Clasicii literaturii universale



Yüklə 2,68 Mb.
səhifə18/36
tarix17.08.2018
ölçüsü2,68 Mb.
#71539
1   ...   14   15   16   17   18   19   20   21   ...   36

13

mm









se mai ducă în strada Saint-Jacques, îşi spuse : fie ! şi







mîncă o bucată de pîine. Nu se culcă decît după ce-şi







perie hainele şi le împături cu grijă.







V







TOT FELUL DE TRĂSNETE







CAD PE CAPUL COANEI BOUGON







A doua zi, coana Bougon ' — aşa o numea Courfeyrac







pe bătrîna portăreasă, locatară principală, femeie de ser-







viciu a cocioabei Gorbeau, pe care o chema în realitate




,

doamna Burgon, după cum am văzut, dar acest mucalit







de Courfeyrac nu respecta nimic —■ coana Bougon băgă







de seamă cu uimire că domnul Marius ieşea tot cu hai-







nele lui cele noi.







Marius se întoarse la Luxembourg, dar nu trecu mai







departe de banca lui de la mijlocul aleii. Se aşeză, ca în







ajun, privind de departe şi zărind desluşit pălăria albă,







rochia neagră şi mai ales licărirea albastră. Nu se clinti







şi nu se întoarse acasă decît la închiderea porţilor







Luxembourgului. Nu-i văzuse pe domnul Leblanc şi pe







fiica sa plecînd. îşi spuse că ieşiseră din grădină pe







poarta dinspre strada Vestului. Mai tîrziu, după vreo







cîteva săptămîni, cînd se gîndi la cele întîmplate, nu







putu să-şi amintească cu nici un chip unde luase masa







în seara aceea.







A doua zi, coana Bougon rămase ca trăsnită pentru







a treia oară. Marius ieşea tot cu hainele noi.







— Trei zile la rînd ! rosti ea.







încercă să-l urmărească, dar Marius mergea repede







şi cu paşi foarte mari ; era un hipopotam care punea la







cale urmărirea unei căprioare. In două minute îl pierdu







din ochi şi se întoarse acasă gîfîind, aproape înnăbuşită







de astmă şi furioasă. „Poftim, ce rost are, mormăi ea,

1




să-ţi pui hainele bune în fiecare zi şi să faci lumea să







alerge după tine !"







' îmbufnat (fr.).

Marius se dusese la Luxembourg.

Fata era acolo cu domnul Leblanc. Marius se apropie cît putu mai mult, prefăcîndu-se că citeşte o carte, dar rămase totuşi foarte departe. Se întoarse apoi la banca lui, unde rămase vreo patru ceasuri privind la vrăbiile care ţopăiau pe alee şi care i se păreau că-şi bat joc de el.

Se scurseră astfel vreo cincisprezece zile. Marius se ducea la Luxembourg nu ca să se plimbe, ci ca să se aşeze în acelaşi loc, fără să ştie de ce. O dată ajuns acolo, nu se mai clintea. îşi punea în fiecare dimineaţă hainele noi, stătea ascuns, şi a doua zi o lua de la capăt.

Fata era fără îndoială minunat de frumoasă. Singura critică pe care puteai să i-o aduci era nepotrivirea dintre privirea ei tristă şi zîmbetul ei vesel, ceea ce-i dădea un aer oarecum rătăcit şi făcea ca în anumite clipe chipul acela blînd să devină ciudat, fără a înceta totuşi de a fi încîntător.

VI

PRIZONIER



Intr-una din ultimele zile ale celei de a doua săptămîni, Marius şedea, ca de obicei, pe banca sa şi ţinea în mînă o carte deschisă ; de două ore nu mai întorsese nici o filă. Deodată tresări. La capătul aleii se petrecea un eveni­ment. Domnul Leblanc şi cu fiica sa se sculaseră de pe bancă, fata luase braţul tatălui şi amîndoi se îndreptau încet spre mijlocul aleii, unde se afla Marius. Marius îşi închise cartea, apoi o deschise din nou şi se sili să ci­tească. Tremura. Aureola venea drept spre el. „Ah ! doamne ! n-o să mai am timp să iau o atitudine cum tre­buie." In vremea asta, omul cu părul alb şi tînăra fată se apropiau. I se păru că ţine un veac şi nu trecuse decît o clipă. „Ce-or fi căutînd pe aici ? se întrebă el. Cum ? Ea are să treacă prin locul acesta ! Picioarele ei vor atinge nisipul aleii, la doi paşi de mine !" Era tulburat, ar fi vrut să fie foarte frumos, ar fi vrut să aibă pe piept

18*

275


'

crucea Legiunii de onoare. Auzea cum se apropie zgomo­tul domol şi măsurat al paşilor lor. îşi închipuia că dom­nul Leblanc îi aruncă o privire mînioasă. „Oare domnul acesta are să-mi vorbească ?" se întreba el. îşi lăsă capul în jos ; cînd îl ridică din nou, erau chiar lîngă el. Fata trecu şi-l privi în treacăt ; îl privi ţintă, cu un aer duios şi visător, care-l făcu pe Marius să se înfioare din cap pînă-n picioare. I se păru că-l mustră că a zăbovit atît să se apropie de ea şi-i spune : „Iată, vin eu !"

Marius rămase înmărmurit în faţa ochilor ei plini de raze şi de nemărginire.

îşi simţea creierul de jeratic. Ea venise către el, ce bucurie ! Şi apoi, cum l-a privit ! I se păru mai frumoasă încă decît o văzuse vreodată. Frumoasă, de o frumuseţe totodată feminină şi îngerească, o frumuseţe desăvîrşită, care ar fi inspirat pe Petrarca şi în faţa căreia Dante ar fi îngenuncheat. 1 se părea că pluteşte în albastrul ceru­lui. In acelaşi timp se simţea foarte ruşinat pentru că avea încălţămintea prăfuită.

Era sigur că şi ea îi privise încălţămintea.

O urmări cu ochii pînă ce pieri. Apoi începu să se plimbe ca un nebun prin Luxembourg. Din cînd în cînd, rîdea singur şi vorbea cu glas tare. Privea atît de visă­tor spre dădacele copiilor, îneît fiecare din ele credea că s-a îndrăgostit de ea.

Ieşi din Luxembourg nădăjduind s-o regăsească pe stradă.

Sub arcadele Odeonului se întîlni cu Courfeyrac şi-i spuse : „Vino să cinezi cu mine". Merseră împreună la Rousseau şi cheltuiră şase franci. Marius mîncă cu poftă, ca un căpcăun. Dete şase gologani chelnerului. La desert îi spuse lui Courfeyrac : „Ai citit gazeta ? Ce discurs frumos a ţinut Audry de Puyraveau ' !"

Era îndrăgostit nebuneşte.

După cină, îi spuse lui Courfeyrac : „Te invit la teatru". Merseră împreună la Porte Saint-Martin ca să-l vadă pe



1 Industriaş şi om politic francez din timpul monarhiei cenzitare. Deputat sub restauraţie, a făcut o opoziţie crîncenă regimului reac­ţionar de atunci şi a îndemnat Ia revoluţie în iulie 1830.

276

Frederik ' în L'auberge des Andrets. Marius se distra de minune.

In acelaşi timp, se sălbătici parcă şi mai tare. La ieşi­rea din teatru nici nu se uită la jartiera unei modiste care sărea peste băltoace şi i se făcu scîrbă cînd Cour-feyrac spuse : „Mi-ar face plăcere s-o trec şi pe femeia asta în colecfia mea !"

Pentru a doua zi, Courfeyrac îl poftise la prînz la cafe­neaua Voltaife. Marius se duse şi mîncă şi mai mult decît în ajun. Era gînditor şi foarte vesel.

S-ar fi' spus că prindea orice prilej ca să rîdă cu ho­hote, îmbrăţişa cu dragoste un provincial oarecare, care-i fusese prezentat. In jurul mesei se făcuse un cerc de studen{i şi se vorbi despre neroziile ce se spun la Sor-bona de la catedră şi pe care statul le plăteşte scump ; apoi veni vorba despre greşelile şi lipsurile dicţionarelor şi prozodiilor Quicherat2. Marius întrerupse discuţia ca să strige :


  • Cu toate astea, e foarte plăcut să ai o decorafie !

  • Ba e caraghios, îi spuse încet Courfeyrac lui Jcan
    Prouvaire.

  • Dimpotrivă — răspunse Jean Prouvaire — e foarte
    serios.

Era serios într-adevăr. Marius era în primul ceas plin de violenţa şi de încîntarea cu care încep pasiunile mari.

0 singură privire făcuse toate acestea. Cînd fitilul e


pus, cînd incendiul e gata să izbucnească, nimic nu-i mai
simplu : o privire este o scînteie.

Era hotărît: Marius iubea o femeie. Soarta lui intra în necunoscut.

Privirea femeilor se aseamănă cu unele maşinării, liniştite în aparenţă, dar înspăimîntătoare. Treci pe lîngă ele în fiecare zi liniştit şi nevătămat, fără nici o bănu­ială. Vine o clipă cînd uiţi chiar că sînt acolo. Te duci şi vii, vorbeşti, visezi, rîzi. Deodată te simţi prins. S-a

1 Frederik Lemaître, acfor celebru care a creat în L'auberg des
Andrets
tipul atît de popular al Iui Robert Macaire, un ocnaş eva­
dat, un răzvrătit împotriva societăţii burgheze.

• Erudit filolog francez din secolul trecut.

277

>

sfîrşit. Maşinăria te-a înhăţat, privirea te stăpîneşte. Te-a prins, nu ştii de unde, nici cum, de vreunul din gîndurile tale răzleţe, într-o clipă de nebăgare de seamă. Eşti pierdut. Te va cuprinde cu totul. O înlănţuire de forţe tainice pune stăpînire pe tine. Te zbaţi în zadar. Nici un ajutor omenesc nu mai e cu putinţă. Ai să cazi din roţi în roţi, din spaimă în spaimă, din chin în chin, tu, mintea ta, averea ta, viitorul tiu, sufletul tău ; şi, după cum vei fi în puterea unei fiinţe răutăcioase sau a unei inimi nobile, nu vei scăpa din această maşină în-spăimîntătoare decît desfigurat de ruşine sau transfigurat de pasiune.



VII

AVENTURILE LITEREI „U" LĂSATA IN VOIA PRESUPUNERILOR

Singurătatea, desprinderea de orice, independenţa, mîndria, dragostea de natură, lipsa unei activităţi zilnice şi productive, viaţa în sine, frămîntârile tainice ale cas­tităţii, admiraţia în faţa creaţiunii îl pregătiseră pe Marius pentru această stăpînire care se numeşte patima dragostei. Cultul pe care-l purta tatălui său ajunsese încetul cu încetul o religie şi, ca orice religie, i se cuibă­rise în fundul sufletului. Ii trebuia ceva pe primul plan. Şi veni dragostea.

Trecu o lună întreagă în timpul căreia Marius se duse zilnic la Luxembourg. Cînd sosea ora, nimic nu-l mai putea ţine pe loc. „E de serviciu", spunea Courfeyrac. Marius trăia într-o îneîntare. Era sigur că fata îl privea.

Ajunsese îndrăzneţ şi se apropia de bancă. Totuşi, nu mai trecea pe dinaintea ei, supunîndu-se în acelaşi timp ■instinctului de sfială şi instinctului de prevedere al în­drăgostiţilor. Socotea că e bine să nu atragă „atenţia tatălui". îşi potrivea opririle îndărătul arborilor şi al statuilor, cu un machiavelism adînc, în aşa fel ca să se lase văzut cît mai mult de tînăra fată şi cît mai puţin cu putinţă ele domnul cel bătrîn. Uneori rămfnea nemişcat timp de o jumătate de oră în umbra unui Leonida sau

278


a unui Spartacus oarecare, ţinînd în mină o carte pe deasupra căreia ochii lui, ridicîndu-se încet, căutau pe frumoasa fată, şi ea, din parte-i, îşi întorcea spre el profilul încîntător, cu un surîs nedesluşit. In timp ce vorbea în chipul cel mai firesc şi mai liniştit din lume cu omul cu părul alb, ea îşi îndrepta asupra lui Marius toată visarea din ochii ei feciorelnici şi pătimaşi. Şire­tenia străveche, pe care Eva a ştiut-o încă din prima zi a lumii şi pe care orice femeie o ştie încă din prima zi a vieţii sale. Gura ei răspundea unuia, iar privirea răspun­dea celuilalt.

Trebuie să credem, totuşi, că domnul Leblanc începuse să bănuiască ceva, căci adesea, cînd sosea Marius, se ridica de pe bancă şi se plimba încoace şi încolo. Pără­sise locul lor obişnuit şi alesese, la celălalt capăt al aleii, banca vecină cu Gladiatorul, ca şi cum ar fi vrut să vadă dacă Marius îi va urmări şi acolo. Marius nu pricepu şi făcu această greşeală. „Tatăl" începu să nu mai fie punctual şi n-o mai lua zilnic pe „fiica lui". Uneori venea singur şi atunci Marius pleca. Altă greşeală.

Marius nu se mai ferea de aceste semne. Din faza sfielii trecuse — progres firesc şi de neînlăturat — în faza imprudenţei. Dragostea lui creştea. O visa în toate nopţile. Apoi îi mai venise o fericire neaşteptată, ca uleiul peste foc, care îl lega şi mai tare la ochi. Intr-o seară, pe înnoptate, găsise o batistă pe banca de pe care „Leblanc şi fiica sa" se ridicaseră. O batistă simplă de tot şi fără broderie, dar albă, fină şi care i se păru că raspîndeşte un parfum nemaisimţit. O luă cu înfrigurare. Batista era brodată cu iniţialele U.F. Marius nu ştia nimic despre frumoasa copilă : nici familia, nici numele, nici unde locuieşte ; aceste două litere erau primul lucru pe care-l aflase despre ea, iniţialele slăvite pe care el începu de îndată să-şi clădească închipuirile. U era de­sigur pronumele. Ursula 1 se gîndi el, ce nume fermecă­tor. Sărută batista, o mirosi, şi-o puse pe inimă, pe trup în timpul zilei, iar noaptea, ca să adoarmă, îşi acoperi buzele cu ea.

*~ II simt tot sufletul ! strigă el.

279

Batista era a domnului bătrîn, care, pur şi simplu, o pierduse.

In zilele care urmară acestui noroc, el nu se mai arătă în Luxembourg decît sărutînd batista şi apăsîndu-şi-o pe inimă. Frumoasa copilă nu pricepea nimic şi-i arăta asta prin semne discrete.

— O, nevinovăţie ! spunea Marius.

VIU

CHIAR ŞI INVALIZII POT FI FERICIŢI

Fiindcă am rostit cuvîntul nevinovăţie şi fiindcă nu ascundem nimic, trebuie să spunem că totuşi o dată, ori-cît de încîntătoare era „Ursula lui", tot i-a dat un motiv de amărăciune foarte serios. Era într-una din zilele acelea în care ea îl hotăra pe domnul Leblanc să lase banca şi să se plimbe pe alee. Un vînticel vioi de iunie legăna vîrfurile platanilor. Tatăl şi fiica trecuseră la braţ prin faţa băncii lui Marius. în urma lor, Marius se ridi­case şi-i urmărea cu privirea, aşa cum se cuvine cînd ţi-e sufletul tulburat de dragoste.

Deodată, o adiere de vînt, mai poznaşă decît celelalte şi pesemne aleasă ca să-i împlinească primăverii rostu­rile, suflă dinspre Pepinieră, se abătu peste alee, învălui fata într-un fior, încîntător, vrednic de nimfele lui Vir-giliu şi de faunii lui Teocrit', şi-i ridică rochia — acea rochie mai sacră decît mantia lui Isis 2 — aproape pînă la înălţimea jartierei. Un picior minunat ieşi la iveală. Marius îl văzu. Fu mîniat şi furios.

Fata îşi trase repede rochia în jos cu o mişcare spe­riată, dar el rămase totuşi revoltat. ,,E adevărat că se afla singur pe alee. S-ar fi putut totuşi să mai fi fost cineva ! Şi dacă a fost cineva ? Se poate oare înţelege un asemenea lucru ? Ceea ce a făcut ea este îngrozitor."




1 Poet al IIMea « Zeijă

grec, î.e.n,

egipte


autor ană.

de

idile

cîmpeneşti? a

trăit

în

Sicilia

în

secolut




280





























































mmă




Vai .' biata copilă ntl făcuse nimic ; nu era decît un sin­gur vinovat, vintul ; dar Marius, in care se înfiora ne­desluşit acel Bartholo ce zace în orice Che'rubin ', era hotărît să fie nemulţumit şi era gelos pînă şi de umbra lui.

într-adevăr, aşa se trezeşte şi-şi face loc în inima omenească, fără nici un drept, gelozia cărnii, aţîţătoare şi ciudată. De altminteri, în afară de această gelozie, nu-i făcuse nici o plăcere faptul că văzuse piciorul ei minu­nat ; ciorapul alb al primei femei venite i-ar fi plăcut mai mult.

Cînd „Ursula sa", după ce ajunsese la capătul aleii, se înapoie cu domnul Leblanc şi trecu prin faţa băncii pe care Marius se aşezase din nou, Marius îi aruncă o privire ursuză şi fioroasă. Fata avu o mică tresărire în­tovărăşită de o ridicare a sprîncenelor, care însemna : „Ce fi s-a întîmplat ?"

Aceasta a fost prima lor „neînţelegere".

Abia isprăvise Marius să-i facă această mustrare din ochi, cînd cineva străbătu aleea. Era un invalid foarte încovoiat, foarte zbîrcit şi cu părul foarte alb, într-o uniformă din timpul lui Ludovic al XV-lea, purtînd pe piept mica decoraţie ovală de postav roşu cu spadele încrucişate, crucea Sfîntul Ludovic pentru soldaţi şi, pe lîngă asta, împodobit cu o mînecă fără braţ înăuntru, cu


  1. bărbie de argint şi cu un picior de lemn. Lui Marius

  2. se păru că omul acesta avea o înfăţişare foarte mulţu­
    mită. I se păru chiar că bătrînul cinic, pe cînd şchiopăta
    alături de el, îi făcuse cu ochiul frăţeşte şi vesel, ca şi
    cum o întîmplare oarecare i-ar fi făcut să se înţeleagă
    şi să guste laolaltă vreun noroc neaşteptat. Ce anume
    îl putea face să fie atît de mulţumit pe acest ciob al lui
    Marte ? Ce se petrecuse, oare, între piciorul acesta de
    lemn şi celălalt ? Marius era în culmea geloziei. „Poate
    că a fost de faţă ! îşi spuse el. Poate că a văzutI" Şi avu
    poftă să-l nimicească pe invalid.

1 Personaje din comediile lui Beaumarcfoais (secolul al XVIII-Iea) 7 primul în Bărbierul din Sevilla, este tipul băfrînului gelos ; celălalt, în Nunta lui Figaro, încarnează adolescenţa naivă, plină de spontanei' tate sinceră în exprimarea sentimentelor.


Kataloq: uploads
uploads -> Azərbaycan Respublikası Kənd Təsərrüfatı Nazirliyi Azərbaycan Dövlət Aqrar Universiteti adau-nun 80 illik yubileyinə həsr edilir adau-nun elmi ƏSƏRLƏRİ g əNCƏ 2009, №3
uploads -> Mühaziry riyazi mYntiqin elementlYri
uploads -> AZƏrbaycan respublikasi təHSİl naziRLİYİ azərbaycan döVLƏT İQTİsad universiteti magistratura məRKƏZİ
uploads -> AZƏrbaycan əraziSİNDƏ İBTİDAİ İcma quruluşU
uploads -> АзярбайжАН РЕСПУБЛИКАСЫ ТЯЩСИЛ НАЗИРЛИЙИ азярбайжан дювлят игтисад университети
uploads -> Mövzu Fənnin məqsədi və vəzifələri
uploads -> Marketinq fənni üzrə İŞÇİ TƏDRİs proqrami
uploads -> Asm-nin iqtisadiyyatı və idarə edilməsi
uploads -> Təqdimatların hazırlanması (Powerpoint, Word, Excel)

Yüklə 2,68 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   14   15   16   17   18   19   20   21   ...   36




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə