Cererea de înfiinţarea a popririi asiguratorii se soluţionează potrivit regulilor aplicabile sechestrului asigurator reglementate de art. 952 Cod procedură civilă – actualul art. 953 din acelaşi cod


Reorganizarea autorităţii publice prin reducerea numărului de posturi



Yüklə 1,38 Mb.
səhifə13/24
tarix31.10.2017
ölçüsü1,38 Mb.
1   ...   9   10   11   12   13   14   15   16   ...   24

10. Reorganizarea autorităţii publice prin reducerea numărului de posturi.
OUG nr.74/2013

Art.99 alin.1 lit. b şi art.100 din Legea nr.188/1999

Art. 24 alin.2 din H.G. nr.520/2013
Curtea a constatat că solicitarea reclamantului este nejustificată în raport de prevederile OUG nr.74/2013, în conformitate cu care, în subordinea ANAF se înfiinţează Direcţiile Generale Regionale ale Finanţelor Publice, instituţii publice cu personalitate juridică prin transformarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului în care va fi stabilit sediul Direcţiei Generale Regionale prin absorbţia celorlalte Direcţii Generale Judeţene ale Finanţelor Publice din aria de competenţă.

În temeiul acestui act normativ a fost emis Ordinul preşedintelui ANAF nr.1109/01.01.2013 prin care a fost aprobat statul de funcţii al DGRFP Ploieşti şi al structurilor din cadrul acesteia prevăzute în anexa ordinului.

Ca atare, punând în aplicare prevederile art.99 alin.1 lit. b şi art.100 din Legea nr.188/1999, în cadrul procesului de reorganizare, ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.520/2013 au fost acordate preavize funcţionarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării în timp ce pentru alţi funcţionari publici au fost emise decizii de reîncadrare în noile structuri.

Totodată, prin Ordinul preşedintelui ANAF nr.2133/09.08.2013 au fost aprobate regulamentele de organizare şi desfăşurare a examenelor de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul aparatului propriu al ANAF al Direcţiilor Generale Regionale ale Finanţelor Publice Judeţene şi a Municipiului Bucureşti precum şi ANV, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării.

Deşi recurentul-reclamant susţine că serviciul din care acesta a făcut parte, respectiv Serviciul Registru Contribuabili Declaraţii Fiscale şi Bilanţuri Persoane Fizice şi Juridice trebuia, ca urmare a reorganizării, să fie preluat ca structură teritorială a persoanei juridice nou înfiinţată prin reorganizare şi nu să se dispună eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici din cadrul acestuia, dispoziţiile legale menţionate contrazic această susţinere, iar modalitatea prin care s-a realizat reorganizarea ANAF reprezintă o decizie a angajatorului, fără a putea fi supusă cenzurii instanţei de judecată.

Or, în condiţiile în care reorganizarea instituţiei s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, nu este incident art.100 alin.1 lit.a) şi b) din Legea nr.188/1999, aşa cum susţine reclamantul, potrivit cu care în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice în cazurile în care se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50% sau sunt reduse atribuţiile unui compartiment. Textul are în vedere menţinerea numărului de funcţii cu modificarea numai a atribuţiilor acestora, ceea ce nu este cazul în speţă.

Totodată, Curtea reţine că reorganizarea autorităţii s-a făcut prin reducerea numărului de posturi, în cadrul serviciului fiscal din care a făcut parte recurentul, iar potrivit art.24 alin.2 din H.G. nr.520/2013 personalul direcţiilor generale ale finanţelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorbţie se preia în cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condiţiile legii.

Art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999 prevede ipoteza în care există mai mulţi funcţionari publici faţă de numărul de posturi, pentru care se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică.
(Decizia nr. 2006/R-CONT/03 Decembrie 2015)
Prin contestaţia înregistrată la data de 04.03.2014, reclamantul IIR a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea deciziei nr. 3693/02.09.2013, prin care a încetat raportul său de serviciu din funcţia de referent clasa a III-a, grad profesional principal la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş – Administraţia Finanţelor Publice Câmpulung, Serviciul Registru Contribuabili Declaraţii Fiscale şi Bilanţuri Persoane Fizice şi Juridice.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării deciziei, până la soluţionarea fondului prezentei cereri.

Pârâta prin întâmpinarea formulată la 14.11.2014 a solicitat respingerea cererii, în principal, pe excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, întrucât plângerea prealabilă prin care s-a solicitat revocarea deciziei, a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În context, se arată că decizia nr. 3693/02.09.2013 a fost emisă ca urmare a expirării termenului de preaviz acordat prin decizia nr. 393/02.08.2013, împotriva deciziei fiind formulată plângere prealabilă abia la data de 17.02.2014.

Pe fondul cauzei, susţine că solicitarea reclamantului este nejustificată, pe considerentul că acesta se află în eroare când afirmă că decizia de eliberare din funcţie încalcă drepturile funcţionarilor publici, eroare datorată interpretării separate a art.99 şi a art.100 din Legea nr. 188/1999.

Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 523/08.05.2015, a respins acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs de către reclamant, ale cărui critici se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, respectiv când hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea normelor de drept material.

Astfel, susţine recurentul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor precizate de acesta atât în cererea de chemare în judecată, cât şi a celor din întâmpinare, în care se solicita a se observa că ordinele preşedintelui ANAF, emise în aplicarea HG nr. 74/2013 şi O.U.G. nr. 520/2013 încalcă prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 78 şi art. 108 din Constituţia României, în sensul că sunt acte normative cu caracter general, care trebuie publicate în Monitorul Oficial şi produc efecte juridice numai de la data publicării.

Astfel, prin nepublicarea ordinului preşedintelui ANAF în Monitorul Oficial, acest act nu îi este opozabil.

O altă critică priveşte faptul că instanţa nu a analizat prevederile art. 99 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999, astfel că nu a observat că reorganizarea instituţiei s-a realizat prin fuziune prin absorbţie, conform art. 10 alin. 8 din O.U.G. nr. 74/2013 şi art. 24 din HG nr. 520/2013, acte normative în temeiul cărora structurile teritoriale trebuiau preluate de persoana juridică nou înfiinţată prin reorganizare, în limita numărului de posturi aprobate prin ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1106/2013.

Cum recurentul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului registru contribuabili declaraţii fiscale şi bilanţuri persoane fizice şi juridice urmarea reorganizării funcţionarii din acest serviciu trebuiau preluaţi ca structură teritorială de persoana juridică înfiinţată prin reorganizare şi nu eliberaţi din funcţie.

Astfel, susţine că cele două acte normative, O.U.G. nr. 74/2013 şi HG nr. 520/2013, nu cuprind dispoziţii derogatorii de la regulile generale referitoare la eliberarea din funcţie a unui funcţionar public.

Învederează recurentul că din organigramele şi statele de funcţii rezultă că în cadrul Serviciului Inspecţie Fiscală, postul său nu a fost desfiinţat în mod real, regăsindu-se şi în prezent în noua structură rezultată în urma reorganizării.

Prima instanţă nu a analizat susţinerea acestuia, legată de lista posturilor vacante pusă la dispoziţie de ANAF, listă care nu a fost la dispoziţia sa în perioada de preaviz şi nici nu s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 188/1999, fiind eliberat din funcţie după ce i s-a cerut să opteze pentru aceeaşi funcţie pentru care urma să susţină examen.

Mai arată că, în plus de aceasta, examenul a fost nelegal, deoarece între data publicării tematicii şi a bibliografiei examenului şi data examenului propriu – zis s-a stabilit un termen foarte scurt, respectiv două zile, termen insuficient pregătirii în vederea susţinerii examenului.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea cererii sale.

Prin întâmpinarea formulată la 01.10.2015, intimata pârâtă a reiterat excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, în raport de dispoziţiile art.7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a reluat argumentarea din întâmpinarea depusă la prima instanţă, solicitând respingerea cererii reclamantului şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică.

Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor aduse pe temeiul arătat, reţine că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

Astfel, la termenul din 3 decembrie 2015, Curtea, faţă de dispoziţiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, reţinând completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale noului Cod de procedură civilă şi văzând Decizia Curţii Constituţionale nr.462/2014, a constatat îndeplinite condiţiile formale ale recursului, potrivit art.486 NCPC.

Curtea reţine totodată, în temeiul art.22 NCPC, că motivele invocate de recurent sunt încadrabile în dispoziţiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, anume hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă, dispoziţiile O.U.G. nr.74/2013, H.G. nr.520/2013, art.90 şi 100 din Legea nr.188/1999.

Prealabil, Curtea, observând prevederile art.246 coroborate cu art.248 Noul Cod de procedură civilă, faţă de invocarea de către intimata-pârâtă a excepţiei tardivităţii introducerii plângerii prealabile, urmează a analiza cu prioritate această excepţie.

Astfel, Curtea constată că reclamantul a avut calitatea de funcţionar public în cadrul MFP – ANAF – AFP Câmpulung - Serviciul Registru Contribuabili Declaraţii Fiscale şi Bilanţuri Persoane Fizice şi Juridice având funcţia de referent clasa a III-a, grad profesional principal, aflat sub incidenţa prevederilor Legii nr.188/1999.

Ca urmare a intervenirii OUG nr.74/2013 şi HG nr.520/2013 structurile ANAF s-au reorganizat astfel că în vederea punerii în aplicare a acestor acte normative au fost emise ordine şi instrucţiuni cu privire la procedura de reorganizare a acestei instituţii.

Prin Ordinul preşedintelui ANAF nr.1104/2013 al fostei Direcţii Generale ANAF aceasta a fost restructurată prin diminuarea numărului de posturi existent la 31.07.2013, urmare căreia s-a procedat la emiterea deciziilor de eliberare din funcţie conform art.99 alin.1 lit.b) din Legea nr.188/1999, concomitent cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice conform art.99 alin.3 din acelaşi act normativ prin care s-a adus la cunoştinţa funcţionarilor publici că posturile pe care le ocupă vor fi supuse reorganizării şi că pot opta pentru o funcţie vacantă corespunzătoare, opţiune ce constituia în acelaşi timp cerere pentru înscriere la testarea profesională.

Ca atare, faţă de recurentul reclamant a fost emisă decizia nr.3693/02.09.2013, care face obiectul acţiunii în anulare de faţă, decizie comunicată acestuia în data de 06.09.2013 (f.33 dosar fond).

În contextul dat, în conformitate cu art. 106 din Legea nr.188/1999 - „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public”.

Sintagma „în condiţiile Legii contenciosului administrativ” presupune îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art.7 din Legea nr.554/2004, republicată, potrivit cărora „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la comunicare actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

În speţă, Curtea constată că plângerea prealabilă prin care reclamantul a solicitat revocarea acestui act administrativ individual a fost înregistrată la DGRFP Ploieşti sub nr.7656 în data de 17.02.2014, astfel că, faţă de condiţia imperativă stipulată în textul legal menţionat anterior, aceasta este tardiv formulată, fiind depăşit termenul impus pentru cauzele cu un asemenea obiect.

Aşadar, în mod legal, prin răspunsul dat plângerii prealabile nr.952/14.02.2014, DGRFP Ploieşti a respins ca tardiv formulată această plângere prin care s-a solicitat revocarea actului administrativ emis pe numele său (fila 35 dosar fond).

Deşi în faţa primei instanţe a fost invocată tardivitatea plângerii prealabile aceasta a omis a se pronunţa sub acest aspect, procedând la soluţionarea pe fond a contestaţiei reclamantului.

Chestiunea reclamată de recurent legată de incidenţa art.11 din Legea nr.24/2000 şi art.78 şi 108 din Constituţia României, în sensul că actele normative cu caracter general trebuie publicate în Monitorul Oficial al României, dată de la care produc efecte juridice, a fost dezlegată prin Decizia nr.4343/25.10.2012 de către ICCJ, prin care s-a statuat asupra faptului că Ordinul prin care a fost aprobată structura organizatorică şi teritorială a unei autorităţi publice(... ) are caracterul unui act administrativ individual, nefiind susceptibil de a fi supus condiţiei publicării în M. Of.

Trecând peste aceste excepţii, Curtea constată că şi în ceea ce priveşte fondul pricinii, solicitarea reclamantului este nejustificată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în raport de prevederile OUG nr.74/2013, în conformitate cu care, în subordinea ANAF se înfiinţează Direcţiile Generale Regionale ale Finanţelor Publice, instituţii publice cu personalitate juridică prin transformarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului în care va fi stabilit sediul Direcţiei Generale Regionale prin absorbţia celorlalte Direcţii Generale Judeţene ale Finanţelor Publice din aria de competenţă.

În temeiul acestui act normativ a fost emis Ordinul preşedintelui ANAF nr.1109/01.01.2013 prin care a fost aprobat statul de funcţii al DGRFP Ploieşti şi al structurilor din cadrul acesteia prevăzute în anexa ordinului.

Ca atare, punând în aplicare prevederile art.99 alin.1 lit. b şi art.100 din Legea nr.188/1999, în cadrul procesului de reorganizare, ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.520/2013 au fost acordate preavize funcţionarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării în timp ce pentru alţi funcţionari publici au fost emise decizii de reîncadrare în noile structuri.

Totodată, prin Ordinul preşedintelui ANAF nr.2133/09.08.2013 au fost aprobate regulamentele de organizare şi desfăşurare a examenelor de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul aparatului propriu al ANAF al Direcţiilor Generale Regionale ale Finanţelor Publice Judeţene şi a Municipiului Bucureşti precum şi ANV, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării.

Deşi recurentul-reclamant susţine că serviciul din care acesta a făcut parte, respectiv Serviciul Registru Contribuabili Declaraţii Fiscale şi Bilanţuri Persoane Fizice şi Juridice trebuia, ca urmare a reorganizării, să fie preluat ca structură teritorială a persoanei juridice nou înfiinţată prin reorganizare şi nu să se dispună eliberarea din funcţie a funcţionarilor publici din cadrul acestuia, dispoziţiile legale menţionate contrazic această susţinere, iar modalitatea prin care s-a realizat reorganizarea ANAF reprezintă o decizie a angajatorului, fără a putea fi supusă cenzurii instanţei de judecată.

Or, în condiţiile în care reorganizarea instituţiei s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, nu este incident art.100 alin.1 lit.a) şi b) din Legea nr.188/1999, aşa cum susţine reclamantul, potrivit cu care în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice în cazurile în care se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50% sau sunt reduse atribuţiile unui compartiment. Textul are în vedere menţinerea numărului de funcţii cu modificarea numai a atribuţiilor acestora, ceea ce nu este cazul în speţă.

Totodată, Curtea reţine că reorganizarea autorităţii s-a făcut prin reducerea numărului de posturi, în cadrul serviciului fiscal din care a făcut parte recurentul, iar potrivit art.24 alin.2 din H.G. nr.520/2013 personalul direcţiilor generale ale finanţelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorbţie se preia în cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condiţiile legii.

Art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999 prevede ipoteza în care există mai mulţi funcţionari publici faţă de numărul de posturi, pentru care se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică.

De asemenea, analizând organigramele şi statele de funcţii rezultă că postul de referent clasa a III-a, grad profesional principal, ocupat de recurent anterior reorganizării, nu se mai regăseşte în structura teritorială nou înfiinţată.

Apărarea acestuia relativ la neîndeplinirea obligaţiei angajatorului de a i se comunica lista posturilor vacante este infirmată de înscrisurile aflate la filele 19-21 dosar, care dovedesc contrariul acestei afirmaţii.

De altfel, recurentul-reclamant nu a optat pentru o funcţie în cadrul noii structuri, invocând că tematica şi bibliografia examenului au fost transmise în data de 21.08.2013, iar data susţinerii examenului a fost 23.08.2013, astfel încât timpul necesar pregătirii era insuficient, considerent pentru care susţine nelegalitatea examenului organizat de către intimata-pârâtă.

Or, probatoriul administrat dovedeşte că intimata-pârâtă a respectat dispoziţiile Ordinului preşedintelui ANAF nr.2133/2013 în privinţa Regulamentului de organizare şi desfăşurare a examenelor de testare profesională, dând posibilitate funcţionarilor publici care s-au prezentat la concurs chiar să conteste procedura de testare, dar între contestatori recurentul din prezenta cauză nu se regăseşte (fila 118-133).

Aşadar, nu se poate reţine ca pertinentă critica vizând încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau a prevederilor O.G. nr.137/2000, neputându-se constata că reclamantul a fost discriminat în raport cu ceilalţi funcţionari publici, de vreme ce reorganizarea instituţiei prin reducerea numărului de posturi în conformitate cu O.U.G. nr.74/2013 şi H.G. nr.520/2013 a fost reală, iar reclamantul nu a înţeles să parcurgă procedurile ulterioare, prevăzute de art.100 alin.3 raportat la art.99 alin.1 lit. b) din Legea nr.188/1999.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.496 Cod procedură civilă coroborat cu Legea nr.188/1999 şi Legea nr.554/2004, republicată, Curtea a respins recursul ca nefondat.

COMERCIAL
11. Cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv.
Art.23 din Legea nr.85/2014

Art.25 din Legea nr.85/2014
Potrivit art.23 din Legea nr.85/2014, debitorul aflat în dificultate financiară poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv. Judecătorul-sindic numeşte administratorul concordatar provizoriu prin încheiere executorie. În termen de 30 de zile de la numirea sa, administratorul concordatar elaborează, împreună cu debitorul, lista creditorilor şi oferta de concordat preventiv. Oferta de concordat preventiv se notifică de către administratorul concordatar provizoriu creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă şi care asigură posibilitatea confirmării primirii acesteia.

În cauză, prin încheierea din 14 mai 2015, s-a deschis procedura concordatului preventiv, fiind acordat termen pentru depunerea ofertei de concordat preventiv la 18 iunie 2015.

La 18 iunie 2015, judecătorul sindic a constatat că administratorul concordatar împreună cu debitorul au întocmit oferta de concordat preventiv, care cuprinde proiectul de concordat cu menţiunile prevăzute de lege, devenind astfel incidente prevederile art.25 din Legea nr.85/2014, care pentru soluţionarea cererii de suspendare provizorie trimit la dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia ordonanţei preşedinţiale.

Curtea a reţinut că din punct de vedere procedural, în baza art.25 din Legea nr.85/2014, nu se stabileşte un termen pentru depunerea cererii de suspendare provizorie, însă legea se referă la oferta de concordat preventiv, care reprezintă temeiul formulării cererii de suspendare provizorie a urmăririlor silite individuale.

Instanţa a reţinut în mod corect că nu există impedimente pentru soluţionarea unei asemenea cereri formulată odată cu depunerea ofertei de concordat, condiţia legală necesară fiind aceea ca oferta de concordat preventiv să fie întocmită.

(Decizia nr. 792/A-C/08 Octombrie 2015)
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2015, debitoarea SC OI SRL, a solicitat deschiderea procedurii de concordat preventiv.

În motivarea cererii, debitoarea a arătat că se află în dificultate financiară, fapt ce a condus la diminuarea disponibilităţilor băneşti necesare unei desfăşurări normale a activităţii, în vederea continuării activităţii şi acoperirea creanţelor, şi în temeiul art.23 alin.2 din aceeaşi lege s-a solicitat numirea în calitate de administrator concordatar provizoriu al debitorului, FI SPRL, cu sediul în Bucureşti, în vederea elaborării listei creditorilor şi a ofertei de concordat preventiv care să cuprindă proiectul de concordat şi planul de redresare a societăţii.

Au fost anexate cererii declaraţiile pe proprie răspundere ale administratorului statutar, din care rezultă că nu se află în situaţiile prevăzute de art.16 din lege, precum şi cea din care rezultă motivele care au condus la starea de dificultate financiară, acte financiar contabile din luna aprilie 2015, bilanţul la data de 31.12.2014, contul de profit şi pierderi la aceeaşi dată, situaţia activelor imobilizate, fişa ORC privind starea firmei debitoare.

Prin încheierea Camerei de consiliu din 14 mai 2015, Tribunalul Specializat Argeş, a admis cererea debitoarei, a deschis procedura concordatului preventiv şi a dispus numirea în calitate de administrator concordatar provizoriu al debitoarei pe FI SPRL, cu atribuţiile prevăzute de art.19 din lege şi un onorariu provizoriu ce se va stabili în condiţiile art.20 din lege, prin proiectul de concordat.

S-a acordat termen pentru depunerea, în condiţiile art.23 alin.5 din lege, a actelor, respectiv a listelor creditorilor şi a ofertei de concordat preventiv care să cuprindă proiectul de concordat şi planul de redresare a societăţii, cu conţinutul prevăzut de art.24 din lege, la data de 18.06.2015.

Prin încheierea Camerei de consiliu din data de 18 iunie 2015, Tribunalul Specializat Argeş, în temeiul art.442 Cod procedură civilă, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea de şedinţă din 14 mai 2015, în sensul că de a se concepta denumirea corectă a debitoarei SC OI S.R.L. şi a reprezentantului administratorului concordatar provizoriu AR.

S-a luat act că s-a depus oferta de concordat preventiv, conform art.23 alin.3 din Legea nr.85/2014 şi s-a pus în vedere administratorului concordatar să depună la dosar dovada notificării ofertei de concordat preventiv către creditori, prin mijloace care să asigure posibilitatea recepţiei ofertei de concordat şi să se facă dovada efectuării menţiunii în registrul comerţului în care este înregistrat debitorul.

Totodată, s-a dispus amânarea în vederea organizării şedinţei de negociere cu creditorii şi exercitarea votului asupra proiectului de concordat preventiv, iar în baza dispoziţiilor art.25 din Legea nr.84/2014 s-a dispus suspendarea provizorie a urmăririlor individuale, menţinută până la pronunţarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de către creditorii ale căror creanţe necontestate compun masa credală, conform legii.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că administratorul concordatar, împreună cu debitorul, au întocmit oferta de concordat preventiv, care cuprinde proiectul de concordat, lista creditorilor cunoscuţi, inclusiv cei ale căror creanţe sunt contestate integral sau parţial, cu precizarea cuantumului. Proiectul de concordat cuprinde, o situaţie financiară analitică a debitorului, o analiză a cauzelor care au generat dificultăţile financiare, precum şi o proiecţie a evoluţiei financiare pe următoarele 24 de luni.

Oferta de concordat, astfel întocmită, trebuie să se depună la grefa instanţei, unde, în condiţiile art.23 alin.5 din Legea nr.85/2014, se va înregistra într-un registru special, pentru opozabilitate faţă de terţi; dispunându-se administratorului concordatar efectuarea demersurilor pentru notificarea depunerii ofertei de concordat către creditori, iar despre depunerea ofertei şi notificarea acesteia se vor face menţiuni în registrul comerţului Argeş.

Administratorul concordatar trebuie să depună la dosar dovada notificării ofertei de concordat preventiv către creditori, prin mijloace care să asigure posibilitatea recepţiei ofertei de concordat şi să se facă dovada efectuării menţiunii în registrul comerţului în care este înregistrat debitorul.

Totodată, s-a constatat că se impune, amânarea în vederea organizării şedinţei de negociere cu creditorii, şi exercitarea votului asupra proiectului de concordat preventiv.

Cu privire la solicitarea privind suspendarea provizorie a urmăririlor individuale, instanţa a reţinut aplicarea în cauză a prevederilor art.25 alin.1, 2 şi 3 din Legea nr.85/2014.

Din interpretarea art.996 şi urm. Cod procedură civilă, tribunalul a reţinut că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, putând fi ordonate măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

A reţinut instanţa că legea nu prevede dacă cererea de suspendare a executării silite individuale poate fi făcută o dată cu depunerea ofertei de concordat sau ulterior depunerii acesteia.

S-a apreciat că nu există niciun impediment pentru soluţionarea cererii de suspendare, formulată o dată cu depunerea ofertei de concordat.

Legiuitorul nu condiţionează suspendarea provizorie de depunerea cauţiunii, aşa că faţă de conţinutul ofertei de concordat, depusă la dosar, de dispoziţiile cuprinse în art.25 din Codul insolvenţei, instanţa a admis cererea debitoarei privind suspendarea provizorie a urmăririlor individuale, care a fost menţinută până la pronunţarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de către creditorii ale căror creanţe necontestate compun masa credală, conform legii.

Împotriva încheierii din 18 iunie 2015, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi respingerea cererii de suspendare provizorie a urmăririlor individuale.

În motivare, se arată că debitoarea figurează cu un debit la bugetul consolidat al statului în sumă de 847.313 lei, reprezentând TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, impozit pe dividende, CASS angajator, CASS angajaţi, contribuţia de asigurări pentru şomaj angajator, contribuţia de asigurări pentru şomaj angajaţi, contribuţia pentru asigurări de sănătate angajator, contribuţia pe4ntru asigurări de sănătate angajaţi.

Debitoarea nu este beneficiara unor înlesniri la plata obligaţiilor fiscale în condiţiile art.125 alin.1, alin.2 lit.a), c) şi alin.4 din O.G. nr.92/2003, coroborate cu art.2-4 şi art.9 din O.U.G. nr.29/2011.

La cererea debitoarei a fost acordată eşalonarea la plată prin decizia din 6 mai 2015, pentru suma de 233.629 lei, fiind stabilit grafic de eşalonare până în anul 2017, primul termen de plată fiind 15 iunie 2015.

Din adresa nr.184115/3.07.2015 rezultă că debitoarea nu a respectat condiţiile prevăzute în eşalonarea la plată, respectiv nu a achitat obligaţiile curente pe perioada eşalonării, astfel că nu se poate acorda vot favorabil planului de redresare cuprins în oferta de concordat preventiv.

Eşalonarea a fost acordată pentru depăşirea dificultăţilor generate de lipsa temporară a disponibilităţilor băneşti şi pentru prevenirea acumulării de noi datorii, însă debitoarea nu a înţeles să respecte termenii acestei convenţii.

Prin suspendarea provizorie decizia din 6 mai 2015 de eşalonare, rămâne ineficientă, iar actele de executare silită sunt golite de conţinut, debitoarea rău platnică fiind favorizată, fără a exista vreun temei în acest sens.

Apelul este întemeiat în drept pe prevederile art.999 NCPC şi pe Legea nr.85/2014.

În susţinerea apelului au fost depuse la dosar: adresa nr.184115/3.07.2015, adresa nr.168649/6.07.2015, fişa sintetică totală pentru debitoare, decizia de eşalonare la plată nr.115719/6.05.2015 cu anexă, decont de TVA pentru luna iulie 2015 şi declaraţii privind obligaţiile de plată ale contribuabililor.

FI SPRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că la 12.08.2015 a fost formulată o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă în dosarul nr.293/1259/2015, datorită faptului că negocierii cu creditorii au întâmpinat dificultăţi în procedura concordatului preventiv.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost admisă prin încheierea din 19 august 2015, cu consecinţa incidenţei de la acest moment a art.75 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, văzând dispoziţiile art.1000 NCPC, art.25 raportat la art.8 din Legea nr.85/2014, Curtea constată că apelul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.23 din Legea nr.85/2014, debitorul aflat în dificultate financiară poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv. Judecătorul-sindic numeşte administratorul concordatar provizoriu prin încheiere executorie. În termen de 30 de zile de la numirea sa, administratorul concordatar elaborează, împreună cu debitorul, lista creditorilor şi oferta de concordat preventiv. Oferta de concordat preventiv se notifică de către administratorul concordatar provizoriu creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă şi care asigură posibilitatea confirmării primirii acesteia.

În cauză, prin încheierea din 14 mai 2015, s-a deschis procedura concordatului preventiv, fiind acordat termen pentru depunerea ofertei de concordat preventiv la 18 iunie 2015.

La 18 iunie 2015, judecătorul sindic a constatat că administratorul concordatar împreună cu debitorul au întocmit oferta de concordat preventiv, care cuprinde proiectul de concordat cu menţiunile prevăzute de lege, devenind astfel incidente prevederile art.25 din Legea nr.85/2014, care pentru soluţionarea cererii de suspendare provizorie trimit la dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia ordonanţei preşedinţiale.

Curtea reţine că din punct de vedere procedural, în baza art.25 din Legea nr.85/2014, nu se stabileşte un termen pentru depunerea cererii de suspendare provizorie, însă legea se referă la oferta de concordat preventiv, care reprezintă temeiul formulării cererii de suspendare provizorie a urmăririlor silite individuale.

Instanţa a reţinut în mod corect că nu există impedimente pentru soluţionarea unei asemenea cereri formulată odată cu depunerea ofertei de concordat, condiţia legală necesară fiind aceea ca oferta de concordat preventiv să fie întocmită.

Asupra fondului cererii, Curtea constată că instanţa a apreciat în mod corect asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv cele impuse de art.997 Cod procedură civilă, în sensul că măsura este necesară pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

În apelul formulat se susţine că debitoarea a beneficiat, începând cu luna mai 2015, de înlesniri la plata datoriilor bugetare prin decizia nr.115719/6.05.2015 (filele 15-16 dosar apel), stabilindu-se eşalonarea obligaţiilor bugetare în cuantum de 233.629 lei până în anul 2017.

Or, o asemenea măsură dispusă de către creditorul bugetar, prin constatarea ca îndeplinită a condiţiilor impuse de O.U.G. nr.29/2011, relevă faptul că la momentul dispunerii suspendării executării silite individuale operate de creditorul bugetar, însuşi acesta a apreciat asupra admisibilităţii cererii de suspendare.

Într-adevăr, faptul că ulterior, după depunerea ofertei de concordat preventiv, a rezultat nerespectarea termenelor de eşalonare stabilite, era de natură să determine un vot nefavorabil asupra planului de redresare cuprins în oferta de concordat preventiv, cu consecinţe şi asupra măsurii suspendării provizorii, ţinând seama de prevederile art.25 alin.3 din Legea nr.85/2014.

Însă, la momentul soluţionării cererii de suspendare de către tribunal, o asemenea situaţie nu era constatată, decizia nr.184115 fiind emisă la 3.07.2015, astfel încât criticile aduse măsurii dispuse nu pot fi primite.

Pe de altă parte, faţă de susţinerile din întâmpinare şi din verificările evidenţei Ecris rezultă că la data de 19 august 2015, Tribunalul Specializat Argeş a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei în dosarul nr.293/1259/2015, opoziţia la deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC OI SRL, formulată de creditorul SC B SRL, fiind respinsă.

În acest context, în temeiul art.75 alin.1 din Legea nr.85/2014, a operat suspendarea de drept a executărilor silite pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, în scopul protejării caracterului concursual al procedurii insolvenţei, astfel că la momentul de faţă procedura individuală de executare este suspendată.

Pentru perioada de timp anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, în care suspendarea provizorie dispusă de tribunal în temeiul art.25 din Legea nr.85/2014 a produs efecte, Curtea constată că soluţia nu se impune a fi cenzurată, faţă de cele de mai sus constatându-se îndeplinirea cerinţelor legale pentru a se dispune suspendarea provizorie.



Pentru aceste considerente, în temeiul art.1.000 NCPC raportat la art.25 din Legea nr.85/2014, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Yüklə 1,38 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   9   10   11   12   13   14   15   16   ...   24




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə