Hitler o promisese tuturor germanilor, nu a fost produsă decât după război. În schimb, uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară. Doar mai târziu în timpul războiului, civilii au fost organizaţi pentru ajutorarea efortului de război nazist. Spre exemplu, munca femeilor nu a fost complet mobilizată aşa cum se făcuse în SUA sau în Anglia. Adevărul este, însă, că în Germania Nazistă a fost folosită, la o scară nemaiîntâlnită, munca forţată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din ţările ocupate.

  • Populaţia civilă a fost implicată foarte puternic în producţia de război şi a fost supusă îndoctrinării, prin propagandă, în ambele taberele aflate în luptă.



In timpul razboiului, femeile au lucrat in uzinele din toate tarile implicate In razboi



Noi tehnologii

  • Cercetările ştiinţifico-tehnice susţinute făcute în cadrul efortului de război, (inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariţia bombei atomice), au avut un impact covârşitor asupra comunităţii ştiinţifice, aşa cum au fost crearea reţelei naţionale de laboratoare în SUA şi apariţia unor ştiinţe noi, precum cibernetica. În plus, presiunea uriaşă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte, aşa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor, sau tabelele balistice, au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic. Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosinţă militară, aşa cum au fost radarul sau radioul, tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război, precum televiziunea.

  • Epoca avioanelor cu reacţie a fost deschisă în timpul războiului de apariţia avionului german Heinkel He 178, primul avion cu turboreactor, a avionului german Messerschmitt 262, primul avion cu reacţie care a intrat în luptă şi a primului avion aliat cu reacţie, Gloster Meteor. În timpul războiului, germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare, (primele bombe inteligente), bombele V-1, (prima rachetă de croazieră) şi rachetele V-2, (prima rachetă balistică). Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spaţiului cosmic, de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă, mai sus şi mai repede decât orice alt avion. Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale (ICBM). Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania, iar, mai târziu, a emigrat în SUA, unde a condus programul american spaţial, care a dus la crearea rachetei Saturn 5, cu ajutorul căreia omul a păşit pe Lună în 1969.

  • Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid, în numai şase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită, de la avioane la armele mici de infanterie. Avioanele cu reacţie de la sfârşitul războiului depăşeau uşor la toate capitolele orice avion modern în 1939, aşa cum era la vremea lui Spitfire Mark I. Bombardierele de la începutul războiului, care produseseră carnagii nemaipomenite, au fost aproape toate doborâte în 1945, în multe cazuri cu un singur foc direcţionat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate. Avionul japonez Zero, ultramodern în 1941, devenise în 1944, în timpul Bătaliei din Marea Filipinelor, "ţinta pentru antrenament a Marinei". Tancurile construite la sfârşitul războiului, aşa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther, surclasau, fără probleme, tancurile de la începutul războiului, precum a fost Panzer IV. Incapacitatea de debarcare şi acţiunile haotice din timpul dezastruoaselor acţiuni amfibii ale primului război mondial au fost depăşite. Vasul Higgin, (primul vehicul de debarcare), DUKW, (un vehicul amfibiu cu tracţiune pe şase punţi), şi tancul amfibiu au fost proiectate şî construite pentru a permite aliaţilor occidentali debarcările pe plaje. În această perioadă a apărut şi conceptul managementului de proiect, în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre .



Inventii

  • Masina Enigma

  • pentru criptare

  • Emitatoare radio de

  • tip “walkie-talkie”



Genocidul

  • Odată cu izbucnirea războiului, Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust, masacrarea premeditată, la scară industrială, a 9 până la 11 milioane de oameni, (cifrele sunt aproximative). Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau, în special, pe evrei, polonezi, prizonierii ruşi de război, slavi, rromi, sinti, persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice, homosexualii, Martorii lui Iehova, disidenţii politici şi comuniştii.

  • Deşi toate aceste grupuri au fost ţinta asasinatelor germane, evreii au fost ţinta principală a uciderilor în masă, între 5 şi 6 milioane de evrei fiind ucişi de nazişti şi de colaboratorii lor.

  • La început, germanii foloseau plutoanele de execuţie, Einsatzgruppen, pentru a duce la îndeplinire masacre de proporţii în aer liber, în unele cazuri fiind împuşcaţi până la 33.000 de oameni într-o singură zi, ca de exemplu la Babi Yar. Din 1942, conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluţiei Finale (Endlösung), genocidul evreilor europeni, şi mărirea ritmului şi proporţiilor uciderilor. În veme ce în lagărele de concentrare şi în lagărele de muncă erau întemniţaţi inamicii politici ai naziştilor încă din perioada de după cucerirea puterii, în 1933, conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a şase noi lagăre de exterminare, special concepute pentru uciderea evreilor. Printre acestea, cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka şi lagărul de exterminare de la Auschwitz. Milioane de evrei au fost strânşi în ghetouri supraaglomerate, de unde au fost mai apoi transportaţi către "lagărele morţii", unde erau gazaţi sau împuşcaţi, de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâţi din trenurile de transport.



Lagare de concentrare, internare si munca

  • In afară de lagărele naziste de concentrare, Gulagurile sovietice, (lagărele de muncă), au provocat moartea multor cetăţeni din ţările ocupate de ruşi: Polonia, Lituania, Letonia, Estonia şi Basarabia, a prizonierilor de război germani, precum şi a unor cetăţeni sovietici consideraţi oponenţi ai regimului stalinist, sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS (cecenii, de exemplu).

  • Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau, de asemenea, o rată a mortalităţii foarte ridicate, mulţi dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiţi la munci extenuante, în condiţii foarte proaste de alimentaţie, nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare.

  • În SUA şi Canada, sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internaţi de guvernele ţărilor respective. Deşi în aceste lagăre internaţii nu erau supuşi la munci grele, izolarea forţată şi condiţiile de viaţă sub standardul normal erau o obişnuinţă.



Rutele naziste importante de deportare către lagărele naziste de exterminare, în timpul Holocaustului.



Crime ale razboiului si atacuri asupra civililor

  • Aproape toate formele închipuite de atrocităţi au avut loc pe Frontul de Răsărit. Milioane de evrei, polonezi, ucrainieni, belaruşi şi ruşi au fost ucişi în mod sistematic de nazişti şi colaboratorii lor. Peste un milion de iugoslavi au fost executaţi ca represalii la activităţile partizanilor. Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost ucişi de nazişti.

  • Ocupaţia sovietică în Polonia a fost extrem de brutală. Între 1939 şi 1941, peste 1,8 milioane de foşti cetăţeni polonezi au fost ucişi sau deportaţi. În 1940, autorităţile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22.000 de cetăţeni polonezi, în special ofiţeri de armată, dar şi oameni de ştiinţă, politicieni, doctori, avocaţi, preoţi şi poliţişti, în în pădurea Katyn. Populaţia civilă a suferit cumplit. Populaţia Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea şi 1945, din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin, dar cel mai mult din cauza naziştilor. La sfârşitul războiului, au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaţilor Armatei Roşii împotriva populaţiei civile din Germania.

  • Executarea a 300 de prizonieri de război polonezi la Ciepielów de soldaţii Regimentului al XV-lea Motorizat German

  • Şi japonezii sunt vinovaţi de ucideri în masă. Milioane de civili din ţările asiatice ocupate şi prizonieri de război aliaţi au fost ucişi sau folosiţi ca sclavi. Cele mai cunoscute atrocităţi au fost făptuite în China, printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing şi experienţele cu arme bilogice din Manciuria făcute de Unitatea 731, având drept „cobai” populaţia civilă. Crimele japoneze de război mai includ violul, jaful, asasinatul, canibalismul şi forţarea femeilor din ţările ocupate să lucreze ca sclave sexuale, cunoscute şi ca "femei pentru reconfortare". Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea, ţară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 şi 1945.



Continuarea masacrului

  • Deasemenea, in Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite. Germania a bombardat ţinte civile din prima zi de război. În primele zile de război, guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaţionale ale războiului, care interziceau bombardarea civililor, dar aceste restricţii au fost relaxate treptat, până la a fi total abandonate, în 1942. Până în 1945, bombardamentele strategice ale oraşelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict. Bombardamentele germane ale oraşelor poloneze, ruseşti, englezeşti şi iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600.000 de civili. Bombardamentele strategice ale aliaţilor anglo-americani asupra oraşelor Axei, (Tokyo, Hamburg şi Dresda), ca şi folosirea bombei nucleare americane împotriva a două oraşe japoneze, Hiroşima şi Nagasaki, au ucis aproximativ 400.000 de germani şi între 350.000 şi 500.000 de japonezi. Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat, neselectiv, ţinte civile şi militare, trebuie spus că, în cazul oraşelor japoneze, atelierele şi uzinele erau situate în preajma zonelor locuite, uneori întreţesute ce acestea, ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea maşinii de război nipone.

  • Începând din 1945 şi până în 1951, oficialii germani şi japonezi au fost acuzaţi de crime de război. Cei mai importanţi lideri germani au fost acuzaţi de genocid şi crime de război în Procesele de la Nürnberg, precum şi în alte procese. Mai multe oficialităţi japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo şi în alte procese desfăşurate în mai multe ţări sud-est asiatice.



Victime ale Masacrul de la Nanking îngropate în "Şanţul celor zece mii de cadavre“ si Executarea a 300 de prizonieri de război polonezi la Ciepielów de soldaţii Regimentului al XV-lea Motorizat German



Urmari -pierderi omenesti-

  • Cel puţin 60 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldaţi şi cam 35 de milioane de civili. Estimările variază destul de mult. Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei şi cei 4 milioane de neevrei (polonezi, rromi, homosexuali, comunişti, dizidenţi, handicapaţi, prizonieri sovietici, etc) ucişi în lagărele Holocaustului.



Urmari -o lume in ruine-

  • La sfârşitul războiului, milioane de refugiaţi erau pe drumuri, economia europeană se prăbuşise, 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă.

  • Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către naţiunile învinse. În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice, Ungaria, România şi Finlanda, trebuiau să plătească câte 300.000.000 de dolari (la cursul anului 1938), iar Italia trebuia să plătească 360.000.000 de dolari împărţiţi, în principal, între Grecia, Iugoslavia şi Uniunea Sovietică.

  • Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârşitul Primului Război Mondial, învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea ţărilor învinse. Mai mult, un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA, George Marshall, "Programul de refacere europeană", mai bine cunoscut ca Planul Marshall, cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei. A fost pus în practică şi Sistemul Bretton Woods, ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului şi de reconstruire a lumii postbelice.

  • În Olanda, planurile originale de a cere o compensaţie monetară uriaşă şi chiar de a anexa o regiune din Germania, care ar fi dublat suprafaţa ţării, au fost abandonate în cele din urmă. Însă numeroşi germani care trăiau în Olanda de multă vreme, au fost declaraţi cetăţeni ostili şi au fost închişi într-un lagăr de concentrare, în cadrul unei operaţii cunoscute ca Laleaua Neagră. În cele din urmă, 3691 de etnici germani au fost deportaţi.

  • Războiul a dus, de asemenea, la creşterea intensităţii mişcărilor de independenţă în coloniile africane, asiatice şi americane ale puterilor europene, cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câştigându-şi independenţa în următorii douăzeci de ani.



Urmari -inceputurile razboiului rece-

  • Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis, după părerea multor istorici, cu sfârşitul poziţiei de superputere a Marii Britanii şi câştigarea acestei poziţii de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. Relaţiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat, încă din timpul războiului, pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului.




Yüklə 462 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə