Cap Obiectul economiei politice 5



Yüklə 446 b.
səhifə1/49
tarix30.07.2018
ölçüsü446 b.
#64050
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   49



Cap.1. Obiectul economiei politice 5

  • Cap.1. Obiectul economiei politice 5

  • 1.1. Originea denumirii. Denumiri concurente 5

  • 1.2. Opinii despre obiectul Economiei Politice 7

  • 1.3. Funcțiile Economiei Politice 9

  • Cap.2. Caracterul legic al economiei 11

  • 2.1. Conceptul de lege economică 11

  • 2.2. Sistemul legilor economice 16

  • Cap.3. Activitatea economică 19

  • 3.1. Scopul activității economice 19

  • 3.2. Bunurile economice – rezultat al activității de producție 22

  • Cap.4. Trebuințele și interesele economice 26

  • 4.1. Conceptul de trebuință economică 26

  • 4.2. Tipologia trebuințelor. Sistemul trebuințelor 28

  • 4.3. Interesele economice 30

  • Cap.5. Întreprinderea 34

  • 5.1. Scurt istoric 34

  • 5.2. Concept. Tipologie 35

  • 5.3. Firma de afaceri. Dimensiune optimă 41



Cap.6. Comportamentul consumatorului. 46

  • Cap.6. Comportamentul consumatorului. 46

  • 6.1. Coordonatele mărfii 46

  • 6.2. Teorii cu privire la valoare 50

  • Cap.7. Piața 52

  • 7.1. Piața concept și forme 52

  • 7.2. Cererea 56

  • 7.3. Oferta 69

  • 7.4. Interacțiunea între cerere și ofertă 77

  • Cap.8. Concurența economică 78

  • 8.1. Conceptul de concurență 78

  • 8.2. Forme de concurență 86

  • 8.3. Strategii economice concurențiale 104

  • Cap.9. Preţurile de vânzare 108

  • 9.1. Conţinutul economic 108

  • 9.2. Principalele categorii de preţuri 110

  • Cap.10. Venitul, Consumul și procesul economisirii 118

  • 10.1. Venitul și repartiția lui. Consumul și funcția consumului 118

  • 10.2. Procesul economisirii 131



Cap.11. Creșterea economică 135

  • Cap.11. Creșterea economică 135

  • 11.1. Probleme metodologice 135

  • 11.2. Noțiuni specifice 141

  • 11.3. Teorii și metode ale creșterii economice 150

  • Cap.12.Profitul întreprinzătorului 156

  • 12.1. Opinii cu privire la profit 156

  • 12.2. Determinarea profitului 161

  • 12.3. Pragul de rentabilitate 168

  • BIBLIOGRAFIE 172



1.1. Originea denumirii. Denumiri concurente

  • 1.1. Originea denumirii. Denumiri concurente

  • În istoria gândirii economice este unanim admis că numele de „Economie politică” a fost întrebuinţat pentru prima dată de către Antonie de Montechréstien de Vatteville. Discuţii sunt numai în legătură cu data atribuirii acestei denumiri. În cele mai multe lucrări se menţionează drept dată anul 1651, când termenul se găseşte în titlul lucrării lui Montechréstien „Traité d'economie politique. În Dictionnaire des sciences économiques, publicat sub conducerea lui Jean Romeuf.

  • Denumirea îşi are originea în cuvintele greceşti „oikonomia” şi „politea”. La rândul său, „oikonomia” este formată din „oikos” care înseamnă, casă, gospodărie casnică şi „nomos”care înseamnă lege. „Politea” înseamnă orânduire socială, cetate. Termenul de „Economie politică” a căzut în desuetitudine până la începutul anilor '70 ai secolului al XVIII-lea. El este repus în circulaţie de către James Denhan Steuart care chiar în anul 1770 a publicat „Inquiry in to Principles of Political Economy” (Întrebări despre principiile Economiei politice).

  • După mai bine de un veac de la prima sa folosire, denumirea este întrebuinţată cu destulă regularitate în formularea şi în sensul ce i-au fost atribuite încă de la început, chiar dacă aceasta nu dădea satisfacţie deplină tuturor acelora care recurgeau la ea.



Având în vedere că elementul cel mai caracteristic al gospodăririi casnice („oikos”) constituie patrimoniul acesteia, iar legea avea şi sensul de administrare a gospodăriei, Economia politică a fost înţeleasă în principal ca administrarea patrimoniului.

  • Având în vedere că elementul cel mai caracteristic al gospodăririi casnice („oikos”) constituie patrimoniul acesteia, iar legea avea şi sensul de administrare a gospodăriei, Economia politică a fost înţeleasă în principal ca administrarea patrimoniului.

  • Deşi în multe ţări denumirea de Economie politică s-a impus şi a devenit dominantă, ea a fost şi continuă să fie concurată de alte denumiri. Unele dintre denumirile avansate au avut puţini susţinători. Altele au avut mai mulţi. Competiţia dintre ele pentru consacrare a fost şi a rămas inegală. Preferată şi predominantă a rămas denumirea de „Economie politică” dată de Antonie de Montechréstien şi susţinută de toţi reprezentanţii gândirii economice clasice.

  • Spre sfârşitul secolului al XIX-lea revine în actualitate denumirea de”Economie”. Un rol important în acreditarea acestei denumiri în Anglia l-a avut Alfred Marshall şi Şcoala economică construită de el la Cambridge. În anul 1890 a apărut lucrarea sa fundamentală „Principles of Economics” (Principiile economiei). La cererea lui A. Marshall, conducerea Universităţii din Cambridge, a înlocuit, în anul 1902, în planul de învăţământ denumirea disciplinei de Economie politică cu denumirea de „Economics”(Economie). În acelaşi an, în Enciclopedia Britanică în locul tradiţionalului articol despre Economie politică a apărut sub semnătura lui V. Havins, articolul cu titlul „Economics”.


  • Yüklə 446 b.

    Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   49




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin