Cod-f-pc-4 revista presei


Nesimţire maximă. Un şmecher din Tarniţa şi-a făcut conductă de deversare a dejecţiilor în lacul din care beau apă clujenii



Yüklə 303,93 Kb.
səhifə18/20
tarix31.10.2017
ölçüsü303,93 Kb.
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   20

Nesimţire maximă. Un şmecher din Tarniţa şi-a făcut conductă de deversare a dejecţiilor în lacul din care beau apă clujenii


Omul şi-a mascat cu dibăcie „lucrarea", cu sălcii şi gunoaie, astfel că respectiva conductă nu poate fi văzută de pe lac. A descoperit-o însă jurnalistul Sorin Grecu. Aşa cum se ştie, apa din Tarniţa este captată şi folosită pentru alimentarea cu apă potabilă a Clujului.

 Hotărât lucru, sunt un ghinionist! Neavând în acest an concediu, mi-am zis să dreg busuiocul şi să mă aleg măcar cu un week-end petrecut în raiul clujenilor, lacul Tarniţa, unde o cunoştinţă are o cabană. Aşa că sâmbătă, dis de dimineaţă, mi-am luat soţia şi copilul şi ne-am urcat în maşină, pornind spre lacul de vis. Ajunşi acolo, la cabana de pe „Plaja I", totul decurge perfect, până în momentul când intrăm şi noi să ne răcorim în apele reci. O doamnă, aflată la câţiva metri de noi, ni se adresează, cumva conspirativ, cerându-ne să ne îndreptăm spre ea. La început am crezut-o sărită de pe fix, dar ne-am executat fiindcă - nu-i aşa? - eram în ziua liberă, era sărbătoarea de Sfânta Marie şi nicio situaţie conflictuală nu-şi avea locul aici, în comunitatea de la Tarniţa. Apoi, ne-am dat seama că femeia chiar avea ceva important să ne comunice: ne-a arătat o conductă de scurgere, care se iţea de pe terenul vecinului cunoştinţei noastre, vizibilă însă numai dinspre partea unde ne aflam, dintr-un unghi de circa 10-20 de grade, restul „imaginii" fiind obturat de nişte sălcii dese. Ne uităm mai atent: conducta de scurgere străpungea zidul înalt, construit din piatră, care delimitează lacul de „domeniu". Din ea picura încontinuu o substanţă maronie, urât mirositare, descriind o peliculă fină pe suprafaţa apei. Alături, pentru a o masca, întrucâtva, proprietarul „plantase", pe lângă sălcii şi un butoi metalic şi mici movile de pământ şi gunoaie. 

Înjur printre dinţi: Why me? De ce mi se întâmplă totul numai mie? Şi când te gândeşti că în urmă cu circa un an, la ultima noastră venire aici - când instalaţia nu exista încă - băusem liniştiţi apă din lac, gătisem cu apa de aici şi ne spălasem pe dinţi cu ea. Astăzi, de Sfântă Mărie, a apus practic o epocă pentru noi, cea a Tarniţei curate, atotprotectoare... Ne spune, femeia, imediat după ce ne depărtăm de „sursă": „V-am văzut cu copil şi m-am gândit să vă avertizez. Noi nu suntem din Cluj, însă obişnuim să venim cu famila aici, de câteva ori pe an, la cabana unui prieten. Acesta mi-a sesizat cazul şi, mărturisesc sincer, de pe la Paşte, când am aflat că aici s-a făcut o conductă de deversare a apelor menajere, nu mai folosim apa de Tarniţa. Până nu demult găteam şi spălam vasele cu ea, acum mi-o aduc de acasă".

"Sindicalistul" din mine se trezeşte brusc, uitând că am venit într-o minivacanţă... Aşa că fac un tur şi pe la vecinii de pe plajă şi le relatez situaţia. Unii se arată indignaţi, alţii dau din umeri: cu toţii sunt turişti de week-end şi, pe deasupra, sursa de poluare e situată la o distanţă suficient de mare de locul lor... Totuşi, urcând pe plajă, venind dinspre apă, unii dintre ei au avut poziţii tranşante. Alţii spun că au văzut conducta şi au răsucit-o, în sus, ca să nu curgă, doar-doar proprietarul va înţelege ce face. "Aflându-mă în proximitate, am constatat că nu ştiu ce s-a deversat în apă şi un fel de peliculă plutea, mirosind insuportabil. I-am întors conducta cu


în sus, ca să nu mai curgă, fiindcă eram cu fetiţele mele şi am vrut să le menajez ", a declarat Mihai D., cadru didactic universitar din Cluj-Napoca. Intervine şi Camelia C., de profesie asistent medical la Spitalul Judeţean Cluj, venită şi ea la Tarniţa împreună cu soţul şi cele două fiice ale sale: "E inadmisibil ce se întâmplă aici. Ar putea fi aici o sursă de infecţie, în afară de mirosul execrabil ce se degajă. Ar trebui să-şi facă fosă septică sau, dacă are déjà, s-o golească periodic, nu să lase dejecţiile să curgă în lacul care este al tuturor. Ar trebui ca organele abilitate să vină să verifice situaţia şi să ia măsurile care se impun". La faţa locului se află şi Anca C. şi Diana O., ambele de profesie practician în insolvenţă. Sunt şi ele şocate şi oripilate. "În urmă cu două săptămâni am văzut scurgerea şi am simţit mirosul acela îngrozitor. Bineînţeles că am renunţat să mai fac baie de atunci şi mai vin la Tarniţa doar pentru plajă", arată Anca C. "Am fost prezentă acolo, împreună cu colega mea şi pot să spun că fenomenul acesta e teribil de deranjant şi sper ca organele abilitate să se sesizeze imediat", mărturiseşte, la rândul său, Diana O.

Mă întorc la "bază", la cabana prietenului meu, şi-mi continuu cercetările. Fotografiez, prin gard, conducta care vine de la "hangaralele" somptuoasei vile a domnului Titus Iunian, îngopată în pământ, la vreo treizeci de metri de "terminalul" care varsă dejecţiile în lac. Drept dovadă a continuităţii conductei, există urma şanţului, acum astupat, care se îndreaptă spre lac, paralel cu gardul, peste care doar în partea terminală domnul Titus a aşternut glii cu gazon. Pe tot parcursul şederii noastre, acesta nu se afla acasă, doar nişte turişti cărora, se pare, le oferise vila pentru petrecerea week-end-ului, aşa că nu am avut posibilitatea să discutăm cu domnia sa. Dar poate - mă gândesc eu, cu naivitate, asemeni celorlalţi turişti de week-end de la Tarniţa - o să găsească organele abilitate o modalitate s-o facă...

La final, îi cerem părerea şi gazdei noastre, avocatului Gheorghe C., un bărbat în vârstă de 63 de ani, care, datorită unor dificultăţi de deplasare, n-a mai ajuns de luni de zile pe plaja lacului, mulţumindu-se să-şi petreacă timpul - atunci când vine la Tarniţa, de două-trei ori, pe an - în foişorul aflat în faţa cabanei sale. Când îl înştiinţăm ce-am găsit, acesta nu pare deloc surprins. Spune că prietenii care l-au vizitat în ultimele săptămâni şi au făcut baie în lac i-au relatat situaţia pe care i-o semnalez. La rândul său, mărturiseşte că în urmă cu câţiva ani i-a făcut domnului Titus o notificare oficială, prin executor juridic, în care-i cerea acestuia să nu mai arunce deşeuri de construcţie şi gunoaie în lac, în dreptul proprietăţii sale, lucru de care dl. Titus nici nu s-a sinchisit. "Eu nu ştiam nimic despre conductă, însă două cunoştinţe care au venit la mine la cabană să se relaxeze, la o diferenţă de o săptămână, mi-au relatat că picură un lichid din ea şi că în jur se simte un pronunţat miros de canal. La început, am luat chestia asta ca pe o glumă, închipuindu-mi că este imposibil ca cineva să-şi facă o conductă de degajare în lac, având în vedere că noi, riveranii, suntem îndrăgostiţi de lac şi-l protejăm prin toate mijloacele. Eu cred că este un caz izolat pe Tarniţa, dar de-o gravitate maximă," ne-a relatat domnia sa. Aşa cum se ştie, apa din Tarniţa este captată şi folosită pentru alimentarea cu apă potabilă a Clujului. /Ziua de Cluj, http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/nesimtire-maxima-un-smecher-din-tarnita-si-a-facut-conducta-de-deversare-a-dejectiilor-in-lacul-din-care-beau-apa-clujenii-foto--140300.html



Yüklə 303,93 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   20




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə