Analiza mortalităţii în cancerul pancreatic



Yüklə 377,89 Kb.
səhifə4/4
tarix31.10.2017
ölçüsü377,89 Kb.
1   2   3   4

Discuţii

Citosteatonecroza este cauza cea mai frecventă a rezultatelor fals pozitive întâlnite la utilizarea metodelor imagistice în sânul supus unui tratament anticanceros [1, 2, 3, 6, 17, 21].

Efectiv, fenomenele de autogestiune ale ţesutului adipos mamar sunt întâlnite frecvent în sânul tratat, procesul de activare a lipazelor adipocitare pot fi declanşate uneori de procedurile chirurgicale şi totdeauna prin radioterapie.

În faza de necroză poate fi prezentă şi o reacţie inflamatorie, care se poate manifesta mai mult sau mai puţin intens. Neovascularizarea şi majorarea permeabilităţii capilare [33], care acompaniază această reacţie inflamatorie, explică prezenţa opacifierii în cazul unei citosteatonecrozei. Este o explicaţie logică de referinţă la citostetonecroză, mai ales în faza sa inflamatorie, care se dezvoltă într-un timp destul de rapid după aplicarea tratamentului şi care în cazul efectuării mamografiei la distanţă de la radioterapie permite evitarea acestor rezultate false [26, 29].

Caracterele inflamatorii postoperatorii şi postradice sunt succesibile, în particular la nivelul zonei cicatriciale. Este necesar ca examinarea imagistică să fie efectuată la distanţă cu scopul minimizării valorii fals pozitive [26]. Cicatricele după 6 luni de zile după tratamentul chirurgical şi 9 luni de zile după radioterapie poate da o imagine falsă în 30% cazuri.

Şi invers, sânul tratat expus unei examinări imagistice la 18 luni după tratament, cicatricele poate ridica nivelul de semnal după contrastare doar în 7% cazuri. Între 10-18 luni există numeroase variaţii individuale, dar rezultatele fals pozitive sunt numeroase. Aceste rezultate sunt explicite în raport cu:



  • dimensiunile lezionale inferioare grosimii cupei

  • orientarea leziunii, care puteau fi făcute în axa planului de cupă

  • histologia, care este un factor decisiv.

Noi am obţinut aceste rezultate în cazul 1 CIDIS, 1 CLI şi un carcinom tubular asociat cu 1 CIDIS.

Utilizarea secvenţelor 3D îmbunătăţeşte sensibilitatea depistării CIDIS, deoarece rezoluţia spaţială a acestor secvenţe este net superioară celorlalte.

Dimensiunile CIDIS, după datele literaturii sunt foarte variabile. În lotul de paciente examinate de R. Gilles dimensiunile medii erau de ordinea de 45 mm [2].

Sensibilitatea metodelor imagistice fiind direct proporţională cu valoarea focarelor de microcalcinate conţinute în CIDIS – cu cât mai multe calcinate se conţin cu atât mai elevată este sensibilitatea.

Criteriile morfologice utilizate la interpretarea rezultatelor în CID sunt:


  • semnele cel mai specifică prezenţa opacifierii liniare ori un munte de noduli coalescenţi

  • opacifiere regională ori difuză

  • opacifiere în cocardă

  • opacifiere spiculară ori nodulară cu contururi iregulate.

Sensibilitatea mai mică în CIDIS decât în CID se explică prin absenţa în primul a vascularizării, nutriţia celulelor tumorale efectuându-se prin difuzie prin mediul înconjurător extracelular. Studiul histologic a confirmat existenţa unei vascularizări periferice în stroma înconjurătoare a CIDIS, dar cu o densitate vasculară variabilă. Această densitate vasculară are tendinţa de a se dezvoltată în comedocarcinom [8]. Necroza tumorală, implicând o proliferare celulară rapidă, dă naştere unei neovascularizări.

Studiul imagistic a CIDIS necesită o rezoluţie spaţială optimală, luând în consideraţie dezvoltarea sa canalară, în comparaţie cu carcinoamele invazive. Este stric necesar de a nu neglija în acelaşi timp şi rezoluţia temporală pentru a obţine şi o specificitate înaltă [20, 21].



CLI - acest tip histologic întâlneşte greutăţi diagnostice la mamografie, reprezentând numai 10% din cancer el induce la mamografie 30% de rezultate fals negative [18, 34].

Problemele diagnostice apărute se explică prin structura sa histologică şi anume: CLI are o evoluţie de dezvoltare particulară. Celulele neoplazice infiltrează ţesutul sănătos sub formă de rânduri de celule „în fire indiene”. Ele sunt diseminate, fiind separate prin tracturile fibroase de zonele normale a ţesutului adipos [18, 20, 34].

Pentru a fi vizualizate mai bine sunt necesare utilizarea tehnicilor cu o rezoluţie spaţială înaltă.

Recidivele în acest tip histologic sunt mai frecvente ca în restul tipuri: 3 din 4 cazuri.

Rezultatul fals negativ unul la număr în cazul carcinomului tubular de 5mm asociat cu un focar de CID, poate fi explicat la fel prin particularitatea histologică a acestui tip de tumoare. Carcinomul tubular este format din celule dispuse în tuburi, care sunt înglobate în stroma fibroasă, fiind extrem de abundentă. Vascularizaţia în acest tip de carcinom este relativ slabă în raport cu volumul tumoral. Ceea ce explică lipsa în unele cazuri a opacifierii.
Concluzie

Avansarea tehnologică a metodelor imagistice de diagnosticare a permis soluţionarea dilemei dintre cicatrice şi recidivă.


Bibliografie

  1. Fischer U, Kopka L, Grabbe E. Breast carcinoma: effect of preoperative contrast-enhanced MR imaging on the therapeutic approach. Radiology 1999; 213:881-888

  2. Gilles R, Guinebretiere JM, Lucidarme O, et al. Nonpalpable breast tumors: diagnosis with contrast-enhanced subtraction dynamic MR imaging. Radiology 1994; 191:625-631

  3. Gilles R, Guinebretiere JM, Toussaint C, et al col. Locally advanced breast cancer: contrast-enhanced subtraction MR imaging of response to preoperative chemotherapy. Radiology 1994; 191:633-638.

  4. Heywang SH, Wolf A, Pruss E, et al. MR imaging of the breast with Gd-DTPA: use and limitations. Radiology 1989; 171:95-103

  5. Hoeffken W., Lany M. Mammography. Georg Thiene. Stutgart 1977.

  6. Hulka CA, Smith BL, Sgroi DC, et al col. Benign and malignant breast lesions: differentiation with echo-planar MR imaging. Radiology 1995; 197:33-38.

  7. Huo Z., Giger M.L., Vyborny C.J. et al. Analysis of spiculation in the compurized classification of mammographic masses. Med. Phys 1995, 22:1569-1579.

  8. James J.S. Evans A.J. Pinder S.E. et al col. Is the presence of mammographic comedo calcification really a prognostic factor for small screen-detected invasive breast cancers? Clinical Radiology 2003, 58: 54-62.

  9. Lesser ML, Rosen PP, Kinne DW. Multicentricity and bilaterality in invasive breast carcinoma. Surgery 1982; 91:234 -240

  10. Liberman L., E. A. Morris, M. J.-Y. Lee, J. B. Kaplan, et al col. Breast Lesions Detected on MR Imaging: Features and Positive Predictive Value Am. J. Roentgenol., July 1, 2002; 179(1): 171 - 178.

  11. Mendelson EB, Berg WA, Merrit CRB. Toward a standardized breast ultrasound lexicon, BIRADS: Ultrasound. In: Miller WT, Berg WA, eds. Seminars in roentgenology, vol. 36: Breast imaging. Philadelphia: Saunders, 2001:217 -225

  12. Morris EA. Illustrated breast MR lexicon. In: Miller WT, Berg WA, eds. Seminars in roentgenology, vol. 36: Breast imaging. Philadelphia: Saunders, 2001:238 -249

  13. Mumtaz H, Davidson T, Hall-Craggs MA, et al. Comparison of magnetic resonance imaging and conventional triple assessment in locally recurrent breast cancer. Br J Surg 1997; 84:1147-1151.

  14. Nunes LW, Schnall MD, Orel SG, et al. Correlation of lesion appearance and histologic findings for the nodes of a breast MR imaging interpretation model. RadioGraphics 1999; 19:79 -92

  15. Nunes LW, Schnall MD, Orel SG. Update of breast MR imaging architectural interpretation model. Radiology 2001; 219:484 -494

  16. Orel S. G. and M. D. Schnall. MR Imaging of the Breast for the Detection, Diagnosis, and Staging of Breast Cancer Radiology, July 1, 2001; 220(1): 13 - 30.

  17. Orel SG, Hochman MG, Schnall MD, Reynolds C, Sullivan DC. High-resolution MR imaging of the breast: clinical context. RadioGraphics 1996; 16:1385-1401.

  18. Rodenko GN, Harms SE, Pruneda JM, et al col. MR imaging in the management before surgery of lobular carcinoma of the breast: correlation with pathology. AJR Am J Roentgenol 1996; 167:1415-1419.

  19. Rosen PP, Groshen S, Kinne DW, Hellman S. Contralateral breast carcinoma: an assessment of risk and prognosis in stage I (T1N0M0) and stage II (Y1N1M0) patients with 20-year follow-up. Surgery 1989;106:904 -910

  20. Rotaru N. Aspectul imagistic al glandei mamare tratate. Analele ştiinţifice USMF V.II Chisinău 2003, p.477-480.

  21. Rotaru N. Benign and malignant breast masses and axillary node. Rentgenologia Radiologia Vol X LII Sofia 2003, p.94.

  22. Rotaru N. Jovmir V. Differentiation of benign from malignant breast lesions. Imagistica medicală Bucureşti 2002, p. 74-75.

  23. Schimpfle MM, Ohmenhauser K, Sand J, Stoll P, Claussen CD. Dynamic 3D-MR mammography: is there a benefit of sophisticated evaluation of enhancement curves for clinical routine? J Magn Reson Imaging 1997; 7:236-240

  24. Sickles EA. Periodic mammographic follow-up of probably benign lesions: results of 3184 consecutive cases. Radiology 1991; 179:463 -468

  25. Sklair-Levy M., T. H. Samuels, C. Catzavelos, P. Hamilton, and R. Shumak Stromal Fibrosis of the Breast Am. J. Roentgenol., September 1, 2001; 177(3): 573 - 577.

  26. Solin LJ. Special considerations. In: Fowble B, Goodman RL, Glick JH, Rosato EF, eds. Breast cancer treatment: a comprehensive guide to management. St Louis, Mo: Mosby–Year Book, 1991; 523-528.

  27. Stavros AT, Thickman D, Rapp CL, Dennis MA, Parker SH, Sisney GA. Solid breast nodules: use of sonography to distinguish between benign and malignant lesions. Radiology 1995;196:123 -134

  28. Stomper PC, Herman S, Klippenstein DL, et al. Suspect breast lesions: findings at dynamic gadolinium-enhanced MR imaging correlated with mammographic and pathologic features. Radiology 1995; 197:387-395.

  29. Sun L, Olsen JO, Robitaille PM. Design and optimization of a breast coil for magnetic resonance imaging. Magn Reson Imaging 1993; 11:73-80.

  30. Tilanus-Linthorst MMA, Obdeijn IMM, Bartels KCM, de Koning HJ, Oudkerk M. First experiences in screening women at high risk for breast cancer with MR imaging. Breast Cancer Res Treat 2000;63:53 -60

  31. Tristan H. Benmussa M., Bokobsa J. Mammographie et echographie mammaire: de l’image au diagnostic. Medecine Science Flammarion Paris 1988.

  32. Warner E, Lockwood G, Math M, et al col. The risk of breast cancer associated with mammographic parenchymal patterns: a meta-analysis of published literature to examine the effect of method of classification Cancer Detect Prev (1992) 16:67-73

  33. Weidner N, Semple JP, Welch WR, Folkman J. Tumor angiogenesis and metastasis: correlation in invasive breast carcinoma. N Engl J Med 1991; 324:1-8.

  34. Weinstein SP, Orel SG, Heller R, et al col. MR imaging of the breast in patients with invasive lobular carcinoma. AJR Am J Roentgenol 2001; 176:399-406.


CANCERUL PANCREATIC: ETIOLOGIE ŞI SINDROAME EREDITARE PRECANCEROASE (Revista literaturii)

Lilia Codrean

(Coordonator ştiinţific – Ghidirim Nicolae, dr habilitat)

Catedra Hematologie şi Oncologie USMF ”Nicolae Testimiţanu”
Summary

Pancreatic cancer: etiology and precancer hereditary

syndromes (Literature review)

The risk factors implicated in the ethiopathogenesis of the pancreatic cancer (CP) are not many, but the smocking is on the first place. The genetic factors may be implicated in 5-10%, but the specific gene are not found. Many studies founded chronic pancreatitis, diabetus mielitus, obesity like risk factors to CP appearance. Some studies included ”sedentary life style, administration of aspirin” disease of gall bleder alimentary habits and professional risks.

The genetic factors of CP are genetic disease caused by DNA mutation. This mutation can be inherited or may appear in lifetime. The last appear spontaneous by cells abnormal replication or under concerigenes substances actions from smoke of cigareties.
Rezumat

Factorii de risc implicaţi cu certitudine în etiopatogeneza cancerului pancreatic (CP) sunt puţini, fumatul fiind pe primul loc. Susceptibilitatea genetică este implicată în 5-10% dintre cazuri, fără a putea fi precizate exact genele implicate. Majoritatea studiilor incriminează pancreatita cronică, diabetul zaharat obezitatea ca şi factori de risc pentru apariţia CP. Unele studii au mai incriminat sedentarismul, consumul de aspirină, boli ale vezicii biliare, obiceiuri alimentare şi expunerile profesionale.

Factorii genetici ai CP sunt bolile genetice cauzate de mutaţii ale ADN. Aceste modificări pot fi moştenite sau pot fi dobândite pe parcursul vieţii. Ultimele apar spontan prin replicare celulară anormală sau sub acţiunea substanţelor cancerigene din fumul de ţigări.
Etiologia CP

Factorii de risc implicaţi cu certitudine în etiopatogeneza CP sunt puţini, fumatul fiind pe primul loc (tab. 1)[7]. Susceptibilitatea genetică este implicată în 5-10% dintre cazuri, fără a putea fi precizate exact genele implicate. Majoritatea studiilor incriminează pancreatita cronică, diabetul zaharat obezitatea ca şi factori de risc pentru apariţia CP. Unele studii au mai incriminat sedentarismul, consumul de aspirină, boli ale veziculei biliare, obiceiuri alimentare şi expunerile profesionale[7,20].



Tabelul 1

Cauzele cancerului de pancreas (conform datelor lui Gerota)


Cauzele

% cancer pancreatic

Fumatul

30 %

Alimentaţia

20 %

Ereditatea

5-10 %

Pancreatita cronică

< 5 %

Altele

40 %



Vârsta şi sex.Vârsta medie în momentul diagnosticului este 69.2 la bărbaţi şi 69.5 ani la femei şi circa 80% din cancer apare între vârsta de 60 şi 80 de ani[7,8]. Incidenţa este mai mare la bărbaţi decât la femei (8.5/100.000 bărbaţi şi 5/100.000 femei în ţările dezvoltate 2.4/100.000 bărbaţi şi 1.6/100.000 femei în ţările în curs de dezvoltare)[1,18]. Raportul bărbaţi/femei constituie 1.5/1.

Rasa. Impactul locului naşterei a fost studiat în Israel, demonstrându-se că incidenţa CP în rândul imigranţilor născuţi în Europa sau America este de 10.4/100.000 locuitori, în timp ce, la pacienţi născuţi în Israel raportul este de 5.6/100.000 locuitori[12]. În Franţa incidenţa este de 6/100.000 bărbaţi şi 3/100.000 femei, iar în Italia rata anuală este de 10/100.000 şi în Spania de 7/100.000[2,8]. Incidenţa cea mai ridicată în Europa este în Ungaria, Cehia şi Austria, iar cea mai scăzută în Letonia şi Albania[2]. În Statele Unite incidenţa este crescută la persoanele Afro-Americane (de culoare) faţă de restul populaţiei[12].

Factorii toxici exogeni. Fumatul este cel mai important factor de risc în CP[3]. Mecanismul implică efectul nociv al carcinogenilor proveniţi prin arderea tutunului care sunt absorbiţi de la nivel pulmonar (în special nitrozaminele) şi ajung la pancreas prin circuitul sanguin. Ipoteza difuziunii din duoden în sistemul ductal pancreatic al produşilor înghiţiţi derivaţi din tutun ar putea explica numărul mare de localizări ale cancerului la nivelul capului pancreatic. Majoritatea studiilor au demonstrat că riscul de cancer este mult crescut la fumătorii înstăriţi, în comparaţie cu fumătorii ocazionali şi scade semnificativ la 15 ani de la oprirea fumatului[3,4,10,14]. În cazul carcinoamelor pancreatice, riscul de CP este de 3-4 ori mai mare[3,4].

Nu a fost demonstrat un rol concret al alcoolului ca şi factor etiologic implicat în apariţia CP[15,18]. Însă, fumatul şi consumul excesiv de băuturi alcoolice, în special berea, creşte riscul apariţiei CP, relevă un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Michigan, SUA. Berea afectează mult mai puternic pancreasul în comparaţie cu tăriile sau cu vinul. Comparând efectul berei, al vinului şi al tăriei, cercetătorii au observat că berea este singura care scade vârsta apariţiei CP. Băutorii de bere, cei care consumă în fiecare zi mai mult de trei pahare, sunt cei mai predispuşi dezvoltării bolii. Comparativ cu un pacient diagnosticat cu CP, din alte motive decât acesta, ei trăiesc mai puţin cu zece ani [16,22].



Rolul cafelei rămâne contraversat: studiile caz-control desfăşurate în Finlanda şi Norvegia nu au relevat o asociere cu apariţia CP[5,6]. Nu au existat asocieri statistice semnificative nici în privinţa consumului de ceai sau de cafea decofeinizată[17,19].

Pancreatita cronică. Pacienţii cu pancreatită cronică (alcoolică, non-alcoolică, ereditară, tropicală) au un risc mult mai mare de CP, în comparaţie cu populaţia sănătoasă, inflamaţia prelungită a pancreasului fiind probabil cauza declanşatoare a carcinogenezei. Pentru pancreatita tropicală şi ereditară riscul este mult mai crescut datorită debutului bolii la vârste fragede[9,12,15].

Diabetul zaharat. Diabetul zaharat tip II este frecvent asociat cu un risc crescut de CP. Adesea diabetul este întâlnit ca o manifestare clinică a CP prezentând alterarea toleranţei la glucoză sau chiar diabet manifest[6]. Riscul crescut a fost constatat, în special, la pacienţii cu diabet zaharat tip II, diagnosticat după vârsta de 40 de ani. Mecanismele sunt incerte, fiind incriminate hiperinsulinemia şi expunerea peste 5 ani al concentraţiei ridicate a glucozei sanguine.

Colecistectomia şi litiaza biliară. Mai multe studii caz-control au raportat un risc crescut de CP printre indivizii cu istoric de afecţiune ale colecistului, în special litiază biliară sau la pacienţii cu colecistectomie în antecedente[6]. Este necesară o perioadă de timp de cel puţin 5 ani de la operaţie pentru apariţia tumorii, mecanismul fiind reprezentat de nivelurile anormale de colecistokinină plasmatică la aceşti pacienţi. Se consideră că există o corelaţie directă dintre frecvenţa calculilor biliari colesterinici şi CP. Astfel, după colecistectomie, CP apare tot mai rar. Pe baza acestor date s-a elaborat ipoteza că unul din factorii care favorizează apariţia CP reprezintă acizii biliari secundari care pătrund în pancreas din bilă[2].

Gastrectomia. Pacienţii cu rezecţie gastrică parţială au un risc crescut de a dezvolta un CP[3].
Hormonii sexuali. În celulele CP s-au depistat receptori pentru estrogene, progesteron şi androgen. Se consideră că hormonii sexuali participă la procesele metabolice din epiteliul canalelor pancreatice. Pe baza acestor date se consideră influenţa hormonilor sexuali ca factori cancerigeni. Cu ajutorul hormonilor se influenţează asupra evoluţiei CP la animalele de laborator. Cu toate acestea, încă se pare că este devreme de confirmat faptul că hormonii sexuali provoacă CP.

Obezitatea. În ultimii ani, studiile prospective au evidenţiat relaţii de cauzalitate între obezitate şi CP. Cel mai mare studiu populaţional realizat de Asociaţia Americană a Cancerului pe 1908 bărbaţi şi 1650 femei urmăriţi timp de 16 ani a raportat un risc mult mai crescut de a dezvolta CP la pacienţi cu indexul masei corporale peste 30 kg/m²[6]. Obezitatea duce la anomalii metabolice, inclusiv rezistenţa la insulină, hiperinsulinemie şi toleranţă scăzută la glucoză care pot contribui la apariţia diabetului şi a bolilor pancreatice[13].

Activitatea fizică. Exerciţiul fizic este un factor care îmbunătăţeşte toleranţa la glucoză. Două studii recent publicate, care au comparat exerciţiul fizic moderat versus sedentarism, au arătat o reducere de până la 50% a riscului de CP, atât la bărbaţi, cât şi la femei[14].

Ocupaţii cu risc. Asocierea CP cu expunerile profesionale la carcinogeni rămâne în continuare un subiect contraversat[1]. O meta-analiză a profesiilor şi CP sugerează că expunerile la crom, nichel, siliciu, solvenţi organici, hidrocarburi aromate policiclice şi insecticide organoclorurate pot mări riscul apariţiei mutaţiilor cu risc oncogen[13]. Alţi agenţi nespecifici incriminaţi sunt asbestul, radiaţiile ionizante şi anilinele. Cel mai expuşi riscului profesional sunt spălătorii, tăbăcarii, fermierii, muncitorii în industria metalurgică, chimică, tipografică şi petrolieră[14].

Sindroame ereditare precanceroase:

Factorii genetici ai CP sunt bolile genetice cauzate de mutaţii ale ADN. Aceste modificări pot fi moştenite sau pot fi dobândite pe parcursul vieţii[11]. Ultimele apar spontan prin replicare celulară anormală sau sub acţiunea substanţelor cancerigene din fumul de ţigări[16].

Aproximativ 5-10% din tumorile pancreatice maligne au o cauză genetică. Sindroamele ereditare majore, asociate cu această neoplazie, includ cancerul colonic ereditar non-polipozic, cancerul de sân asociat cu mutaţii ale genelor BCRA 2, FAMM sau p16, ataxia-teleangiectazie şi boala von Hippel-Lindau[8,9,15,16]. Unele boli pancreatice genetice cum ar fi: fibroza chistică şi pancreatita cronică ereditară asociază un risc crescut CP[21]; riscul de dezvoltare a CP este de aproximativ de 50 de ori mai mare la pacienţii cu pancreatită cronică ereditară, decât în populaţia generală[9,10]. La nivel molecular, la 90% din bolnavi cu CP s-au depistat mutaţii oncogene K-ras, şi la 70-80% pacienţi s-au depistat gene supresoare p 53 şi p16. Mutaţii ale altor gene sunt mai puţin răspândite. De asemenea se consideră că 85-98% - de mutaţia şi deleţia genei CDKN 2; 50% - mutaţia TP 53; 55% - de deleţii homozigote sau mutaţii Smod 4.

O tehnică specială, Cariotipare Spectrală, colorează mutaţiile ADN-ului în mod diferit. Se vizualizează dispunerea cromozomilor multicolori care modifică în diferite fragmente materialul genetic (ADN). Aceste modificări şi alte anormalităţi genetice observate în CP sunt investigate viguros în diverse spitale în particular de Johns Hopkins, Baltimor. CP se poate transmite de la o generaţie la alta; s-a estimat că circa 10% din CP este ereditar. Numeroase sindroame transmise ereditar sunt cauze ale CP. Acestea sunt:



CP familial. Se moşteneşte autosomal dominant. Numeroşi cercetători studiază vigilent pentru a descoperi noi cauze a CP în unele familii. Recent s-a demonstrat prezenţa unui locus susceptibil prezent pe cromozomul 4q32-34.

Gena familială a cancerului de sân (BRCA2). BRCA2 este cea dea doua genă familială a cancerului de sân identificată. Recent, s-a demonstrat că circa 10% din CP sunt cauzate de defecte moştenite ale acestei gene. Un deficit particular în BRCA2 (o mutaţie numită 6174 del T) se găseşte la aproape 1% de indivizi – descendenţi evrei Aşkenazi ceea ce ar putea explica rata mai înaltă de CP observată la evrei comparativ cu catolicii şi protestanţii. La 6% de evrei Aşkenazi este o mutaţie/polimorfism de 11307 K, ceea ce sporeşte şansele lor de debut de cancer a tractului gastrointestinal, inclusiv pancreatic. BRCA – genă complexă modificată de 3350 AA s-a descoperit pe cromozomul 13q12. Aceasta este o componentă importantă a ciclului care protejează celulele de efectele alterării ADN. Majoritatea mutaţiilor duc la alterări proteice şi cancerul se dezvoltă în cazul când se pierde a doua copie. Adiţional, BRCA2 s-a depistat a fi o genă tumorală. Mutaţia BRCA2 este markerul genetic cel mai frecvent identificat la pacienţii cu CP familial. În afară de legătura cu CP, BRCA2 este asociată cu incidenţa crescută a cancerului de sân la bărbaţi, cancerul de prostată, cancerul vezicii biliare, căilor biliare şi stomacului şi a mielomului multiplu[15].

Sindromul Peutz – Jeghers este un sindrom ereditar foarte rar întâlnit. La persoanele afectate se dezvoltă polipi în intestinul subţire şi pigmentarea buzelor. Aceşti polipi sunt dezvoltaţi din ţesutul de la suprafaţa mucoasei intestinale. Sindromul se transmite autosomal dominant cu modificări cromozomiale a locusului 19p13.3. Mutaţiile sunt bine raportate în gena LKB1/STK11 354. Pacienţii cu sindrom Peutz – Jeghers au un risc crescut de a dezvolta diverse neoplasme, inclusiv CP. Acest sindrom include:

  1. pigmentare peribucală;

  2. pigmentarea degetelor;

  3. hamartoame pe parcursul sistemului digestiv;

  4. CP şi a intestinului subţire;

  5. cancer colorectal.


Melanom familial. Sindromul Melanom Nev Multiplu Atipic familial (FAMMM) reprezintă un sindrom ereditar rar întâlnit. Persoanele afectate dezvoltă nevi cutanaţi şi melanoame. Aceşti pacienţi au un risc crescut de a dezvolta CP. Din toţi factorii moşteniţi, circa 5–10% revin sindromului de melanom, sindromul nevului displastic, FAMMM şi sindromului Melanom–Astrocitom. Au fost suspectate gene susceptibile pentru melanom: CMM1 de pe cromozomul 1p36 şi al doilea locus de pe 9p21 (gena implicată este CDKN2).

Sindromul FAMMM este asociat cu apariţia CP. Studiile despre riscul apariţiei CP în aceste familii este elevant cu al factorului 13.4. Astrocitomul şi sarcomul sunt multipli în unele melanoame familiale. Într-un studiu pe 159 de cazuri familiale de CP, 12% s-a determinat fenotipuri cutanate de FAMMM, pe când mutaţia genei CDKN2A a rămas neidentificată. Alte studii recente despre melanom şi CP raportează mutaţii ale Gly93Trp.



Cancer de colon ereditar. HNPCC este caracterizat printr-o predispoziţie ereditară de a dezvolta cancer de colon, cancer endometrial, cancer gastric, cancer ovarian şi unele tipuri de cancer urogenital. Pacienţii cu HNPCC au un risc crescut de a dezvolta CP. Întradevăr, în HNPCC este prezent un ADN specific ce produce o instabilitate microsatelită, aceste modificări fiind detectate într-o fracţie mică (circa 4%) în CP. Moştenirea autosomal dominantă include şi genele MLH1, MSH2 şi MSH6.

Pancreatita ereditară. Este o boală rară şi se caracterizează prin dezvoltarea pancreatitei din tinereţe. Gena responsabilă de pancreatita ereditată este gena tripsinogen care produce mutaţie în cromozomul 7q35. Această genă codează cationic tripsinogenul, produce mutaţii, insuficienţa mecanismelor de inactivare a tripsinei şi în rezultat autodigestie pancreatică. Epiteliul pancreatic cronicizat produce o regenerare dereglată, servind drept factor de risc a CP. Aceşti pacienţi au un risc crescut pentru pancreatită, insuficienţa pancreasului exocrin, diabet zaharat şi CP.
Bibliografie

1. Bray F, Sankila R, Ferlaz J, Parkin DM. Estimates of cancer incidence and mortality in Europe in 1995. Eur J Cancer. 2002; 39: 99-166

2. Bonelli L, Aste H, Bovo P, et al. Exocrine pancreatic cancer cigarette smoking, and diabetes mellitus: a case-control study in northern Italy. Pancreas. 2003; 27: 143-149

3. Botnaru Victor. Compendiu de gastroenterologie. Cancerul pancreatic.Chişinău 2006: 366-373

4. Buligescu L. Semiologia pancreatică. Ecoendoscopia pancreasului. Tratat de hepatogastroenterologie, Vol II, 1999; 865-899

5. Dewitt J, Devereaux BM, Lehman GA, Sherman S, Imperiale TF. Comparison of endoscopic ultrasound and computed tomography for the preoperative evoluation of pancreatic cancer: a systematic review. Clin Gastroenterol Hepatol 2006; 4: 717-725

6. Gapstur SM, Gann PH, Lowe W, Liu K, Colangelo L, Dyer A. Abnormal glucose metabolism and pancreatic cancer mortality. JAMA. 2000; 283: 2552-2558

7. Gherasim L. Medicina internă. Bolile digestive, hepatice şi pancreatice. Cancerul pancreatic. Bucureşti 2002 Vol III:1037-1087

8. Ghidirim N. Cancerul zonei pancreatoduodenale. Oncologie clinică, 1998; 205-219.

9. Lowenfels AB, Maisonneuve P, Whitcomb DC, Learch MM, DiMagno EP. Cigarette smoking as a risk factor for pancreatic cancer in patients with hereditary pancreatitis. J Am Med Assoc 2001; 286: 169-170

10. Lowerfels AB, Maissoneuve P. Epidemiology and prevention of pancreatic cancer. Jpn J Clin Oncol. 2004; 34: 238-244

11. Mansher S, Anirban M. Pancreatology 2007; 7: 9-19

12. Michauld DS. Epidemiology of pancreatic cancer. Minerva Chir. 2004; 59: 99-111

13. Michaud DS, Giovannucci E, Willett WC, Colditz GA, Fuchs CS. Dietary meat, dairy product, fat, and cholesterol and pancreatic cancer risk in a prospective study. Am J Epidimiol. 2003; 157: 1115-1125

14. Newcomb PA, Carbone PP. The health consequences of smoking. Med Clin North 1991; 6: 305-331

15. Otsuki M, Tashiro M. Cronic pancreatitis and pancreatic cancer, lifestyle-related diseases. Intern Med. 2007; 46:109-113

16. Ozcelik H, Schmocker B, Di Nicola N, Shi XH, Langer B, Moore M, et al. Germline BRCA2 6174delT mutations in Ashkenazi Jewish pancreatic cancer patiens. Not Genet 1997; 16: 17-18

17. Partanen T, Hemminki K, Vainio H, Kauppinen T. Coffee consumption not associated with risk of pancreas cancer in Finland. Prev Med. 1995; 24: 213-216

18. Shabam Bashir and Neel Shah. Pancreatic Cancer-Diagnosis and Stagning. Indian Journal for the Practising Doctor. Vol III, 2006

19. Stensvold I, Jacobsen BK. Coffee and cancer: a prospective study a 43000 Norwegian men and women. Cancer Causes Control. 1994; 5: 401-408

20. Tâbârnă Gh. Cancerul pancreatic. Ghid clinic de oncologie, 2003; 422-435.

21. Qiu D, Kurosawa M, Lin Y, et al. Overwiev of the epidimiology of pancreatic cancer focusing of the JACC Study. J Epidimiol. 2005; 15: 157-167



22. Welsch T, Kleeff J, Seitz HK, Buchler P, Friess H, Buchler MW. Update on pancreatic cancer and alcohol-associated risk. J Gastroenterol Hepatol. 2006; 21: 69-75





Yüklə 377,89 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə