Alergia la lichidul seminal



Yüklə 17,82 Kb.
tarix31.10.2017
ölçüsü17,82 Kb.

ALERGIA LA LICHIDUL SEMINAL- CAUZĂ DE INFERTILITATE
Raluca Gheban

Md.Rez. alergologie-imunologie clinică

Spit. Cl.Jud. de Urgenţe “Sf. Spiridon” Iaşi
ABSTRACT

Although it might look like a joke, it’s a real drama for those experiencing it. In rare cases one can develop allergic reactions to seminal fluid proteins. In medical terms it is called allergy to seminal liquid. An important thing to remember is that semen allergy does not constitute a direct cause of infertility. This type of allergy has to be differentiated from reactions to latex, spermicid agents, local anesthetic reaction or lubricant components.



Key words: semen allergy, allergy to semen proteins, infertility
REZUMAT

Aparent amuzantă, reactia alergică la proteinele lichidului seminal reprezintă o adevarata dramă pentru persoanele aflate in această situațIe. Este de reținut totuși că nu este o cauză de infertilitate. Acest tip de alergie trebuie diferențIat de reacția la latex, agenții spermicizi sau lubrefianțI.

Cuvinte cheie alergia la lichidul seminal, alergia la proteinele din lichidul seminal, infertilitate.

Primul caz de alergie la lichidul seminal a fost documentat în 1958 în Gemania. Cele mai afectate sunt femeile sub 40 de ani, cu un istoric de atopie familială. Anafilaxia la componente ale lichidului seminal nu este întotdeauna asociată cu infertilitatea.

Recent, în 2005, s-a raportat că anafilaxia la lichidul seminal se mai poate prezenta şi ca : “ vulvar vestibulitis sindrom” sau “ burning semen sindrom” (1).

O serie de cercetatori incriminează alergenii cu origine în prostată ca fiind cei care ar declanşa cascada de reacţii ce duc la exprimarea simptomatologiei, cu relevanţa clinică fiind antigeneul specific prostatic ( PSA).

Manifestările pot aparea de la primul contact sexual. Femeile cu alergie la proteinele lichidului seminal ( SPPA ) dezvoltă un răspuns imunologic. Mecanismul acestui tip de alergie este cu cea mai mare probabilitate tipul I de hipersensibilitate.

Pacientele cu SPPA au adesea vaginite recurente şi neresponsive la tratamentul uzual. Alergia la lichid seminal ar trebui să intre în diagnosticul diferenţial al vaginitelor recurente la femeile active sexual (1,2).

Simptomatologia apare în mai puţin de o oră de la contactul cu lichidul seminal. Reacţiile locale includ prurit, senzaţie de arsură, eritem, edem al regiunii vulvare sau alte zone care au intrat în contact cu lichidul seminal (3).

Reacţiile sistemice includ dispnee, urticarie, angioedem, simptome gastro-intestinale, exacerbarea eczemei atopice preexistente sau şoc anafilactic.

Diagnosticul se bazează pe anamneza amanunţită, dozare de Ig E specifice în sânge şi teste cutanate ( prick tests).

În 2006, la Philadelphia în cadrul sesiunii ACAAI dr. David J.Reswick, şeful secţiei de Alergologie a Spitalului Presbitarian din New York afirmă că simptomele tipice pot aparea în mai puţin de 30 de minute de la contactul sexual dar în cazuri mai rare pot aparea după ore-zile. Exista şi cazuri care rămân nediagnosticate deoarece femeile folosesc preservative sau practică abstinenţa (4).

Dr. Reswick afirmă că cel mai comun tratament pentru femeile care nu au relaţii sexuale frecvente cu partenerii lor este ISGC: intravaginal seminal graded challenge, adică injectarea de cantităţi foarte mici din sperma partenerului subepidermic, în mod repetat, pentru a preveni alergia la sperma partenerului. Pentru femeile care au contact sexual frecvent cu partenerul de viaţă, cel mai indicat tratament este imunoterapia. Dr.Reswick explică: “ eşecul tratamentului este asociat cuplurilor care nu au un numar constant de rapoarte sexuale.Pacientele pot refrigera lichidul seminal pentru a se expune regulat ”(5,6,7).

Infertilitatea poate fi prevenită prin imunoterapie, inseminare artificială şi chiar fertilizare in vitro.



Caz clinic

Femeie în vârstă de 32 de ani se prezintă în serviciul de urgenţă cu angioedem, dispnee , wheezing, edem vulvar şi hipotensiune. S-a administrat epinefrină subcutanat, corticosteroizi intravenos şi antihiastaminice.

Din discuţia cu pacienta s-a putut afla că aceasta este căsătorită, că a născut în urmă cu 4 luni, că nu a mai avut relaţii sexuale cu soţul ei de câteva luni şi că imediat după contactul sexual a simţit prurit şi a aparut edem la nivel vulvar. Nu prezintă istoric de atopie, nu a urmat tratament contraceptiv cu anticoncepţionale orale şi nici nu a folosit dispozitive intrauterine . Înainte de prezentarea la camera de urgenţă pacienta s-a adresat inţtial medicului ginecolog care a diagnosticat-o cu vaginită nespecifică şi i-a recomandat un tratament sub care simptomatologia nu s-a ameliorat, dimpotrivă starea acesteia s-a agravat (8).

Diagnosticul pozitiv de alergie la lichidul seminal al soţului s-a pus pe baza anamnezei, testări cutanate şi dozare de IgE specifice.

Testările cutanate, prick test s-au efectuat pentru 40 de alergene alimentare comune şi 50 de alergeni inhalatori comuni pentru a diferenţia de alte posibile reacţii alergice. Acestea au dat rezultate negative.

S-au efectuat testări cutanate prick şi pentru evaluarea alergiei la lichidul seminal al soţului. Lichidul seminal a fost centrifugat timp de 30 de minute la 3000 de rotaţii pe minut după care s-au efectuat diluţii seriate în 0,9% soluţie salină. Rezultatele au fost pozitive: la diluţii de 1:100 papule cu diametrul de 2 mm x 2 mm iar la diluţie de 1:10 papule cu diametrul de 6 mm x 5 mm.

Conduita terapeutică a fost recomandarea evităriii contactului cu alergenul şi în caz de urgenţă autoadministrarea de epinefrina. Pacienta şi soţul acesteia si-au exprimat însă dorinţa de a mai obţine o sarcină pe cale naturală şi au optat pentru desensibilizarea locală cu diluţii seriate din lichidul seminal de la 1:1 la 1: 10000 la care se asociază antihistaminice ca premedicaţie.

Desensibilizarea s-a efectuat sub stricta monitorizare a pacientei. S-a introdus cate 1ml de diluţie la interval de 45 de minute. Primul simptom constand în prurit local a apărut la diluţia 1:100 fără a se înregistra şi alte reacţii sistemice. După primul contact sexual derulat în ziua următoare, prima zi postdesensibilizare nu au apărut manifestări locale sau sistemice. Pentru menţinerea efectelor desensibilizării pacientei i s-a recomandat raport sexual cel puţin o dată pe săptămână pentru a avea contact cu lichidul seminal iar în caz de urgenţă autoinjectarea de epinefrină. În interval de 6 luni de supraveghere clinică pacienta nu a mai prezentat manifestări de tip alergia (7,8).


Discuţii. Hipersensibilitatea la proteinele lichidului seminal este un fenomen extreme de rar întâlnit. Pacienta poate prezenta manifestări alergice încă din timpul coitului sau la 30 de minute după finalizarea lui.Se recomandă evitarea completă a alergenului însă problema este că astfel de manifestări apar la femei fertile, active sexual, care îşi doresc cel puţin o sarcină. Acest lucru se poate realiza cu succes şi în deplină siguranţă prin inseminare artificială.

În cazul de faţă pacienta suferea manifestări locale până la sistemice într-o manieră progresivă. Dacă reacţiile sistemice nu ar fi apărut, diagnosticul corect nu ar fi fost descoperit întrucat manifestările locale durează până la câteva ore după care cedează.

Provocarea intravaginală cu lichid seminal faciliteaza diagnosticarea definitivă însă testările cutanate prick sunt mult mai sigure.

Acest caz a fost tratat cu suces prin desensibilizare locală cu lichid seminal la cererea pacientei. Dacă expunerile ulterioare nu pot fi evitate se ia în considerare o nouă desensibilizare locală şi menţinerea acesteia.


Bibliografie:

1. Lee-Wong M., Collins J, Nozad C, Reswick DJ. Diagnosis and treatment of human seminal plasma hypersensitivity,Ostet Gynecol 2008 feb; 111: 538-39.

2. Glasertudmon B. Human seminal plasma protein allergy: A Diagnosis Rarely Considered.Jurnal of Obsetric, Gynecologic and Neonatal Nursing. Vol.28, issue 4, pg. 359-363, 2006.

3. Winter UM, Harth W, Trendler T et colab . Human seminal plasma allergy type I.,Hautarzt 2008, Aug.; 59(8): 649-52.

4. Weidinger S, Ring J, Kohn I.Ig E Mediated Allergy against Human Seminal Plasma, Chem Imunology-Allergy. Basel, Korgen, 2005, vol.88, pg.128-138.

5. Tomotaka A, Suzuki K, Akamatsu H et colab. Anaphylaxis to human seminal plasma, Allergy 2002, 57: 1081-1082.

6.www.ncbi.nlm.nih.gov



7.www.mayoclinic.com

8. Lee J., Kim S., Kim M. Et colab. Anaphylaxis to husband’s seminal plasma and treatment by local desensitization, Jeju, Korea,2008:
Kataloq: Rezidenti -> suporturidecurs -> Facultatea%20de%20Medicina -> Alergologie%20si%20Imunologie%20Clinica%20-%20Spital
Facultatea%20de%20Medicina -> Cancerul bronho-pulmonar
Facultatea%20de%20Medicina -> Paroxism de dispnee expiratorie,reversibilă spontan sau la bronhodilatatoare ↓ ira majoră
Facultatea%20de%20Medicina -> Resuscitarea
Facultatea%20de%20Medicina -> Hemoragia: generalităŢI, clasificare, aspecte chiurgicale
Facultatea%20de%20Medicina -> Conf. Dr. Eugen cardeiu clinica III pediatrie – prof. Dr. Dan moraru
Facultatea%20de%20Medicina -> Afecţiune inflamatorie cronică a căilor aeriene, în care intervin numeroase celule, în special mastocite, eozinofile, limfocite T
Facultatea%20de%20Medicina -> Fiziologia renala normala. Fiziologia renala normala
Facultatea%20de%20Medicina -> Stopul cardiorespirator si resuscitarea
Facultatea%20de%20Medicina -> A: mucopolizaharidozele(mpz): A: mucopolizaharidozele(mpz)
Alergologie%20si%20Imunologie%20Clinica%20-%20Spital -> Vocea umana si bolile respiratorii – implicatii si aplicatii

Yüklə 17,82 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə