CONJUNCŢIA
Definiţie: Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care indică raportul de coordonare sau subordonare între părţi ale propoziţiei, între o parte de propoziţie şi o propoziţie sau între două propoziţii.
Clasificare: După formă: - Simple: că, să, ci, dacă, ori etc.
- Compuse:ca...să, ci şi
- Locuţiuni conjuncţionale:cu toate că, chiar dacă, în afara, măcar de, de parcă, până să, fără să, din cauză că, în caz că.
Rolul conjuncţiei la nivelul propoziţiei leagă două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel. Ex: Pixul şi cartea sunt pe masă. Băiatul mic şi ciudat a plecat. două părţi de propoziţie diferite: Ex:Oricând şi oriunde e nevoie voi veni. Orice şi oricum e posibil.
o parte de propoziţie şi o propoziţie secundară: cu funcţii diferite: Te-am întâlnit întâmplător şi unde nu mă aşteptam.
Rolul conjuncţiei la nivelul frazei Coordonatoare -coordonează (leagă) părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel: a) copulativă: şi. b) adversativă: dar, iar, însă, ci, ba. c) disjunctivă: fie, sau, ori .
Subordonatoare -leagă o propoziţie principală de una secundară -conjuncţii subordonatoare: a) propriu-zise: ca...să, deoarece, deşi, dacă b) provenite din prepoziţii: de, până c) locuţiuni conj. subord:până să, până când, pentru că etc.
Acestora li se adaugă, cu rol de elemente relaţionale în frază: d) Pronume relative sau nehotarâte,însoţite sau nu de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale: care, cine, ce, cât, oricare, oricine, orice, oricât, de care, la cine, pentru ce, cu cât etc.
e) adverbe relative şi compusele lor nehotărâte: unde, când, cum, oriunde, orişiunde, oricând, oricum, orişicum etc.
Dostları ilə paylaş: |