Cuprins cuprins 1 politică 5

CULTURAL

Seară boemă cu Nora Iuga

Jurnalul National, 25 martie 2011

Sub genericul „Să descoperim femeile din cărţi!” a avut loc miercuri seară ediţia inaugurală a proiectului Academia Boemă, având-o ca primă invitată pe scriitoarea Nora Iuga. Nici nu se putea un loc mai potrivit de întâlnire decât Cafe Boheme, situată în centrul Bucureştiului. Iniţiator al evenimentului a fost Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA, SNSPA, iar gazdele – Andreea Molocea şi Miruna Vlada. Organizatorii au explicat de unde a plecat ideea acestui concept: de la faptul că trăim cu sentimentul că nu avem modele feminine veritabile, ci doar femei-obiect, când, de fapt, ţine de noi să alegem adevăratele valori pe care le avem în jurul nostru. „Ne propunem astfel ca o dată pe lună să invităm la o cafea câte o femeie care s-a remarcat în domeniul său, care ne inspiră şi în faţa căreia să reînvăţăm să facem exerciţii de recunoştinţă şi apreciere.”

De o astfel de apreciere s-a bucurat şi Nora Iuga: sala a devenit neîncăpătoare, invitaţii i-au ascultat, vrăjiţi, fiecare cuvânt, fiecare poveste, unii chiar şi-au luat notiţe, fascinaţi de lecţiile de viaţă oferite de celebra poetă, romancieră şi eseistă. Şi fiindcă a fost o întâlnire neconvenţională, cei care n-au mai găsit locuri au stat ori în picioare, ori aşezaţi turceşte pe podea. Deşi distinsa scriitoare a spus că are emoţii şi că i se pare că vine de pe altă planetă, seara a fost una mai mult decât relaxantă. S-a intrat direct în subiect, mai ales că şi Nora a declarat că-i place „coup de foudre”. A fost provocată imediat la discuţii şi ne-a încântat povestind despre copilărie, feminitate, erotism, ficţiune, 2 Mai, căsnicie, bătrâneţe, Berlin, Bucureşti, dragoste. Amintirile care i-au provocat cele mai adânci nostalgii au fost cele din copilărie, din prima tinereţe, când ne loveşte „prima îndrăgostire fără obiect”, din viaţa alături de regretatul său soţ, poetul George Almosnino, dar şi cele legate de lumea boemă a Bucureştiului de dinainte de dictatură. Astfel, publicul a încercat să o cunoască pe femeia Nora Iuga prin intermediul scriitoarei Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino). Fragmentele din „Hai să furăm pepeni”, în lectura autoarei, i-au captivat, de asemenea, pe ascultători. În concluzie, a fost acel gen de întrevedere de la care nu-ţi vine să mai pleci.

http://www.jurnalul.ro/timp-liber/arte/seara-boema-cu-nora-iuga-572918.html

Un nou proiect editorial Polirom: Seria de autor Marta Petreu

HotNews.ro, 22 martie 2011,

Editura Polirom lanseaza o noua serie de autor, dedicata poetei si eseistei Marta Petreu, ce reuneste in aproape 15 volume atit studiile, eseurile ori ciclurile de poeme deja cunoscute publicului, cit si lucrari inedite.

Seria incepe cu un roman care marcheaza totodata debutul autoarei in proza, Acasa, pe Cimpia Armaghedonului, pasionanta istorie de familie intinsa pe parcursul unui secol, cu integrala poeziei Martei Petreu, Apocalipsa dupa Marta, precum si cu o noua editie, revazuta, a monografiei despre Cioran si controversatul sau trecut interbelic: Cioran sau un trecut deocheat, publicata la centenarul filosofului nascut la Rasinari. Cioran sau un trecut deocheat a aparut in SUA, in anul 2005, la editura Ivan D. Ree, in traducerea lui Bogdan Aldea, cu o prefata de Norman Manea, avind titlul An infamous past. E. M. Cioran and the Rise of Fascism in Romania.

Tot in 2011, lor li se va alatura un consistent volum de studii, De la Junimea la Noica. Studii de cultura romaneasca, de asemenea inedit. Din serie nu vor lipsi cartile cu ample ecouri inca de la aparitie, precum cea despre Mihail Sebastian si complicatele sale raporturi cu Nae Ionescu ori volumul Ionescu in tara tatalui, lucrarile de filosofie sau chiar, tot intre inedite, un nou volum de poezii si o monografie despre acelasi Nae Ionescu.

Despre Marta Petreu, Nicolae Manolescu a scris, in mult discutata sa Istorie critica a literaturii romane, ca „este o poeta exceptionala si, totodata, o stralucita eseista”, formata si „informata” filosofic.

Acasa, pe Cimpia Armaghedonului aduce in literatura romana un personaj memorabil: Maria, o taranca din Cimpia Transilvaniei, care, neimplinita in iubire si in viata, ajunge sa-si renege si sa-si blesteme propriile vlastare. Ca o pinza de paianjen in miezul careia se afla aceasta mama terifianta, familiile Sucutardean si Valean isi tes existentele intr-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o asteapta in orice clipa o parte dintre membrii milenaristi ai clanului, rigorile religioase si saracia adusa de colectivizare croiesc caractere de exceptie si destine asemenea.

Apocalipsa dupa Marta reuneste toate poeziile publicate in volum de Marta Petreu intre anii 1981 si 2006: Aduceti verbele (1981), Dimineata tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme nerusinate (1993); Cartea miniei (1997); Apocalipsa dupa Marta (1999); Falanga (2001); Scara lui Iacob (2006).

Cioran sau un trecut deocheat, editia a III-a revazuta si adaugita, reconstituie, minutios si documentat, circumstantele filosofice si istorice care l-au dus pe tinarul Cioran la o optiune politica extremista si analizeaza insolita sa combinatie de idei —de extrema dreapta legionara si de extrema stinga bolsevica —, aducind dovezile despartirii de trecutul sau „deocheat”.

Marta Petreu este scriitor si profesor. A debutat editorial in 1981, cu volumul de poeme Aduceti verbele. La Editura Polirom i-au mai aparut Despre bolile filosofilor. Cioran (2008; editia a II-a, 2010; volum aparut intii in Serbia, cu titlul O bolestima filozofa. Cioran) si Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu - Mihail Sebastian (editia I, 2009; editia a II-a, 2010).

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-8419901-nou-proiect-editorial-polirom-seria-autor-marta-petreu.htm

Cronica de film: "Made in Dagenham" - Feminism resapat

HotNews.ro, 26 martie 2011,

Iulia Blaga

Nigel Cole, care a facut in 2003 "Fetele din calendar"/"Calendar Girls", revine cu un film feminist impachetat in ambalajul unei comedii dulci-amare cu actori buni - cum numai britanicii pot face. Daca nu ii reuseste e din pricina unui scenariu de o superficialitate rar intalnita la un film britanic.

Nu e pacat de la Dumnezeu sa iti propui sa transformi un episod din lupta pentru emanciparea femeii intr-o comedie. Britanicii au, oricum, firma buna din a reusi filme umane si comic-tandre, cu actori buni in roluri de oameni obisnuiti, filme crescute fie si dintr-o cat de mica samanta sociala.

Acum insa, probabil dintr-o criza teribila de timp, scenaristul Billy Ivory a luat tiparul unui film despre un grup de personaje banale care reusesc o chestie extraordinara (cum se intampla in "The Commitments" sau in "Gol pusca"/"The Full Monty") si l-a asezat peste povestea adevarata a 187 de muncitoare de la filiala uzinelor Ford din localitatea Dagenham care in 1968, in urma unui sir de greve, au reusit sa obtina pana la urma (si in premiera) salarii egale cu barbatii.

Pare ciudat ca acest lucru s-a intamplat asa tarziu, nu? Oricum, feminismul da pe dinafara din acest film rozaliu si retro in care nicio lacrima nu pare reala si nicio primejdie prea mare.

Dar nu feminismul "cu metoda", temeinic - pentru ca filmul e feminist asa cum predomina tonurile pastelate in el - tot datorita unei instante exterioare, modei. Rozul nu e deranjant, de fapt, si nici modul frumos cum directorul de imagine John de Borman surprinde uneori detaliile figurii eroinei pe fundalul pastelat al anilor '60.

Deranjant e faptul ca scenariul a fost taiat cu barda si ca replicile ne spun exact ce trebuie sa stim sau sa credem, ca soldateii pe care ii fac parinti din paine, copiilor, ca sa nu se inece.

"Va dau bani mai putini pentru ca asa e peste tot in lume. Sunteti mereu pe locul doi", ii explica sfatos maistrul interpretat de Bob Hoskins muncitoarei Rita (Sally Hawkins), de parca acesta era un secret pastrat sub sapte lacate.

Tot maistrul cu halat bej mai emite, ca un tonomat, alta replica-stas: "Cineva trebuie sa-i opreasca pe acesti exploatatori nemernici sa faca ceea ce fac de ani de zile!"

"Fiecare are un punct sensibil. Trebuie doar sa il gasesti", spune pe un ton apodictic si americanul de la Ford (Richard Schiff) venit sa rezolve cu aroganta si eficienta problema razvratitelor.

Pentru ca la final, cand fetele s-au dus peste liderii de sindicat stransi la o adunare zonala, Rita sa spuna in cursul pledoariei sale, "Trebuie sa faci ceea ce trebuie pentru ca, altfel, nu te vei putea privi in oglinda".

Cuvinte simple care pe ecran suna simplist, ca luate dintr-un dictionar de expresii adaptate unei situatii anume. Ce distanta intre acest film si un "Discursul regelui" sau orice alt film britanic in care replicile au sens, umor, originalitate, ritm, subtilitate.

In alte filme britanice replicile pocnesc, suiera, se ciocnesc intre ele ca niste sabii sau sunt concentrate ca niste pilule de la Separanda. Aici ele sunt ca niste pancarte - ca cele purtate de eroine prin oras.

Pancartele furnizeaza si singura gluma buna din film (poate pentru ca era reala). "We Want Sex" scrie pe o pancarta, iar invatatoarele isi grabesc copiii care trec pe acolo, ca sa nu apuce sa citeasca. Vazand asta, doua muncitoare largesc pancarta pana la lungimea ei normala, astfel incat sa se vada clar: "We Want Sex Equality". Si?

Prezenta in film a mai multor actori talentati si cunoscuti (Sally Hawkins, Bob Hoskins, Miranda Richardson, Rosamund Pike, Richard Schiff) scoate si mai mult in evidenta saracia replicilor.

Cu cat se straduiesc ei sa umple cu mai mult aer cuvintele goale de sens, cu atat mai mare se face minciuna. Fiecare personaj mai important e un prototip, deci el trebuie sa se imbrace, sa se poarte si sa vorbeasca in consecinta.

Bob Hoskins pare luat dintr-un film romanesc cu maistri de isprava, intelectuala inteligenta (Rosamund Pike) maritata cu directorul de la Ford care o trateaza ca pe o servitoare e obedienta pana apare Rita.

Secretarul de stat Barbara Castle (Miranda Richardson) e si ea o feminista, prin urmare cei doi asistenti peste care da cand ajunge in post sunt ridicoli, prost pregatiti si misogini.

Oricum, asa cum e construit scenariul s-ar parea ca tot ce trebuia sa li se intample muncitoarelor era sa faca suficient scandal ca sa fie primite de aceasta precursoare a lui Margaret Thatcher care sa le rezolve imediat problemele.

Liderii de sindicat au toti fete de oameni rai - pentru ca Rita si trupa ei nu se lupta doar cu misoginismul conducerii, ci si cu cel al colegilor. Nu mai amintesc de sotul ingaduitor si blajin (care arde clatitele incercand sa fie gospodina) pana la marea criza de misoginism (care se topeste instantaneu la discursul sotiei, cel cu oglinda).

Rita e, pana la urma, cel mai bine conturat personaj datorita interpretarii lui Sally Hawkins care stie sa ii gaseasca forta in propria slabiciune, facandu-l astfel sa sune uman. Sally Hawkins e marea descoperire britanica a ultimilor ani. Numai sa aiba noroc de roluri pe masura.

"Made in Dagenham" - regia Nigel Cole, cu: Sally Hawkins, Bob Hoskins, Miranda Richardson, Rosamund Pike, Richard Schiff. Premiera romaneasca - 25 martie 2011

http://www.hotnews.ro/stiri-film-8442607-video-cronica-film-made-dagenham-feminism-resapat.htm