Aspecte privind conştiinţa marinărească a poporului român. Aspecte privind conştiinţa marinărească a poporului român



Yüklə 445 b.
tarix28.10.2017
ölçüsü445 b.



Aspecte privind conştiinţa marinărească a poporului român.

  • Aspecte privind conştiinţa marinărească a poporului român.

  • Consecinţele lipsei unei conştiinţe marinăreşti profunde.

  • Elemente de diplomaţie navală.



  • Aspecte privind conştiinţa marinărească a poporului român.

  • Consecinţele lipsei unei conştiinţe marinăreşti profunde.

  • Elemente de diplomaţie navală.



  • Apa reprezintă viaţa pe această planetă.

  • Peste 70% din suprafaţa lumii este constituită de Oceanul Planetar.

  • Mai mult de 90% din comerţul internaţional este realizat pe apă.

  • Aproximativ 70% din populaţia globului trăieşte la mai puţin de 100 de mile marine de oceanele şi mările lumii şi circa 85% la mai puţin de 500 Km de malul mării.

  • Întregul comerţ mondial se bazează pe transport maritim şi fluvial.

  • Traficul de mărfuri pe mare a crescut de la 140 mil. tone în 1884 la 3,4 mld. tone în 1980 şi 7-8 mld. tone în zilele noastre.

  • Peste 30% din producţia mondială este asigurată de petrolul marin.



  • Interesele maritime ale Europei sunt în mod principal legate de bunăstarea, prosperitatea şi siguranţa cetăţenilor şi comunităţilor sale.

  • Aproximativ 90 % din comerţul extern al UE şi 40 % din comerţul său intern se bazează pe transportul maritim.

  • UE este al III-cel mai mare importator şi al V-lea cel mai mare producător de produse pescăreşti şi de acvacultură la nivel mondial.

  • Mai mult de 400 de milioane de pasageri trec prin porturile UE în fiecare an.

  • UE se bazează pe mări şi oceane deschise şi sigure pentru a-şi putea desfăşura activităţile de liber schimb, de transport, de turism şi pentru a asigura diversitatea ecologică şi dezvoltarea economică.

  • În lipsa protecţiei împotriva unei game largi de ameninţări şi riscuri maritime, mările şi oceanele pot deveni arene pentru conflicte internaţionale, terorism sau criminalitate organizată.



  • Dobrogea este un habitat istoric și geografic care face parte din teritoriul României și Bulgariei, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Regiunea era cunoscută în trecutul istoric sub numele de Sciţia Mică. Din punct de vedere administrativ cuprinde în România județele Tulcea și Constanţa iar în Bulgaria — regiunile Dobrici și Silistra.

  • după anexarea de către România în anul 1877, Dobrogea a cunoscut o perioadă de pace și dezvoltare.









  • Sinergia Mării Negre (2008) şi Parteneriatul Estic (PaE)(2009).

  • Strategia UE pentru Marea Neagră (2011).

  • Strategia UE pentru regiunea Dunării (SUERD) (2011).

  • Parteneriatul strategic cu S.U.A. (2011).

  • Strategia de Securitate Maritimă a U.E. (EUMSS) (2014).



A fost lansată oficial la 14 februarie 2008, la Kiev, la iniţiativa României, Bulgariei şi Greciei, printr-o reuniune a miniştrilor de externe ai statelor membre UE şi ai statelor din regiune vizate de Sinergie (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina).

  • A fost lansată oficial la 14 februarie 2008, la Kiev, la iniţiativa României, Bulgariei şi Greciei, printr-o reuniune a miniştrilor de externe ai statelor membre UE şi ai statelor din regiune vizate de Sinergie (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina).

  • Argumentele principale care au determinat asumarea iniţiativei la nivelul UE au vizat vecinătatea directă, amplasarea strategică, legătura cu Balcanii de Vest, dar şi Asia Centrală, Orientul Mijlociu, potenţialul în ceea ce priveşte energia, transporturile, comerţul, mediul, consolidarea democraţie.

  • Sinergia Mării Negre are drept obiectiv principal consolidarea cooperării în regiunea Mării Negre cu implicarea benefică a UE în domeniile: democraţie, drepturile omului, buna guvernare, managementul frontierelor, conflictele îngheţate, energia, transporturile, mediul, politica maritimă, pescuitul, comerţul, migraţia, dezvoltarea, educaţia, cercetarea şi dezvoltarea.



Parteneriatul Estic (PaE) reprezintă un cadru de cooperare dintre Uniunea Europeană şi 6 foste republici sovietice (Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia).

  • Parteneriatul Estic (PaE) reprezintă un cadru de cooperare dintre Uniunea Europeană şi 6 foste republici sovietice (Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia).

  • La Praga, la 7 mai 2009, s-a desfăşurat summit-ul Uniunii Europene la care a fost lansat oficial Parteneriatul Estic, cu scopul de a „aprofunda cooperarea politică şi integrarea economică" fără a oferi însă perspective certe cu privire la integrarea acestor state în UE.

  • Proiectul PaE a fost propus iniţial de tandemul Polonia-Suedia ca o formă de gestionare a relaţiilor cu cele 6 state din vecinătatea estică a UE în cadrul mai larg al Politicii Europene de Vecinătate (lansată în 2003 cu aceiaşi iniţiatori) şi imitând modelul Parteneriatului Euro-Meditaranean (care se adresează statelor din vecinătatea sudică a UE).



Proiectul de Raport privind o Strategie a UE la Marea Neagră a fost elaborat în noiembrie 2010 şi aprobat în 2011, Bruxelles-ul arătându-şi astfel interesul faţă de această zonă a Europei în care conflictele îngheţate pot transforma regiunea într-un butoi de pulbere.

  • Proiectul de Raport privind o Strategie a UE la Marea Neagră a fost elaborat în noiembrie 2010 şi aprobat în 2011, Bruxelles-ul arătându-şi astfel interesul faţă de această zonă a Europei în care conflictele îngheţate pot transforma regiunea într-un butoi de pulbere.

  • Strategia determină o abordare proactivă a institutiilor UE cu privire la regiunea Marii Negre, fapt care este in concordanţă cu interesul României pentru o implicare europeana mai energica in regiune.

  • consolidează coerenţa şi vizibilitatea acţiunii UE în regiune şi asigură stabilitatea şi securitatea resurselor energetice.

  • Parlamentul European sugerează dezvoltarea "unui sistem de avertizare rapidă în cazul conflictelor" care ar servi la consolidarea încrederii în regiune şi la prevenirea escaladării violenţei. Un astfel de sistem se va concentra pe cazuri concrete, cum ar fi dezvăluirea publică a vânzărilor de arme şi a activităţilor militare navale, îngrijorarea venind aici în mod special de la extinderea contractului de închiriere pentru flota Rusiei din Marea Neagră, aflată în Crimeea.



SUERD reprezintă o iniţiativă politică a României şi Austriei, promovată printr-o scrisoare comună la nivel de prim-ministru (iunie 2008) şi adresată preşedintelui Comisiei Europene şi adoptată de Consiliul UE Afaceri Generale (miniştrii afacerilor externe) la 13 aprilie 2011.

  • SUERD reprezintă o iniţiativă politică a României şi Austriei, promovată printr-o scrisoare comună la nivel de prim-ministru (iunie 2008) şi adresată preşedintelui Comisiei Europene şi adoptată de Consiliul UE Afaceri Generale (miniştrii afacerilor externe) la 13 aprilie 2011.

  • Strategia Dunării reprezintă cel de-al doilea format de cooperare macro-regională din cadrul UE, după Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice. Aceasta strategie poate fi considerată complementară Sinergiei UE la Marea Neagră. Există o interconexiune evidentă între multe dintre proiectele prioritare care vor fi desfăşurate sub egida celor două strategii comunitare.

  • Strategia este structurată pe patru mari obiective:

  • - interconectarea regiunii Dunării;

  • - protejarea mediului în regiunea Dunării;

  • - creşterea prosperităţii în regiunea Dunării;

  • - consolidarea regiunii Dunării.

  • Beneficiile majore pe care Strategia le aduce României sunt:

  • - dezvoltarea calităţii vieţii, prin creşterea competitivităţii şi a atractivităţii oraşelor şi satelor de la Dunăre;

  • - obţinerea de avantaje economice prin încheierea de parteneriate de afaceri şi prin cooperări „încrucişate” între sectorul public şi cel privat;

  • - atragerea de investiţii în domenii strategice precum infrastructurile de transport, mediu şi energie.



  • Parteneriatul strategic dintre cele două state a fost lansat la 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui S.U.A., Bill Clinton.

  • După 11 septembrie 2001, România a acordat un sprijin semnificativ coaliţiei internaţionale conduse de SUA împotriva terorismului, concretizat în susţinerea operaţiunilor din Afganistan şi Irak, precum şi în intensificarea colaborării bilaterale în acţiuni specifice de combatere a terorismului.

  • Deschiderea la Bucureşti, la 20 mai 2001, a Biroului FBI în România.

  • Semnarea Acordului privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României („Acordul de acces”) la 6 decembrie 2005 (intrat în vigoare la 21 iulie 2006).

  • Acordul între România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite în România a fost semnat la data de 13 septembrie 2011 şi a intrat în vigoare la 23 decembrie 2011.

  • Tot la 13 septembrie 2011, la Washington, a fost adoptată Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi Statele Unite ale Americii. Declaraţia confirmă Parteneriatul excelent, pe termen lung şi în continuă dezvoltare, dintre cele două state, şi stabileşte, de asemenea, pilonii relaţiei România – SUA: dialog politic, securitate, economie, contacte interumane, ştiinţă şi tehnologie, cercetare, educaţie, cultură.

  • În contextul adoptării Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI, s-a decis constituirea unui Grup de lucru (Task Force) pentru implementarea principiilor convenite în cadrul acestui document. Prima reuniune a Task Force-ului româno-american a avut loc la 31 octombrie 2012.

  • La 8 septembrie 2014, a avut loc a treia reuniune a Task Force-ului româno-american pentru implementarea Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic România – SUA.



  • Strategia a fost adoptată prin intermediul unui proces cuprinzător și coordonat ale cărui etape majore sunt concluziile Consiliului din 26 aprilie 2010, Concluziile Consiliului privind integrarea supravegherii maritime din 23 mai 2011, Declarația de la Limassol din 7 octombrie 2012, concluziile Consiliului European din decembrie 2013 și comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant din 6 martie 2014.

  • Coordonarea la nivelul UE și dezvoltarea unor sinergii suplimentare cu statele membre și între acestea, precum și cooperarea cu partenerii internaționali ar trebui să constituie punctul de plecare, în conformitate cu legislația și tratatele existente, iar Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) ar trebui să fie piatra de temelie a unei astfel de abordări.

  • Obiectivul strategiei este de a facilita o abordare transsectorială în privința securității maritime. Acest lucru ar putea fi realizat prin urmărirea următoarelor patru obiective strategice:

  • a. Utilizarea optimă a capacităților existente la nivel național și european

  • b. Promovarea unor parteneriate eficace și credibile în domeniul maritim mondial

  • c. Promovarea eficienței din punctul de vedere al costurilor

  • d. Sporirea solidarității dintre statele membre.

  • O strategie care are ca scop realizarea unei mai bune guvernanțe maritime ar trebui să conțină patru principii fundamentale:

  • o abordare transsectorială

  • integritatea funcțională

  • multilateralism în domeniul maritim

  • respectarea normelor și a principiilor



  • Aspecte privind conştiinţa marinărească a poporului român.

  • Consecinţele lipsei unei conştiinţe marinăreşti profunde.

  • Elemente de diplomaţie navală.



STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII – O ROMÂNIE PUTERNICĂ ÎN EUROPA ŞI ÎN LUME

  • STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII – O ROMÂNIE PUTERNICĂ ÎN EUROPA ŞI ÎN LUME

  • 2015



  • STRATEGIE NAVALĂ



Forţe şi mijloace navale.

  • Forţe şi mijloace navale.

  • Marina comercială (maritimă şi fluvială).

  • Infrastructura şi resursele logistice (baze navale, porturi, puncte de aprovizionare, depozite, etc.)

  • Şantiere navale şi formele de profil naval.

  • Sistemul de invăţământ de marină.



  • Aspecte privind conştiinţa marinărească a poporului român.

  • Consecinţele lipsei unei conştiinţe marinăreşti profunde.

  • Elemente de diplomaţie navală.



Diplomaţia este arta de a-i lăsa pe alţii să facă de bună voie...ceea ce le spui tu” – Abraham Lincoln.

  • Diplomaţia este arta de a-i lăsa pe alţii să facă de bună voie...ceea ce le spui tu” – Abraham Lincoln.

  • Diplomaţia (politica) canonierelor” a reprezentat la începutul sec. XX apărarea drepturilor de proprietate a investitorilor occidentali în ţările înapoiate. Statele îşi trimiteau navele să le reprezinte interesele în zonele fierbinţi şi prezenţa lor marca intenţia de acţiune militară în viitor.

  • “...o flotă de nave de război britanice constituie cel mai bun negociator în Europa” – Nelson.



  • Acţiunea prin care navele pot fi utilizate pentru a transmite un mesaj unui guvern, fără ca ele să reprezinte o ameninţare pentru cineva anume sau să acorde sprijin militar unui aliat.

  • vizite în porturi pentru crearea unei imagini favorabile asupra ţării de apartenenţă a navelor vizitatoare.



  • Desfăşurarea de forţe, vizite în porturi, exerciţii şi operaţii de rutină în zone de interes.

  • Navigaţia forţelor navale demonstrează o hotărâre politică de intervenţie în cazul în care criza se inflamează.



  • Se aplică atunci când este necesară transmiterea unui mesaj mai puternic.

  • Forţele navale trebuie să fie în măsură să dezvolte capacităţi ofensive.



Nava Şcoală “MIRCEA” şi crucişătorul “ELISABETA” – vizite amicale în porturile riverane Mării Negre şi mai apoi În Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic.

  • Nava Şcoală “MIRCEA” şi crucişătorul “ELISABETA” – vizite amicale în porturile riverane Mării Negre şi mai apoi În Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic.

  • Cel mai lung marş – crucuşătorul “ELISABETA” – 8 luni (1890 - 1891).

  • Cu ocazia vizitei escadrei române în frunte cu crucişătorul “ELISABETA” la Istanbul (1890), sultanul Abdul Hamid al II-lea a decorat corpul ofiţeresc, fapt interpretat de diplomaţia strâină ca fiind un gest de bunăvoinţă faţă de România.

  • În 1895 navele româneşti au participat la deschiderea Canalului Kiel, precum şi la deschiderea ficială a portului Varna (1896).

  • în 1905 prezenţa în apele româneşti a crucişătorului flotei ruse din Marea Neagră “POTEMKIN” a produs ecouri internaţionale.





stăpânirea mărilor a reprezentat o condiţie pentru obţinerea puterii şi influenţei din cele mai vechi timpuri.

  • stăpânirea mărilor a reprezentat o condiţie pentru obţinerea puterii şi influenţei din cele mai vechi timpuri.

  • poziţionarea unui stat în apropierea unei mări continuă să reprezinte un avantaj atât pentru dezvoltarea sa cât şi a regiunii învecinate.

  • mediul marin influenţează hotărâtor dezvoltarea socială a tuturor statelor şi naţiunilor.

  • mările şi oceanele au rămas un imens câmp de acţiune economic, industrial, diplomatic şi militară, deschis celor mai puternici şi mai îndrăzneţi.

  • a sosit timpul cred, să vorbim despre o strategie navală şi nu numai despre ea, ci şi despre politică navală, diplomaţie navală şi putere navală a statului.



este imperios necesar aşadar ca , Strategia Militară a României să aibă o componentă distinctă, Strategia Navală, care nu trebuie confundată ca fiind proprie numai Forţelor Navale ci tuturor categoriilor de forţe ale Armatei şi instituţiilor civile care acţionează pe mare şi fluviu.

  • este imperios necesar aşadar ca , Strategia Militară a României să aibă o componentă distinctă, Strategia Navală, care nu trebuie confundată ca fiind proprie numai Forţelor Navale ci tuturor categoriilor de forţe ale Armatei şi instituţiilor civile care acţionează pe mare şi fluviu.

  • România joacă un rol deosebit de important. Ca stat de graniţă al NATO şi al UE, România are un plus de responsabilitate în a opri la graniţele sale manifestarea riscurilor şi ameninţărilor identificate, integrându-se, în acelaşi timp în organizaţiile cărora le este membră.

  • rolul Forţelelor Navale joacă un rol cu atât mai important prin participarea la diversele iniţiative de cooperare, de creştere a încrederii mutuale dintre actorii ZEMN, dar şi prin responsabilitatea de a alcătui prima linie de apărare înprevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor din acest spaţiu.






Yüklə 445 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə